Editorial AMOS NEWS - Jaful de urgenţă şi de alertă
Încă o lună va fi stare de alertă. Aşa a decis Guvernul Orban doi şi jumătate. Şi parcă văd că PSD nu va avea nimic de spus. Sau, dacă va avea de spus, nu va avea de făcut. Prelungirea stării de alertă convine ambelor părţi. Lui Marcel Ciolacu, pentru că va utiliza această situaţie ca pretext pentru a amâna moţiunea de cenzură sau pentru a nu mobiliza partidul să voteze. Dar cel mai mult are PNL de câştigat: românii pot fi furaţi în continuare şi furturile vor putea fi acoperite!
Planetele s-au aliniat în favoarea "Guvernului său". Care probabil va fi tot Orban doi şi jumătate. Sau poate, cine ştie, Orban trei şi jumătate. Esenţial este că, aşa cum a mai procedat şi altă dată, Marcel Ciolacu va utiliza starea de alertă pentru a tergiversa introducerea unei moţiuni de cenzură. Care de fapt e inutilă, după opinia exprimată de către preşedintele Klaus Iohannis. Ce rost ar avea o moţiune de cenzură, afirmă acesta, când în scurt timp urmează alegeri parlamentare? Preşedintele nostru, al tuturor românilor, este lovit de o gravă amnezie. A uitat de la mână până la gură. A uitat cum a căzut Guvernul Boc, în plină criză economică. Cu numai o lună înainte de alegeri şi chiar atunci când el însuşi a fost utilizat pe post de berbec de alianţa PSD-PNL în poziţia de candidat de premier. Atunci a avut rost, chiar înainte de alegeri. Acum nu are rost, căci vin alegerile. Dar să vedem în continuare cum se aliniază planetele.
Semnalul transmis de către Klaus Iohannis, care joacă aici rolul mesagerului statului subteran, şi nicidecum rolul unui preşedinte ales la vedere, este cât se poate de limpede. Acest mesaj i se adresează lui Marcel Ciolacu şi sună simplu şi răspicat: nu introduceţi moţiunea de cenzură! Iar subtextul este şi mai interesant: dacă ţineţi neapărat, dacă nu se poate altfel, puteţi face moţiune de cenzură. Dar Guvernul tot în picioare rămâne! Pentru că eu dispun de prerogative constituţionale, care îmi permit să mă fac că plouă. Şi să nu mă grăbesc să desemnez un alt candidat de premier înainte de alegeri. Iar dacă-mi iese bine la socoteală şi observând că Ludovic Orban este suficient de frăgezit, îl pot ţine pe acesta sub perfuzii, până când văd ce configuraţie politică va rezulta în urma alegerilor locale şi parlamentare.
Procedând astfel, Klaus Iohannis închide ochii la marea corupţie, la cel mai scandalos tip de hoţie: hoţia în vremuri de calamitate. Se face că nu observă că nu există în lumea asta a infractorilor ceva mai abject decât să-l furi pe cetăţean atunci când acestuia îi este cel mai greu. Când e lovit în moalele capului de o pandemie, care în România, în loc să descrească, creşte zi de zi ca intensitate şi lovit tot în moalele capului de o criză economică. Aici observăm un mod pervers de gândire al decidenţilor politici, pe care l-am mai întâlnit şi în 2009, sub preşedintele Petrov şi cu Emil Boc la butoanele de la Palatul Victoria. Mesajul suna cam aşa: criza economică este la alţii, unda de şoc nu atinge Româina. Şi a atins-o, rău de tot! Asemenea crize, cum este şi cea economică de acum, se propagă de la centru spre periferie. Iar la periferie intensitatea e mai mare, deşi şocul vine ceva mai târziu. Centrul crizei este reprezentat de Statele Unite, care economic se clatină mai rău ca niciodată. Este un cutremur de mare amplitudine şi de durată, care va face mai multe victime decât cele rezultate din pandemie. O criză declanşată în Statele Unite loveşte năprasnic Europa. Deja aflăm că Marea Britanie traversează o situaţie fără precedent. Până în prezent - şi suntem doar la începutul crizei - economia Marii Britanii a scăzut cu 20%. Criza vine cu repeziciune pe continent şi sunt lovite în baza aceluiaşi principiu toate statele, începând de la centru - în cazul UE, Germania - şi terminând cu periferia. Ca şi în 2009, nota de plată cea mai consistentă o vor achita statele mai slabe din UE. Voi explica cu altă ocazie acest mecanism. Până una-alta, să reţinem că tot ceea ce ne spune Cîţu şi tot ceea ce ne asigură Orban legat de stabilitatea financiară sunt simple baliverne. O dovedeşte statistica pusă la dispoziţia opiniei publice. Cifrele sunt implacabile şi arată rău de tot.
Avem, carevasăzică, o zic autorităţile "competente", o criză sanitară pe care ele o ţin în frâu, adică pe vârful "platoului" şi o criză economică contracarată cu multă dibăcie de Guvernul Orban doi şi jumătate. Despre criza economică am scris mai sus câteva cuvinte. Despre cea sanitară scrie de acum presa din lumea întreagă, cum că autorităţile de la Bucureşti au scăpat hăţurile din mână. Şi avem două runde de alegeri. Ce fac un preşedinte responsabil şi un Guvern responsabil cu tot ghiveciul ăsta? Fac ce ştiu cel mai bine, sifonează banul public.
În Italia, un întreg guvern este pus sub anchetă penală pentru înaltă corupţie în vremuri de pandemie, cu materiale sanitare. La noi, mai întâi presa şi apoi Curtea de Conturi au descoperit hoţii de neimaginat. Nu le mai enumăr. Opinia publică le ştie. Toate cad în răspunderea Guvernului. Cele mai multe sunt făcute cu bună ştiinţă şi au condus la o spoliere fără precedent a cetăţenilor. A aceloraşi cetăţeni pentru care nu există bani de pensii şi nici de alocaţii de stat pentru copii. Într-un stat de drept, cum pretinde de dimineaţa până seara preşedintele Klaus Iohannis, multe capete ar fi trebuit deja să fie puse pe butuc şi retezate în piaţa publică. Mega-hoţiile cu materiale sanitare nu se puteau face fără participarea efectivă şi în diverse moduri a unor decidenţi politici şi mai ales guvernamentali. Într-un stat cum este cel invocat de Klaus Iohannis, ar fi trebuit, ţinând cont de gravitatea situaţiei, să-i vedem pe toţi aceşti responsabili cercetaţi pentru participarea la un grup criminal organizat şi puşi sub arest preventiv, pentru a nu mai fura în continuare şi pentru a-i împiedica să-şi ascundă urmele. Aţi auzit despre aşa ceva?
Şi nu vedem decât vârful icebergului. În niciun stat din lume şi niciodată în istorie nu pot fi descoperite toate infracţiunile, ci doar o parte. O mică parte din actele de mare corupţie. Pe noi ne îngrozeşte doar vârful icebergului pe care l-a decopertat, ca să nu spun decapat Curtea de Conturi. Dar sub acest vârf al icebergului, cât timp România este confruntată cu criza sanitară şi cu criza economică, se întâmplă lucruri îngrozitoare. Cum poate trage Guvernul de timp? Cum îşi poate lungi existenţa, pentru a-şi menţine cât mai mult timp un grad ridicat de libertate, astfel încât să se poată fura în continuare? După care urmele să fie rând pe rând acoperite? Într-un singur fel: prin prelungirea stării de alertă! Starea de alertă le vine hoţilor şi complicilor acestora ca o mănuşă.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
