Editorial AMOS NEWS - Cîţu 1 pleacă voios la invalidare
Se declanşează procedurile. Din nou. Şi vor dura circa două săptămâni. După care vom afla ce a decis PSD. Cum va proceda cu Guvernul Cîţu 1? Se va realiza cvorum când se va pune problema unui vot final? Sau se repetă istoria care a pus capăt, înainte de a se naşte, Guvernului Orban 2? Şi abia ulterior vom afla cum numără preşedintele. Pe degetele de la mână - şi atunci agonia Guvernului Cîţu se va prelungi - sau pe degetele de la picior? Ipoteză în care ar forţa alegerile anticipate.
Marea problemă a Guvernului Cîţu 1 este că premierul desemnat nu a trecut niciodată cu bine de proba audierii în comisiile parlamentare de specialitate. Şi a "beneficiat" şi de o moţiune simplă. Şi hai să spunem că n-ar fi o probemă nici măcar faptul că domnul Cîţu pur şi simpu a refuzat să se prezinte în faţa comisiei de specialitate pentru a răspunde de ce a fost nevoie să facă atât de multe tranşe de împrumuturi şi cum a cheltuit banii. Bomboana pe colivă a pus-o Cîţu atunci când a încurcat virgulele. Şi a informat triumfător opinia publică asupra unui record absolut în istoria României, respectiv că s-a împrumutat cu dobândă negativă. Iar lucrurile în realitate au stat cam aşa. Eu fac 15-20 de împrumuturi de la un bancher, în valoare de multe miliarde de euro, pentru care plătesc una dintre cele mai mari dobânzi practicate în Uniunea Europeană. La sfârşit, aranjez cu acesta şi un împrumut infim ca valoare, reprezentând circa 2% din valoarea totală a împrumuturior, iar acesta îmi oferă, ca să arunc populaţiei praf în ochi, o dobândă negativă. Şi între timp mai încurc puţin şi virgulele. Operaţiunea este prin definiţie o prestidigitaţie. Praf în ochii opiniei publice din praful lui Cîţu!
Iar acum, după nominalizarea acestuia de către Klaus Iohannis pentru funcţia de premier, Parlamentul trebuie să decidă. Se răzgândeşte brusc şi admite că a greşit de atât de multe ori şi are deodată o premoniţie, în sensul că acela care, în calitate de ministru de Finanţe, a făcut numai tâmpenii, va fi excepţional într-o poziţie superioară, de premier al României? E greu de presupus aşa ceva. Florin Cîţu Virgulă s-a precipitat, cum face de-obicei, şi a nominalizat cam aceiaşi miniştri respinşi anterior de Parlament. El vine cu o echipă pe care nu a negociat-o cu nimeni. Desigur, cu excepţia lui Klaus Iohannis şi a lui Ludovic Orban. Şi cu un program de guvernare uşor modificat, la nivel de virgulă. În conformitate cu Legea Fundamentală a României, dar şi cu mandatul primit de la Klaus Iohannis, el ar fi avut obligaţia să pună la cale negocieri cu partidele politice din frontul anti-PSD în vederea realizării unei majorităţi palamentare demonstrabile. Dacă mai avea nevoie de voturi, urma să convină cu parlamentarii independenţi şi cu grupurile minorităţilor naţionale sau cu părţi consistente ale acestora. Abia după ce se realiza această construcţie, Cîţu, conformându-se regulilor democratice, ar fi trebuit să treacă la faza finală a negocierilor, elaborând un algoritm de guvernare în care fiecare parte politică să beneficieze de reprezentanţi la nivelul adminstraţiei publice centrale şi locale. În urma discuţiilor purtate, ar fi rezultat şi un program de guvernare adecvat. Abia după acest moment, Florin Cîţu Virgulă se putea prezenta în faţa Parlamentului, solicitând mai întâi un aviz al comisiilor de specialitate şi apoi un vot în plen. Dar procedura a fost dată peste cap de către premierul desemnat.
În aceste condiţii, nu pot decât să presupun că PSD şi Pro România, care au demonstrat că deţin o majoritate în Parlament, vor da din nou aviz negativ celor mai mulţi dintre miniştri. Şi pentru a doua oară s-ar putea să-i ceară premierului desemnat să demonstreze că dispune de o majoritate în Parlament, înainte de toate prin asigurarea cvorumului. Şi cum altfel s-ar putea face această demonstraţie mai simplu, decât prin absenţa de la plen a reprezentanţilor PSD şi ALDE?
În acest punct însă contează enorm cum va număra Klaus Iohannis: pe degetele de la mâini sau pe degetele de la picioare? Klaus Iohannis ar putea fi suficient de inconştient încât să ignore criza economică mondială, cu care se confruntă deja planeta şi care, inevitabil, aşa cu s-a întâmplat mereu, va lovi ca un tsunami în special statele slabe, cum e România, ar putea de asemenea să ignore criza politică declanşată de noile ameninţări militare din Siria, criza migraţiei care poate expune Europa unui val de circa trei milioane de refugiaţi de război, care-şi vor căuta adăpost în interiorul frontierelor UE, după ce Erdogan a declarat că deschide gradual frontierele pentru aceştia, ar putea ignora criza medicală provocată de coronavirus, care se poate transforma din epidemie în pandemie, Constituţia României, care nu permite unui Guvern castrat să facă rectificări bugetare şi să emită ordonanţe de urgenţă, să ignore cu desăvârşire criza generată zilele trecute de Uniunea Europeană, care va crea prin discriminare transportantorilor români o gaură de peste şase miliarde de euro, şi mă opresc aici, pentru că lista este nesfârşită. Jucând cartea anticipatelor, de dragul de a realiza alegerile parlamentare cu trei luni înainte de termenul constituţional, Klaus Iohannis ar putea să prelungească provizoratul şi să amplifice la cote nemaivăzute instabilitatea, prin dizolvarea peste circa două săptămâni a Parlamentului României.
Aceasta presupune însă un anumit tip de aritmetică. Klaus Iohannis ar putea forţa orice logică constituţională şi ar putea socoti că, după moţiunea de cenzură reuşită împotriva Guvernului Orban 1, Guvernul Orban 2 ar fi căzut de fapt în Parlament prin lipsă de cvorum. Iar dacă nu va fi cvorum la procedura de validare a Guvernuui Cîţu 1 sau dacă va fi, iar acesta va fi respins de căre Parlament, atunci Iohannis ar putea, evident abuziv, să tragă concluzia că au căzut succesiv două guverne propuse şi, în consecinţă, s-au întrunit condiţiile constituţionale pentru dizolvarea Parlamentului. În acel moment al săvârşirii acestui abuz, care echivalează cu o lovitură de stat dată de preşedintele României, această ţară ar funcţiona practic şi fără Guvern, şi fără Parlament, dar cu un preşedinte multipotent, care va umple vidul de putere creat de el însuşi şi cu instituţii de forţă dezlănţuite aparent de capul lor, dar, de fapt, sub coordonarea Palatului Cotroceni.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
