Editorial AMOS NEWS - Alianţa neomarxistă vine la guvernare
După alegeri, cele mai relevante forţe politice din statul român se vor constitui într-o alianţă neomarxistă care va avea suficienţi parlamentari pentru a deţine majoritatea şi a guverna. Această alianţă neomarxistă va fi alcătuită din USR şi PNL. Cele două partide sunt silite să-şi anuleze pentru moment orice relaţie de alianţă, pentru că numai astfel vor ajunge în alegeri la maximul potenţial electoral.
Sociologii au observat corect. Există o tendinţă clară de creştere a numărului de alegători. La referendum, la alegerile prezidenţiale şi la europarlamentare, numărul românilor care au rămas acasă a fost mult mai mic decât s-a întâmplat la alegerile anterioare. Diferenţa a fost dată pe de-o parte de românii din afara graniţelor, care au fost încurajaţi să voteze masiv, iar pe de altă parte de o zonă a României tăcute pe care un partid politic a reuşit performanţa de a o scoate din inerţie. Iar acel partid politic este USR.
Uniunea Salvaţi România a avut mai multe moaşe. A fost moşită de nucleul dur al Serviciului Român de Informaţii, acaparat mult timp de generalul Florian Coldea, într-o combinaţie de-a dreptul incestuoasă cu Serviciul de Informaţii Externe, adică cu alt general, cu Predoiu, ambele servicii fiind la rândul lor botezate de mişcarea mondială de tip soroşist. O componentă importantă şi relevantă în naşterea USR au fost multinaţionalele, care beneficiază în marile oraşe şi în special în capitală de o forţă de muncă apreciabilă, alcătuită în special din tineri specialişi în diverse domenii, rupţi totalmente până de curând de politică. A fost relativ uşor pentru managerii multinaţionalelor să-i orienteze pe aceştia în direcţia unei mişcări politice de tip neomarxist şi să-i antreneze în demonstraţiile organizate cu concursul lor în Piaţa Victoriei şi îndreptate împotriva PSD. De ce s-a întâmplat astfel?
După cum ne amintim, PSD a câştigat detaşat alegerile, mergând pe o formulă explicit de tip naţionalist şi suveranist. A fost reţeta identificată de Liviu Dragnea şi de colaboratori săi apropiaţi. Aceştia au înţeles că liberalii, odată intraţi în marea familie a Popularilor Europeni, au fost siliţi treptat să renunţe la cele două componente esenţiale, care i-au definit ca partid istoric: la componenta legată de protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât au fost împinşi în corul formaţiunilor politice europene care puneau pe primul plan aşa-numitul stat de drept, şi, în al doilea rând, la ideea de stat naţiune, respectiv la promovarea în plan economic şi politic a suveranităţii naţionale, prin protejarea tuturor resurselor, inclusiv cele în plan uman şi menţinerea în mâna statului a tot ceea ce înseamnă infrastructură vitală. Liberalii au promovat astfel o politică de încurajare pe toate planurile şi în toate direcţiile a pătrunderii capitalului străin. Acest capital străin a venit în România pe platforma multinaţionalelor şi utilizând suportul financiar oferit de băncile străine. În plan economic, România s-a transformat treptat într-un spaţiu de manevră al nucleului dur UE, Germania, Austria, Olanda, Franţa, cu accent deosebit pus pe hegemonia Berlinului. În acest context, pentru PNL, transformat în partid popular, nu a mai existat niciun spaţiu de manevră în cele două mari direcţii care l-au definit ca partid istoric. S-a creat astfel un vid electoral. Şi o aşteptare în plan electoral. Acest vid electoral a fost ocupat temporar de către PSD. Abia după decapitarea acestui partid, operaţiune dusă la bun sfârşit de către DNA, împreună cu o parte a Justiţiei, şi orchestrată de SRI, mesajele PSD în sensul promovării valorilor naţionale şi a protejării clasei de afaceri autohtone s-au estompat, s-au erodat şi şi-au pierdut forţa de impact, eliberând astfel o parte din electoratul devenit captiv. Iar acest electorat a migrat fie către ALDE, fie, în mod paradoxal, spre cealaltă extremă: spre USR.
Mesajele de tip neomarxist, ca de alfel şi formaţiunile politice care fac parte din acest curent, sunt suficient de difuze pentru a menţine o confuzie şi o iluzie de tip ideologic în conştiinţa unei generaţii care a crescut ruptă şi chiar scârbită de politică şi cu convingerea cultivată de alţii că partidele din România duc această ţară într-o direcţie greşită. Şi că ele sunt vinovate pentru toate relele, inclusiv pentru corupţie şi pentru incapacitatea birocratică a statului de a servi interesele cetăţenilor.
A fost uşor pentru managerii multinaţionalelor, ajutaţi şi de serviciile secrete, încurajaţi de la nivel european, să-i scoată pe aceşti tineri în stradă şi să-i antreneze în bătălia împotriva Guvernului "ciumei roşii", pentru ca, treptat, să-i înroleze într-un nou partid politic. Am să fac o foarte mică paranteză, dezvăluindu-vă că în perioada repectivă, o dată sau chiar de două ori pe zi, mă deplasam la Antena 3 în taxiuri puse la dispoziţie de conducerea acestei televiziuni de ştiri. Am avut astfel ocazia să cunosc un mare număr de şoferi de taxi, cu ajutorul cărora mă informam asupra stării de spirit a cetăţenilor din Bucureşti. Şi nu o dată, ci de mai multe ori mi s-a relatat cum taxiurile aduceau în Piaţa Victoriei, la demonstraţii, angajaţi ai multinaţionalelor, care aveau obligaţia să-şi localizeze poziţia, confirmându-le astfel şefilor că se îndreaptă sau se află în Piaţa Victoriei.
La ultimele alegeri s-a putut astfel observa nu numai o creştere substanţială a masei de votanţi, ci şi o infuzie puternică în plan electoral, de care au beneficiat PNL şi USR. Dar în timp ce PNL a rămas parţial tributar mesajelor în baza cărora şi-au creat şi menţinut propriul electorat, USR a fost liber ca, pe de-o parte, să susţină teza conform căreia este un partid de dreapta, iar pe de altă parte să utilizeze politic toate instrumentele din panoplia neomarxistă.
Dar care este situaţia la zi? PSD se recuperează greu. Creşterea electorală a acestui partid este extrem de lentă. Surprinzător de lentă, dacă ţinem cont de ritmul în care, la putere fiind, PNL se decredibilizează. În cele din urmă, PSD se va stabiliza la electoratul său de bază, care reprezintă 30, maximum 35% din întregul bazin electoral al României. Iar pentru revenirea la putere, PSD este condamnat fie să se lupte pentru un Guvern de uniune naţională din care să facă parte, ceea ce nu este fezabil decât pe termen scurt, fie să se rezume la alianţa sa cu ALDE şi cu PRO România. O alianţă care nu-l va duce însă după acest ciclu electoral la deţinerea unei majorităţi confortabile în Parlament. Un rol-cheie pentru situaţia incertă a PSD îl joacă şi una dintre mişcările de forţă operate de adversarii acestui partid, respectiv plasarea în fruntea PSD a unui stol de drone, condus pentru moment de Marcel Ciolacu. Iar acest stol are rolul de a îndrepta PSD-ul către o fundătură, astfel încât acest partid să nu mai poată repeta succesul politic realizat la ultimele alegeri parlamentare.
Aşadar, bătălia reală pentru ce mai mare bazin electoral al României urmează să se dea între PNL şi USR. Niciunul dintre cele două partide nu este nici naţional, nici liberal. Ambele depind într-o măsură decisivă de politica popularilor europeni, şi în special de politica Germaniei în acest spaţiu strategic. În această ecuaţie, strategia viabilă a USR este să se bată pentru fiecare vot pe care PNL îl pierde prin erodarea rapidă la guvernare. Este motivul pentru care vedem cum, pe zi ce trece, USR devine tot mai radical faţă de PNL şi din ce în ce mai critic la adresa Guvernului Orban. Deşi, atenţie, în tot acest timp, USR a fost disimulat în eşaloanele doi şi trei ale puterii executive. USR încercând să-şi adjudece cât mai mult din electoratul vulnerabil al PNL, utilizează în forţă reţete politice tipice panopliei neomarxiştilor, cum ar fi lupta împotriva corupţiei, cu referire directă şi exclusivă la corupţia capitaliştilor autohtoni, dar şi a întregii clase politice, din care acum face parte şi USR. USR promovează la concurs cu PNL şi sloganurile caracteristice aşa-numitului stat de drept, ferindu-se totodată să amintească măcar conceptul de domnie a legii. Un egalitarism de tip corporatist şi globalist, care face parte intrinsecă din arsenalul neomarxiştilor, poate seduce o parte consistentă a electoratului, a acelui electorat dezamăgit de PSD, dar şi de PNL. Acestă politică de distanţare din ce în ce mai vizibilă şi mai radicală a USR faţă de PNL este singura modalitate prin care neomarxiştii pot atrage o masă electorală consistentă. Ceea ce înseamnă că, imediat după alegerile locale şi parlamentare, această vrajbă aparentă dintre USR şi PNL se va transforma într-o alianţă la guvernare, dacă şi numai dacă ambele vor primi mai multe voturi decât PSD la un loc cu ALDE şi PRO România.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
