LA ŢINTĂ: Cu arma încărcată, în poziţie de tragere
Preşedintele Iohannis ne-a avertizat: Europa se află în pragul războiului! Şi nu s-a înşelat, pentru că România este într-un război de uzură, care durează de mai bine de jumătate de secol. Un prim rezultat a fost acela că vectorii naţionalismului românesc au fost aruncaţi atunci, la începutul său, în lagărele de exterminare bolşevice de către staliniştii kominternişti. Fraierii s-au bucurat când trupele Armatei Roşii au fost retrase de Nikita Hruşciov de pe teritoriul mioritic. Şi l-au aplaudat pe Gheorghiţă Dej că l-a păcălit pe ursul de la Kremlin, care-l trimisese la zid pe sinistrul Lavrenti Beria, stăpânul celulelor secrete de la Lubianka, omul care vrusese să-i ia locul papaşei Iosif Vissarionovici Stalin. Mai apoi, viaţa cetăţenilor români a continuat de cealaltă parte a estului Europei, în lagărul comunist, într-un permanent război cu speranţele ucise de realităţile egalităţii în sărăcie în timpul democraţiei socialiste a lui Ceauşescu. Întunericul, frigul şi foamea, dar mai ales lipsa de perspective din "iepoca de aur" a făcut destul de multe victime, majoritatea neştiute. Alea şi cele mai greu de înţeles din timpul revoluţiei române în direct din 1989 au fost îngropate în uitare de mineriadele orchestrate de Ivan Ilici al nostru. Numai că acum CEDO ne obligă să le scuturăm de praf. Tătuţul corupţiei generalizate, părintele democraţiei originale, Ion Iliescu, probabil că rămâne convins că armura de om sărac şi cinstit, ca şi vârsta, îl vor proteja for ever. ( Scuze pentru că nu cunosc termenul rusesc "pentru vecie", deoarece mi-am făcut studiile pe la Corbeni şi nu la Universitet Drujbî Narod. Fără să fiu un elev prea grozav la limba nesfârşitelor stepe, deşi l-am avut profesor, Gheorghe Mînzatu, îndrăgostit de Cehov, Gogol, Tolstoi şi e drept, mai puţin Maxim Gorki sau Şolohov, pe care la teze - recunosc - l-am copiat de câte ori am putut, după ce am citit "Arhipelagul Gulag", având şi propriile experienţe triste, m-am cam lămurit cum stătea treaba în raiul comunist). Toţi am realizat - unii dintre noi cu oarecare întârziere - cum s-a dezvoltat corupţia mai ales în ultimul deceniu. Băsescu s-a lăudat că a învins sistemul ticăloşit al celorlalţi, iar ai lui au ajuns acum să dea declaraţii pe la DNA, să fie reţinuţi sau trimişi după gratii. Elena Udrea e pe cale să-l întâlnească pe Viorel Hrebenciuc, deşi nu e clar dacă vreunul sau amândoi au avut sau încă mai au conturi la HSBC, în Elveţia. Cert este că s-ar putea să avem curând o criză de hârtie, de la cea de scris, la igienică... Ăstea sunt primele urmări ale războiului rece intern, care începe deja să dea în clocot.
Elena Udrea are acum şansa să aspire la statutul unui alt soi de Alexandr Soljeniţîn sau, mă rog, de Ian Fleming (creatorul lui James Bond), mai ales dacă i se va oferi timpul necesar să-şi lase imaginaţia să zburde. "Puteţi s-o încătuşaţi pe Elena Udrea, dar niciodată adevărul!"- a declarat ea, războinică, atunci când a ieşit din sediul DNA cu cătuşele la mâini. Dincolo de semnalele cabalistice transmise cu degetul la nas în parlament, a uimit şi că la arestul poliţiei a coborât din maşină fără cătuşe, de parcă era ucenica lui Josefini. Iar dacă mai legăm istoriile sale, ca şi ale altor "scriitori" ameninţaţi cu încătuşarea, de alte cercetări ale DNA, SRI sau SIE, care lasă să se înţeleagă că nume grele din politică ar fi legate de ceva acţiuni de spionaj în favoarea Rusiei, parcă lucrurile capătă alte conotaţii după începutul dezagregării Ucrainei în martie trecut şi după războiul civil dus de cazaci în estul ţării cu separatiştii ruşi. După ce NATO şi UE s-au situat de partea ţării agresate, iar preşedintele Klaus Iohannis a reiterat poziţia noastră de susţinere a aliaţilor din tabăra occidentală, Moscova ameninţă că va trece la represalii asupra României, în cazul în care panslavismul ar fi pus în primejdie. Flota noastră militară pare să fie prima vizată, deci trebuie să fie pusă rapid sub drapel NATO. De atacuri asupra flotei comerciale ne-au scăpat cei care au vândut-o, exoneraţi recent de orice vină. Iohannis este la Paris să caute sprijinul lui Hollande pentru intrarea României în Schengen, iar Ponta este la Washington, pentru a lărgi parteneriatul militar cu SUA printr-unul economic. Ieri la Minsk, pe fondul accentuării războiului civil din estul Ucrainei, preşedintele Poroşenko, sprijinit de Hollande şi Merkel, încerca să-l convingă pe Putin să păşească pe poteca încetării focului, pentru a da o nouă şansă de restabilire a păcii în Europa. Rămâne de văzut cine va plăti costurile, cine va asigura hârtia necesară scrierii tratatatului şi mai ales ce pix sau calculator se va folosi - dacă va fi cazul ...
