LA ŢINTĂ: "Oglindă, oglinjoară - cine e cel mai corupt din ţară?..."
Dacă titlul de mai sus vi se pare dat în bătaie de joc, vă înşelaţi! Adevărul este că eu trăiesc plenar sentimentul că-mi târăsc existenţa prin vremuri de poveşti pentru copii mari. Pe care le scriu procurorii, uneori cu mai mult talent decât Hans Christian Andersen. Şi le completează cei ajunşi în spatele gratiilor. Care, din acuzaţi sau condamnaţi, se transformă - potrivit nevoilor de moment - în inchizitori. Se fac târguri mizerabile pentru a se scurta pârnaia pentru VIP-uri. Miza sunt capetele mai sus-puse. Luni seara l-am văzut pe Traian Băsescu vorbind la TVR cu vocea aceea tremurată folosită pentru "Dragă Stolo..." sau la "Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu..." Dacă nu i-am cunoaşte cu toţii harul actoricesc cu care este înzestrat din plin, ca şi capacitatea machiavelică de manipulare a conştiinţelor, ne-am putea risca să presupunem tot felul de bazaconii.
Aceste rânduri se scriau când încă nu era clar dacă Elena Udrea avea să scape sau nu de cătuşe. Personal nu excludeam nici posibilitatea să fie lăsată să plece acasă, ca să facă un duş şi să se simtă şi ea bine, măcar câteva zile, până la viitorul mandat de arestare. Neavând habar de strategia acuzatorilor sau a apărătorilor mă mulţumesc numai să chibiţez jocurile de putere. Luni, Monica Iacob Ridzi a primit condamnare definitivă şi a ajuns spre seară la Gherla. Tot timpul a susţinut că este nevinovată şi că şi dacă s-au sifonat nişte bani, beneficiara n-a fost dumneaei. O lume întreagă ştie povestea despre fata cu nume de număr de înmatriculare auto ajunsă europarlamentar. Asta n-o scuteşte pe fosta ministresă a tineretului să îmbătrânească, sportiv, la bulău - cum spun vieţaşii. Ceea ce este deranjant este faptul că ani la rând dosarul ăsta a stat prin nişte sertare. Plecarea lui Băsescu de la Cotroceni pare să fi deschis calea şi spre judecarea şi condamnarea miniştrilor din partidul care l-a sprijinit constant. Ridzi e primul, dar cu siguranţă nu va fi ultimul! Şi asta pentru că Elena Udrea îi vrea alături de ea pe Videanu, pe Berceanu, pe Boc şi poate că s-ar simţi mai bine şi cu bădica Traian lângă dumneaei, dacă e strânsă mai tare cu uşa de către procurori.
Şi pentru că tot am pomenit-o, am rămas mască urmărind interviul pe care-l dădea în 2006 postului local de televiziune Atlas. Era imediat după plecarea de la palatul prezidenţial, unde fusese consilierul lui Băsescu. Acel interviu este adevărată bombă cu neutroni, pentru că Udrea a fost atunci mai tare ca răposatul Silviu Brucan, supranumit profetul din Dămăroaia. Câteva idei din el: politicienii mint în campaniile electorale, ca să fie votaţi şi apoi îşi uită promisiunile când ajung la ciolanul puterii; ştiind că au la dispoziţie maxim 4 ani, rad totul ca hârciogii, exact cum au făcut predecesorii, pe care nu uită să-i critice pentru corupţie; deviza timpului: totul e de vânzare, totul se cumpără, totul se plăteşte; se fură cu sutele de milioane de euro, nu se recuperează ceva şi jocul jafului continuă cu alţi actori după fiecare ciclu electoral; lupta anticorupţie este mimată prin convocări la parchete pentru declaraţii, după care totul se îngroapă în sertare şi uitare, până când vine timpul prescrierii, după NUP-uri repetate; cei care sunt la putere consideră că e de datoria lor să fure!
Mă opresc aici, pentru că eu consider că e de ajuns. Fiecare dintre dvs. puteţi judeca prin prisma experienţelor pe care le-aţi trăit cât de sinceră a fost Elena Udrea în 2006. De ce n-a băgat-o cineva în seamă până acum, putem doar bănui. Dar, fără îndoială, acum nu mai poate fi atât de sinceră, fie şi pentru că minţea şi atunci când spunea că soţul Cocoş nu era abonat la banii publici. Sunt destui cei care ştiu că dumnealui făcea parte dintre apropiaţii lui Adrian Năstase şi că apoi a schimbat barca, scoţându-şi nevasta la înaintare. Ceea ce mă deranjează pe mine este faptul că un raport al Curţii de Conturi pentru anul 2013 pomenea despre cheltuirea aiurea în administraţia publică a nu mai puţin de 1,8 milioane euro. Când va apărea situaţia pentru 2014, s-ar putea să avem mari surprize, în sensul că situaţia s-a perpetuat cu sume şi mai mari. Ceea ce-i poate linişti oarecum pe cei cu spirit justiţiar exacerbat este senzaţia că laţul se strânge în jurul marilor corupţi. Nu ştiu dacă se va ajunge la Băsescu, prin Eba sau chiar la Ponta, prin afacerile cu Şova ori prin cele ale cumnatului sau ale amicului Sebastian Ghiţă, chemaţi ieri să dea ochi cu procurorii DNA, dar un lucru e clar: se restrânge dramatic numărul celor consideraţi până mai ieri intangibili! Bănuiesc că vă întrebaţi şi dvs. pentru a nu ştiu câta oară: cine e cel mai corupt din ţară?...
