LA ŢINTĂ: Avocatul diavolului
Aşa m-a caracterizat unul dintre concitadinii cu care am avut recent o discuţie pe tema bugetului aprobat de consilierii municipali în cea mai bună tradiţie a unanimităţii comuniste. Dar cum în capitalismul de cumetrie time is money, nu se mai pierde în discuţii sterile, mai ales dacă lipsesc din sala de şedinţe fraierii de păcălit. Eu m-am ales cu caracterizarea mai puţin onorabilă pentru că m-a mâncat undeva să mă erijez în apărătorul aleşilor municipali. Dar mărturisesc că nu regret opţiunea, pentru că aşa am putut afla cam cum sunt priviţi gospodarii treburilor publice de către unul dintre stâlpii comunităţii. Pentru că trebuie să vă dezvălui faptul că interlocutorul meu este unul dintre contribuabilii care nu pot fi ignoraţi.
"Nu mi-e clar dacă faci pe prostul, dar ai grijă să nu rămâi aşa. Mi-e greu să cred că te-ai lăsat cumpărat cu o masă la sărbătorirea bugetului, care a trecut prin consiliu ca un tren expres printr-o haltă anonimă". Tipul în cauză ţinuse să participe la şedinţa de buget de joia trecută. Numai că pe treptele primăriei dăduse ochi cu o veche cunoştinţă. Zăbovise câteva minute într-o conversaţie particulară, mizând pe faptul că la noi se trage de timp până când se urnesc lucrurile chiar şi când e vorba despre o şedinţă. Nici nu visase bietul om că bugetul putea fi expediat de consilieri pe modelul "Ne-am văzut, ne-am plăcut, acum avem de petrecut". Dar nu-i scăpase coborârea de la etajul puterii locale a patronului restaurantului în care a fost apoi "udată" victoria aprobării bugetului. Concluzia sa: respectivul venise pentru confirmarea comenzii meniului şi celorlalte "atenţii" din partea "mâinii care ţine frâul" şi comandă masa şi lăutarii - cum se spune. Numai că omul cu care discutam nu luase în calcul la modul serios talentul de Speedy Gonzales dovedit ani la rând de Costică Panţurescu, preşedintele de şedinţă predestinat să treacă bugetul prin procedura de vot cum trece peştele prin apă.
M-am convins că omul cu care discutam se informase profesionist asupra proiectului de buget afişat pe internet şi m-a ironizat fin pentru că fusesem un gură-cască şi eu şi consilierii pe care-i apăram, dacă nu-mi săriseră în ochi nişte chestii peste care zicea că se trecuse cu prea multă uşurinţă. Degeaba am replicat eu cu dezbaterea publică, pe care dumnealui a caracterizat-o drept manevră reuşită, căci n-avusese cineva din administraţie intenţia de a da peste cap ce se stabilise. Când am îndrăznit să invoc nezdruncinata încredere pe care ar avea-o concitadinii în aleşii lor şi faptul că proiectul de buget ar fi fost luat la bani mărunţi în comisiile de specialitate, m-a privit cu un soi de milă... Şi m-a luat la dăscălit ca pe un autist, determinându-mă să-mi pierd siguranţa iniţială. Exemplul care mi-a rămas în minte a fost cel cu consolidarea unor drumuri, pentru care firma care a făcut PT+DE a calculat la fiecare suma de 840 milioane lei vechi, de parcă nu s-ar fi individualizat cu ceva în structura ADN-ului propriu şi ar fi avut toate aceleaşi date de identificare, ca şi cum ar fi fost gemene. Iar când am auzit şi că alţi specialişti ar fi socotit calculele umflate, primul gând a fost acela că ofticaţi se găsesc pe toate drumurile. Pe urmă, gândind un pic mai profund, am cam mâlcit-o, din motive uşor de înţeles. Dar m-am liniştit, încercând să mă conving că n-o fi chiar aşa şi că, oricum, dacă va fi ceva de plătit, cândva, are destul peşte balta consilierilor locali. "Garantat, eu n-aş angaja la firma mea pe posturi de responsabilitate pe vreunul dintre ei" - am fost asigurat cu un zâmbet mefistofelic. Atunci am realizat încă o dată cât de grea e meseria asta de avocat al diavolului...
