Editorial AMOS NEWS - Două partide se bat, iar al treilea ia potul!
Deşi Biroul Electoral Central, în mod straniu, întârzie cu rezultatele finale, iar contestaţiile şi solicitările de renumărare a voturilor curg dintr-o parte în alta, suntem mai aproape de a face o evaluare a scorurilor şi de a încerca astfel să anticipăm ce se va întâmpla la parlamentare. Dar mai întâi scorurile.
PSD a scăzut semnificativ faţă de 2016, dar a crescut semnificativ faţă de 2019. PNL a crescut semnificativ faţă de 2016, dar are rezultate mai slabe decât în 2019. Cu observaţia că, atunci când vorbim despre 2016, ne referim la acelaşi tip de alegeri locale într-un singur tur de scrutin, în timp ce, atunci când vorbim despre 2019, ne referim strict la europarlamentare. Alegerile de primari, unde persoana contează mult mai mult decât partidul, au dat un uşor câştig de cauză sub aspect cantitativ, deci pe număr total, Partidului Social Democrat. Din această perspectivă, Partidul Naţional Liberal se plasează pe locul doi, dar destul de aproape de PSD. În ceea ce priveşte municipiile reşedinţă de judeţ, scorul este relativ egal.
Scorul politic ne interesează însă mai mult din perspectiva apropiatelor alegeri parlamentare. Scorul politic este dat de aprecierea cetăţenilor în primul rând faţă de partide şi în plan secund faţă de persoane. Acest scor politic este dat de numărul total de consilieri locali sau judeţeni pe care-i are un partid sau altul. Şi abia în plan secund de majorităţile create, majorităţi care reflectă mai curând capacitatea de negociere a partidelor într-o localitate sau alta, într-un judeţ sau altul. Per total, PSD a obţinut un scor politic de peste 30%, iar PNL, după cum anunţă, un scor mai ridicat, de 34%. Cât priveşte rezultatul direct al alegerilor, PSD anunţă că deţine majoritatea în 20 de consilii judeţene. Numărul majorităţilor realizate de PNL este mai mare. Duminică şi luni, reprezentanţii ambelor partide şi-au clamat victoria, exact aşa cum am prevăzut că se va întâmpla, atât eu, cât şi majoritatea analiştilor politici. Ambele partide au încercat să ignore faptul că din urmă, dar cu o mare viteză, vine un al treilea partid, care se pregăteşte de zor să facă jocurile la alegerile parlamentare. Este vorba despre Uniunea Salvaţi România, care are pentru moment un scor modest în comparaţie cu cele două partide mari, care conduc în clasmentul politic.
În comparaţie cu cele două partide mari, USR a obţinut circa jumătate din scorul acestora. Numai că trendul USR este nu numai pozitiv, ci şi extrem de dinamic. USR a detronat în trei localităţi extrem de importante PNL, într-o confruntare directă cu acest partid: Timişoara, Alba Iulia şi Braşov. După opinia mea, în acest clasament poate fi inclusă fără ezitări şi capitala. În capitală a câştigat Nicuşor Dan, cel care a înfiinţat şi apoi a condus USR. Acum a jucat cartea unui independent. Dar este clar că poate fi revendicat fără ezitări de către USR. Este adevărat, a fost susţinut cu noduri în gât şi cu inţiale ezitări şi chiar contestări de către PNL, incapabil să propună şi să susţină un candidat propriu.
Aparent, PNL ar fi renunţat la un candidat propriu, pentru că numai astfel putea asigura o coaliţie a forţelor anti-PSD. Este total fals. Dacă PNL ar fi propus un candidat potrivit, este posibil ca USR să fi cedat renunţând la Nicuşor Dan. Dar acum jocurile sunt făcute. La fel cum planeta va învăţa să trăiască o vreme cu coronavirusul, la fel şi bucureştenii, ca de altfel şi cele două partide politice, PSD şi USR, vor trebui să înveţe să trăiască cu Nicuşor Dan, în poziţia acestua de primar general al capitalei. Desigur, dacă în prealabil acesta va renunţa la cele 400 de procese pe care le-a deschis împotriva Primăriei Generale. Pentru că altfel va fi declarat ca aflându-se într-un grav conflict de interese şi va pierde ceea ce tocmai a câştigat.
Revenind la tema analizei de azi, incluzând în palmaresul USR şi Primăria Generală a Capitalei şi capacitatea acestui partid de a construi majorităţi, pe care urmează să le conducă în patru judeţe ale României, ţinând cont de trenduri şi de dinamism, putem afirma că marele câştigător a acestor alegeri este de fapt partidul aflat în cea de-a treia poziţie. Şi care dispune de o rezervă foarte mare de energii, pentru a face un salt semnificativ în ceea ce priveşte propriul bazin electoral la alegerile parlamentare. Este adevărat că USR este doar în cea de-a treia poziţie. Dar este la fel de adevărat că, până în prezent, el a atacat mai puţin sau chiar deloc mediul rural. Ceea ce înseamnă că are la dispoziţie un vast teren în care îşi va putea desfăşura până în luna decembrie întreaga capacitate organizatorică, pe care a demonstrat-o acum la locale. Este de aşteptat ca la parlamentare să participe mai muţi cetăţeni decât cei care au votat la locale. Este, de asemenea, de prevăzut că, dacă parlamentarele vor avea loc în scurt timp, respectiv în luna decembrie, mai mulţi cetăţeni vor fi nu numai motivaţi să meargă la vot, ci şi hotărâţi să participe la marea finală, votând pentru unul dintre cele trei partide. O resursă USR despre care încă nu s-a vorbit sau s-a vorbit prea puţin o constituie electoratul partidelor mici, care au obţinut rezultate alarmante în alegerile locale, fiind ameninţate cât se poate de serios să fie excluse din compoziţia viitorului Parlament. Electoratul acestora, cel care continuă să fie motivat politic, este de presupus că va trebui să aleagă pentru unul dintre cele trei partide rămase pe podium. De obicei, în această situaţie, este ales partidul care pare mai slab. Iar partidul care pare mai slab este USR.
Acesta continuă să fie perceput ca un partid care nu se face responsabil de greşelile guvernărilor anterioare, greşeli care au devenit din ce în ce mai dezagreabile pentru o bună parte dintre cetăţenii României. Este doar parţial adevărat. Pentru că Dacian Cioloş atârnă ca o piatră de moară de gâtul USR, chiar dacă prea puţini dintre membrii bazinului electoral al acestui partid mai realizează că Cioloş a condus timp de un an unul dintre cele mai slabe şi mai blamate guverne din istoria recentă a României. Până în prezent, Cioloş a avut însă înţelepciunea să stea cumva în rândul doi şi să-şi reducă la minimum apariţiile publice. Nu ştim însă ce se va întâmpla până în decembrie. Dar dacă persistă acest tip de raţionament, cum că USR este un partid nou, cu oameni noi, care nu s-au spurcat la guvernare, şansele acestui partid de a face un salt semnificativ şi chiar major la alegerile parlamentare este uriaş. Dacă se va întâmpla aşa, atunci nu ar fi deloc exclus ca USR să încerce să-şi impună un premier în detrimentul PNL. Al cărui trend, atenţie, este descrescător în raport cu alegerile din 2019. USR va fi chemat la guvernare cu mare insistenţă chiar de către preşedintele Klaus Iohannis. Fără USR, va fi de neconceput o majoritate parlamentară şi o guvernare cât de cât puternică. De aceea, USR va pune condiţii crunte privind nu numai persoana premierului, ci şi repartizarea portofoliilor ministeriale. În perioada imediat următoare, vom putea observa cum, în pregătirea viitoarei alianţe, USR îşi va impune oamenii în eşaloanele cheie ale puterii administrative. Este de presupus că în aceste condiţii, existând această ascensiune fulminantă a USR, partidul va dori să participe în viitor şi la alegerile prezidenţiale. Intenţie care, din nou, va aşeza PNL cu faţa la zid.
Dată fiind această situaţie, PNL fie acceptă în viitor cele mai multe pretenţii ale USR şi cedează o mare parte a terenului de joc pe care-l deţine în prezent, fie se va alia cu PSD, aşa cum a mai făcut-o în trecut. Deşi această alianţă de tip struţo-cămilă este de neconceput pentru Klaus Iohannis. Şi ar putea însemna o ruptură definitivă între acesta şi partid. Chiar aşa: cum ar fi să-l auzim pe Klaus Iohannis spunându-i PNL "Adio!" de la perdeluţă?
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
