Editorial LA ŢINTĂ - Postul Coronavirusului
Ne place sau nu, aşa se poate caracteriza perioada prin care trece omenirea, indiferent de religia practicată. Blestemata boală care a cotropit-o impune restricţii considerate de-a dreptul draconice. Pe care unii dintre noi - din inconştienţă ori din teribilism infantil sau de altă natură - îşi permit să le sfideze. În tâmpenia lor, nu realizează că se pun nu numai pe ei în primejdie, ci şi pe cei ce trăiesc în jurul lor, în frunte cu cei dragi. La o săptămână de la decretarea stării de urgenţă putem să ne consolăm cu gândul că infestarea n-a luat proporţiile apocaliptice de care se temeau unii. N-avem miile de morţi din Italia sau din alte ţări. Dar, analizând corect situaţia, nu înseamnă că situaţia este total sub control. Primejdia nu poate fi minimalizată sau trecută cu vederea, bazându-ne pe sprijinul divin ori pe noroc. Înţelepciunea bătrânească ne învaţă că Dumnezeu îi ajută pe cei ce nu-şi taie craca de sub picioare, iar norocul - iertat să fiu! - nu face casă bună cu cei ce-l trag pe dracu' de coadă mai ales când l-au apucat toate năbădăile! Spun asta pentru că situaţia cu COVID-19 este atipică, inedită şi că trebuie să fim destul de inteligenţi să învăţăm din greşelile făcute de alţii. Iar în susţinerea acestei poziţii sunt argumente de nerespins în acest sens.
Scriu aceste rânduri cu ochii pe ecranul televizorului, pe care rulează nişte cifre: cazuri confirmate de COVID-19, 308; persoane vindecate, 31; persoane izolate, 45.432; persoane plasate în carantină, 4.044. Bineînţeles că între timp, de la zi la zi, situaţia a suferit modificări substanţiale şi nici pe departe în direcţia sperată de noi. Aşa că este de aşteptat ca în funcţie de evoluţia lucrurilor, măsurile aplicate să se asprească gradual în perioada următoare. Precizare: există cel puţin un caz confirmat în străinătate cu o persoană considerată vindecată, căreia i-a revenit boala mortală care a făcut mii de victime în Italia, ţara cea mai afectată din Europa! Perfidia acestui ucigaş tăcut este astfel demonstrată şi numai nebunii mai pot să-i sfideze. Aşa că, în cazul în care pun în primejdie dreptul la viaţă al semenilor, trebuie aduşi în imposibilitatea de a o face, dacă se dovedesc a fi iresponsabili. Pentru că eu consider că prima datorie a noastră, a tuturor, este să limităm pe cât posibil răspândirea Coronavirusului! Iar măsurile minimale propuse de amintitul decret ar trebui să fie obligatorii pentru toată populaţia ţării. Din punctul meu de vedere, cui nu-i convine, este liber să-şi ia lumea-n cap şi să ne lase!
Haideţi să le luăm pe rând. Autoritatea statală ne-a impus un set de măsuri de bun simţ pentru a ne proteja. Şi aici nu se pune problema de politică, oricât li s-ar părea unora sau altora că ar fi afectate drepturile omului. A păstra o igienă strictă, a-ţi limita plimbările nejustificate prin locuri publice, socializările de orice fel ş.a.m.d., nu pot fi asociate cu un război dus de stat contra propriilor cetăţeni. Care stat este condus de către un guvern ce nu ia decizii pompieristice, ci recomandate de către specialişti pentru a ne proteja. Iar a le contesta autoritatea celor ce ne conduc poate fi similar, în astfel de împrejurări, cu trădarea fiecăruia în condiţii de război. Pentru că acesta este adevărul: suntem în război cu acest COVID-19! Închipuiţi-vă în ce haos am ajunge dacă n-am avea o conducere centralizată cu autoritate recunoscută... Sigur că se poate discuta dacă măsurile sunt îndestulătoare, dacă în plan economic se previzionează corect criza care ne va lovi fără milă în perioada următoare. Important este - repet - ca guvernanţii noştri să înveţe din greşelile făcute de cei ai altora şi să aplice fără reţineri măsurile care se impun, ca să nu lase economia să moară cu zile. Şi să nu ajungem în situaţia de acum un deceniu, când am fost siliţi să resuscităm o economie muribundă, lovită de o criză pe care politicienii o banalizaseră. S-a pus lacăt pe industria distracţiilor, pe spectacole inclusiv sportive, aruncându-i într-o tristeţe fără margini şi pe şmecheraşii fără minte, care nu mai pot face paradă de propria importanţă expunându-se pe la mesele din restaurante sau pe la terase cu amicii sau cu amantele cu care-şi poleiesc cărţile de vizită. Sunt oameni care nu numai riscă, dar au şi ajuns victime colaterale ale şomajului, firme particulare ce pot ajunge în prag de faliment şi o sumedenie de drame omeneşti reale se profilează la orizontul viitorului apropiat. Iar situaţia se înrăutăţeşte de la zi la zi prin repatrierea celor plecaţi la muncă în străinătate, care nu mai au ce face pe meleaguri străine. Şi care caută adăpost la vetrele părinteşti... Unora dintre cei reveniţi le-a intrat în cap că ar fi cetăţeni europeni şi că ei sunt mai presus de legile şi normele impuse acasă. Şi fac scandal că sunt discriminaţi, dacă sunt obligaţi să se izoleze două săptămâni ori să intre în carantină. Nenorocirea vine din faptul că unii, în noaptea minţii în care trăiesc, le dau dreptate!... Sau că alţii, mai ales dintre vecini, îi reclamă pe mincinoşii repatriaţi, dar nu organismelor abilitate, ci la presă. Însă, căutând să-şi păstreze anonimatul, ca să nu se pună rău cu cei vizaţi. Iar când sunt somaţi să producă dovezi, acuză presa că ar avea căluşul pus, fără să realizeze faptul că a produce panică în rândul populaţiei este poate la fel de periculos cu a răspândi Coronavirusul.
N-aş vrea să filozofez, ci aş apela la câteva exemple concrete de la Curtea de Argeş. În ciuda apelurilor autorităţilor, numărul plimbăreţilor fără scop pe Bulevardul Basarabilor rămâne destul de ridicat. Din păcate, cei mai mulţi sunt oameni în vârstă, care ar trebui să fie ceva mai înţelepţi şi să trateze altfel situaţia în care ne aflăm. Zilele trecute am făcut un raid prin oraş, fiind şocat de unele aspecte observate. Mai întâi am văzut un afiş la un amărât de chioşc, prin care clienţii erau informaţi că firma în cauză practică adaosuri comerciale de la 0 la 200%. Atunci nu m-am mai mirat de practica unor comercianţi oneroşi care au mărit exagerat preţul la cartofi, ceapă, lămâi ori alte alimente şi produse de strictă necesitate. Precizez că nu sunt partizanul preţurilor maximale, însă apelez la inteligenţa concitadinilor, cerându-le să ocolească de-acum încolo magazinele bişniţarilor de joasă speţă, ce profită de astfel de situaţii delicate pentru cei mai mulţi dintre potenţialii clienţi. Mai apoi am văzut un septuagenar ce-şi savura o shaorma "cu de toate" pe o băncuţă din staţia de taxi de la Biserica Sf. Gheorghe, având o figură atât de satisfăcută de parcă văzuse ce condiţii grozave oferea capela din spate pentru startul pe ultimul drum... N-o să vă mai spun ceva despre cei ce-şi plimbau câinii pe artera principală ori despre cei ce pozau în responsabili cu timpul liber, ca nişte politruci comunişti din alte vremuri. Am să mă mărginesc să le recomand celor ce se plictisesc în casă să redescopere plăcerea lecturii, a preparării meselor la aragazul propriu ori a plimbării prin curte sau în jurul blocului cu cei din familie, evitând bârfele şi obişnuinţele vechi, că doar n-o fi foc!
Deocamdată, Argeşul are un singur înregistrat infestat cu Coronavirus. Dar asta nu înseamnă altceva decât că încă n-au fost descoperiţi mai mulţi. Iar ceea ce s-a întâmplat cu nunta ţigănească de la Borleşti, joia trecută, este o sfidare ce n-ar trebui trecută cu vederea, mai ales că după ce "s-a spart" la noi, s-a mutat în alt judeţ! Anul acesta, Postul Paştelui a fost pus în umbră de Coronavirus. Dacă primul este respectat de adevăraţii credincioşi, restricţiile impuse de COVID-19 nu pot fi tratate la bunul plac al fiecărui individ. Pentru că fiecare trebuie nu numai să ne protejăm noi, dar şi să-i ferim pe cei din jurul nostru. Altfel, dăm de belea, pe modelul italian sau spaniol! Specialiştii chinezii ajunşi zilele trecute în Peninsulă s-au îngrozit văzând modul în care măsurile minimale erau încălcate de localnici. Ei au reuşit să limiteze până la stopare focarul de Coronavirus de la Wuhan, epicentrul din care boala asta nenorocită a pornit la cucerirea lumii. Au reuşit aplicând măsuri considerate în Europa inacceptabile. Este dreptul nostru, al tuturor, să decidem dacă ne dorim să trăim renunţând temporar la unele privilegii ori să murim mândri că n-o facem. Dar nu ne putem aroga libertatea de a decide pentru cei din jur! Asta trebuie să înţelegem acum, când încă nu s-au alterat toate relaţiile dintre noi, când încă mai funcţionează serviciile şi cât timp n-am înregistrat vreun mort de Coronavirus, fiind departe de alte ţări considerate mult mai civilizate, dar unde pică oamenii ca muştele. Ne aşteaptă vremuri grele şi dacă nu ne conformăm, degeaba se vor strădui unii să ne ofere şanse în plus la viaţă. Şi când spun asta, mă gândesc la personalul medical, la cei din organismele statului - Armată, Jandarmerie, Pompieri - la oamenii din serviciile puse la dispoziţia publicului şi la toţi cei ne oferă în continuare iluzia de normalitate. Cu siguranţă, anul acesta vom avea un Paşte mai altfel decât cele de dinainte. Să dea Dumnezeu să ne putem bucura atunci de Învierea Domnului şi să nu ne plângem morţii dragi, plecaţi dintre noi din cauza tâmpeniei proprii sau a altora!...
P.S.: Am aflat că duminică dimineaţă s-a înregistrat şi primul decedat în România din cauza COVID-19. Este vorba despre un bărbat în vârstă de 67 de ani, din Filiaşi, confirmat cu boala încă din 18 martie. Se pare că el suferea şi de cancer pulmonar, o circumstanţă agravantă, însă era asimptomatic, chiar dacă venise din Franţa, una dintre ţările cele mai afectate de acest virus nenorocit. Dumnezeu să ne ferească de mai rău!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
