Editorial AMOS NEWS - Orban a pus Bucureştiul pe făraş
Ca să vedeţi şi dvs. unde poate duce o rivalitate personală: pentru a-l rade pe Rareş Bogdan şi pentru a-i scoate din joc pe susţinătorii acestuia, Ludovic Orban sacrifică cea mai importantă piesă pe tabla de joc a alegerilor locale, capitala! Şi o face temeinic şi implacabil, pas cu pas, în timp ce partenerul său politic, Klaus Iohannis, asistă neputincios la marele sacrificiu ritual, la capătul căruia PNL îşi face seppuku. Gabriela Firea conduce în continuare de la mare distanţă cursa pentru Primăria Generală a Capitalei. Practic, ea nu are rival. În niciun caz Nicuşor Dan nu se poate profila într-o asemenea calitate. Cred că, tocmai din acest motiv, Ludovic Orban a decis să externalizeze cea mai importantă candidatură, să opteze pemtru un non-liberal, pentru un neomarxist produs al serviciilor ajudecat de USR-PLUS. Dar cum s-a ajuns aici? Dacă Orban a decis să piardă pas cu pas capitala, voi analiza şi eu, tot pas cu pas, procesul mental care l-a adus în această situaţie. Şi o fac pentru că îl cunosc pe Ludovic Orban de 30 de ani. Ştiu cu exactitate şi cum gândeşte, şi cum nu gândeşte, cum acţionează instinctiv.
Ascensiunea lui Rareş Bogdan, înainte de a fi politică, a fost de imagine. Popularitatea sa, câştigată în calitate de vedetă de televiziune, s-a transferat instantaneu şi aparent automat într-o popularitate politică. Este un proces nu unic, dar în orice caz rarisim. Pentru că, de regulă, oamenii politici proveniţi din presă rămân profund marcaţi de activitatea anterioară şi au dificultăţi în a dobândi într-un timp relativ scurt reflexele necesare unei lupte în interiorul partidului din care fac parte, dar şi pe întreaga suprafaţă a bazinului electoral căruia i se adresează. În cazul lui Rareş Bogdan, transferul s-a făcut, în mod miraculos, instantaneu. Iar acest transfer a coincis cu trei mari bătălii electorale, în care fostul jurnalist a aterizat imediat după decizia acestuia de a intra în PNL - referendumul iniţiat de Klaus Iohannis, campania prezidenţială câştigată de Klaus Iohannis şi europarlamentarele. În toate cele trei campanii, Rareş Bogdan a fost principalul vector de imagine. S-a calificat ca un campion absolut nu doar în interiorul PNL, ci chiar în comparaţie cu întreaga clasă politică. Primele două campanii au fost legate ombilical de persoana lui Klaus Iohannis, pe care Rareş Bogdan îl susţine de ani de zile aproape necondiţionat, iar în cea de-a treia campanie a fost el însuşi şi principalul jucător, şi principalul beneficiar. În aceste condiţii, în lupta inevitabilă care se desfăşoară în interiorul fiecărui partid, Rareş Bogdan s-a calificat automat drept o alternativă la Ludovic Orban. Cu alte cuvinte, în momentul în care Ludovic Orban dă semne de slăbiciune, există o piesă de schimb validă la conducerea partidului, în persoana lui Rareş Bogdan. Şi de aici a început jocul!
Rareş Bogdan nu poate rezista în vârful valului bazându-se exclusiv pe propria sa notorietate şi pe succesul atribuit lui din cele trei campanii electorale. În politică, notorietatea este efemeră, iar succesul este cu rapiditate uitat. Pentru a-şi consolida imaginea, Rareş Bogdan avea nevoie de un aparat de partid. Tocmai de aici a apărut ideea ca el să conducă cea mai importantă organizaţie PNL, capitala. Ideea a prins cu repeziciune din simplul motiv că şi organizaţiile PNL din Bucureşti aveau nevoie de un lider de talia lui Rareş Bogdan. Logic, în ciuda ascensiunii sale la conducerea europarlamentarilor populari, Rareş Bogdan ar fi urmat un traseu firesc: candidatura la Primăria Generală a Capitalei. Ar fi fost capabil să mobilizeze organizaţiile de Bucureşti pentru atingerea acestui obiectiv. Ar fi fost, de asemenea, capabil să încheie o alianţă cu celelalte partide din frontul anti-PSD. Ar fi putut să câştige, iar PNL ar fi obţinut astfel o uriaşă victorie şi ar fi dat un semnal puternic şi pentru marea bătălie a alegerilor parlamentare. De ce a eşuat acest proiect?
Ludovic Orban s-a speriat! Şi-a imaginat, poate pe bună dreptate, că dacă Rareş Bogdan se va afla la butoanele organizaţiilor PNL din Bucureşti, dar şi ale Primăriei Generale a Capitalei, următorul pas logic în ascensiunea sa politică ar fi fost şi adjudecarea, pe modelul Traian Băsescu, a conducerii PNL, cu atât mai mult cu cât a fost mereu în graţiile preşedintelui Klaus Iohannis. În această situaţie, Orban a avut de ales: să facă în aşa fel încât, pe mâna lui Rareş Bogdan, PNL să câştige capitala, riscându-şi astfel propria poziţie, sau să sacrifice Bucureştiul pentru a-i bara ascensiunea lui Rareş Bogdan. Şi a ales! Numai că a mers mult prea departe şi a decis să plaseze în fruntea organizaţiilor PNL pe Bucureşti o simplă marionetă în persoana doamnei Violeta Alexandru, fostă Bau. Violeta Alexandru nu putea juca vreun rol relevant. Ea nu putea conduce cu adevărat un sistem atât de complex cum este marea organizaţie PNL Bucureşti. Nu avea nici cea mai mică şansă de a ridica ştacheta partidului de la poziţia a treia până pe treapta cea mai de sus a podiumului. Şi, în mod cert, nu avea carisma necesară pentru a o contracandida cu succes pe Gabriela Firea. În schimb, putea să facă altceva. Şi a făcut: i-a eliminat rând pe rând pe cei mai mulţi dintre liberalii care, dacă vă amintiţi, au semnat un memoriu prin care, în vara anului trecut, îi solicitau lui Rareş Bogdan să candideze pentru preşedinţia PNL Bucureşti! Cea mai spectaculoasă dintre execuţii a fost cea a lui Bogdan Jelea, un vechi liberal, care şi-a dobândit între altele notorietatea şi în calitate de vector de opinie şi analist, care se manifestă constant pe platourile televiziunilor de ştiri. A fost exmatriculat din PNL pentru delict de opinie! Au urmat la rând, culmea prostiei, doi consilieri generali de la Primăria Capitalei: Hazem Kansou şi Cristian Olteanu. Pentru a nu fi expulzaţi şi crucificaţi, mulţi liberali cu state vechi în partid au făcut o mişcare neaşteptată: au migrat spre "ciuma roşie"! S-au dus pur şi simplu spre PSD şi au decis să o susţină în campanie pe Gabriela Firea pentru a nu participa la o sinucidere colectivă alături de Nicuşor Dan.
În acest moment, PNL Bucureşti este practic condus de carierişti politici, cei mai mulţi transferaţi în ultimii ani de la alte partide. Poziţia de primar general este pierdută înainte de a fi disputată. Iar în ceea ce priveşte sectoarele, PNL nu s-ar mai putea bate teoretic decât pentru trei dintre acestea, unde aparent frontul anti-PSD pare mai puternic, sectoarele 1, 5 şi 6. Admiţând că ar fi câştigate, ele ar trebui în prealabil disputate politic între patru partide: PNL, USR, PMP şi PLUS. Catastrofa e iminentă! Ludovic Orban şi-a atins obiectivul: l-a scos din joc pe Rareş Bogdan, în ciuda faptului că a fost silit, drept compensaţie, să-i cedeze poziţia de prim-vicepreşedinte al partidului. Este un prim-vicepreşedinte fără butoane. Este un vehicul politic fără motor, ca un fel de planor care nu se înalţă decât dacă este tractat de cineva. Şi care, cumva, zboară la discreţia vântului... Mişcarea însă poate avea efect de bumerang. Pentru a-l transforma pe Rareş Bogdan în planor, Orban a sacrificat nu numai alegerile locale în cel mai important sector al lor, cel al capitalei, ci şi cea mai mare organizaţie PNL din ţară. Lovitura de bumerang vine la locale şi, în final, la parlamentare. Pierderea organizaţiei de Bucureşti înseamnă implicit pierderea unui întreg segment relevant electoral şi un semnal psihologic extrem de periculos pentru modul în care se va configura viitorul Parlament şi viitoarea majoritate. În final, Orban se alege doar cu prelungirea propriei sale agonii politice.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
