Editorial AMOS NEWS - Pe butucii lui Ludovic Orban
România e pusă pe butuci, în mod direct de către Ludovic Orban. Dacă acesta citeşte editorialul de faţă, şi în cazul în care nu este de rea credinţă, va înţelege perfect semnificaţia titlului. Cum a ajuns România, numai în primele 6 luni ale acestui an, la sabotarea industriei cinematografice, astfel încât să piardă peste 100 de milioane de euro? S-a întâmplat ca nu mai puţin de 7 proiecte de film să plece începând din ianuarie în Ungaria, Serbia şi Bulgaria. Cum şi-a dat Ludovic Orban cu dreptul în stângul şi care sunt consecinţele aducerii la sapă de lemn a unei întregi industrii?
Într-o altă analiză am explicat cum funcţiona un mecanism care să înlesnească pătrunderea pe teritoriul industriei cinematografice a unor producţii, mecanism creat pentru a atrage investiţiile, prin acordarea unor facilităţi unor case de film, producătorilor. În anumite limite, acestora li se deconta o parte dintre cheltuielile efectuate pe teritoriul naţional. Ţări europene cum sunt Polonia, Ungaria, Bulgaria şi Serbia utilizează de ani de zile, cu mult succes, acest mecanism. În cele din urmă, a înţeles şi guvernul PSD. Am scris corect: Guvernul PSD. Care, în 2018, a scos o hotărâre în acest sens. şi mai multe ordine prin care noile acte normative urmau să fie aplicate. Şi morişca a început să se învârtă. Nu prea mult. În decembrie anul trecut, la putere a venit Guvernul Orban. Care a făcut praf şi pulbere acest proiect. În prezent, acesta este motivul pentru care pierdem, în primele 6 luni ale anului, pe puţin 100 de milioane de euro, o sumă colosală, bani care au migrat în state care nu au privilegiul de a-l avea premier pe Ludovic Orban. Dar aceasta este doar prima şi cea mai vizibilă consecinţă, nu şi cea mai dureroasă.
În ultimii 30 de ani, în România au fost turnate circa 450 de filme artistice, cele mai multe având producţii din Statele Unite. Dintre acestea, cele mai importante studiouri şi case de film au asigurat 350 de producţii. Bugetul unui film artistic poate ajunge la 30-40 milioane de euro. De exemplu, filmul Cold Mountain, care a fost realizat la Castel Film, a costat 35 de milioane euro. Pe diverse căi, o mare parte din aceşti bani intră direct sau indirect în beneficiul statului-gazdă. Orice film care este realizat în România atrage, inevitabil, 20-30 de actori de primă mărime, precum şi circa 50 de regizori, cameramani, producători, specialişti în efecte şi aşa mai departe. Mulţi dintre aceştia locuiesc în cele mai scumpe hoteluri, hoteluri româneşti plătite cu bani mulţi americani. Dincolo de infuzia financiară, prezenţa acestor vedete în România ne aduce prestigiu, ne face mai mult PR decât toate guvernele la un loc, şi constituie pentru oraşele în care sunt turnate filmele, o extraordinară reclamă turistică. Sunt vedete care au un cuvânt greu de spus, păstrează nostalgia satelor si caselor româneşti, a peisajelor noastre, în special a celor montane, si povestesc mai departe despre minunatele locuri văzute în România. Multe dintre marile oraşe ale lumii recurg chiar la sponsorizarea unor filme numai şi numai pentru a-şi atrage astfel o faimă sporită şi, implicit, mai mulţi turişti. Ca să înţeleagă şi mai bine Ludovic Orban ce vreau să spun, îi ofer un detaliu. Pe metroul din New York sunt afişate trei reclame care anunţă că New York-ul este oraşul cel mai prietenos cu industria filmului. Ne putem, deci, uşor imagina ce avantaje poate crea pentru o metropolă sau pentru un stat industria cinematografică. Iar acum m-am referit la avantajele indirecte.
Dar România încearcă din răsputeri, având scenarişti, regizori şi actori de bună calitate, să repună pe picioare propria industrie cinematografică bazată pe filme finanţate şi realizate de noi. Îi atrag atenţia lui Ludovic Orban, în măsura în care are capacitatea de a înţelege acest lucru, că majoritatea studiourilor de film din România investesc o bună parte din sumele realizate prin cooperarea cu producătorii străini în realizarea de producţii româneşti de film. În felul acesta funcţionează nu numai o industrie, ci şi o artă a cinematografiei, care ne poate aduce prestigiu. Dintre aceste filme se ştie că unele au primit importante premii internaţionale. Dacă industria cinematografică e pusă pe butuci, acest lucru nu se va mai întâmpla.
De aceea insist într-o tentativă poate inutilă - eu sper că nu - de a-l determina pe Ludovic Orban să deschidă bine ochii. Să vadă ce a stricat Guvernul său. Să afle cum poate fi reparat ceea ce poate fi stricat. Să ia măsuri cât încă nu este prea târziu. Dacă nu mai puţin de 7 proiecte de film au plecat din România în statele din jur, e uşor de imaginat ce se va întâmpla în următoarele luni ale acestui an, când nu va mai exista pandemie sau când pandemia va fi serios diminuată în întreaga lume. În curând aeronavele cu actori, regizori, operatori, cameramani şi tehnicieni de sunet vor porni din nou din Los Angeles, din New York şi din alte metropole americane către Europa pentru realizarea de noi filme artistice. Ar fi dramatic ca aceste aeronave să ocolească Aeroportul "Henri Coandă", să se îndrepte către alte destinaţii şi să mai pierdem de câteva ori mai mulţi bani decât am pierdut in primele 6 luni, fără a mai pune la socoteală celelalte beneficii ale industriei cinematografice...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
