Editorial LA ŢINTĂ - De la "mofturi de scroafă" la mofturi politicianiste de macac care se visează King Kong!
Cam aşa a evoluat un tip pe care-l ştiu de când se juca prin ţărână cu ce-i atârna şi făcea castele din colb, folosind ca adeziv propria-i scârnă. Din respect pentru părinţii săi care nu mai sunt printre noi, dar şi pentru cititori, am să-i spun tovarişci Piotr. Săptămâna ar fi prea scurtă ca să vă povestesc toate isprăvile neisprăvitului ăsta. Care are mentalitate de politruc bolşevic şi se ghidează după preceptul "Cine nu-mi serveşte interesele, îmi e duşman şi trebuie distrus din rădăcină cu tot neamul!". Ca elev, (e)răul nostru n-a strălucit, căci prea-i picau toate ca pleaşca, fiind copil unic la părinţi. A trecut prin copilărie şi adolescenţă ca o frunză veştedă plutind pe apă mâloasă, fiind remarcat doar ca mare pârâcios. Asta spre ruşinea celor ce-l încurajau şi-l foloseau, ca nişte comunişti de omenie ce erau şi a căror sămânţă încă n-a pierit. Sprijinit de o rudă prin alianţă, a ajuns medic veterinar. Când s-a văzut cu diploma de absolvire în mână, s-a îndrăgostit de el însuşi! Şi n-a ezitat să intre definitiv pe panta ticăloşiei: drept recunoştinţă faţă de cel ce-l făcuse om, l-a reclamat unde trebuia şi i-a luat locul! Folclorul local abundă de poveşti cu gafele de care s-ar fi ruşinat şi un elev din primii ani de liceu agricol, pe care le-a comis pe bandă rulantă "doctorul pârât". Unii spun că, pe când era student, într-o vacanţă, le-ar fi administrat un tratament preventiv puilor de curcă cu care "ăl bătrân" umpluse curtea şi de care era tare mândru. Asta ca nu cumva să caşte... Rezultatul: orătăniile au "înghiţit pe capete găluşca" şi Petia şi-a cam luat picioarele la spinare ca să scape de biciul părintesc ce-i viza părţile moi. Pe când era medic, a fost chemat de un consătean să-i consulte scroafa de peste 150 kg, care căzuse-n scârbă de viaţă - nu mai mânca şi nu se mai ridica de jos. Invitaţia a fost onorată cu metode demne de vracii din junglele subecuatoriale: i-a administrat câteva şpiţuri în foale, până când vietatea terorizată a fugit grohăind tocmai în fundul cocinii! În zilele noastre, asemenea procedeu i-ar atrage acuzaţii de rele tratamente aplicate animalelor şi pedeapsa binemeritată. Dar pe el l-a durut atunci în bombeul pantofilor de o sută şi-un pol, poate şi pentru că se ştia protejat de cei ce-l identificau (probabil) cu nume de cod... Chestionat de proprietar asupra diagnosticului, a pufnit doct din fumul de ţigară superlong, capitalistă, cu filtrul alb: "Eah, mofturi de scroafă!". Atunci bietul om "i-a pus cravata roşie", vindecând-o definitiv, ca să nu rămână păgubit!
După 1990, Piotr s-a transformat: din tovarişci, a devenit gospodin (domn), dar şi-a păstrat năravul şi după ce s-a apucat de cârciumăreală, aducând fătuce dezbrăcate la bară, ce le-au făcut să turbeze pe babele din sat. Nici aşa nu i-a mers, căci nu-l prea ducea mintea, după cum s-a dovedit în timp... Dar s-a scos, vânzând ceva moşteniri picate pară mălăiaţă. N-a avut suflet nici pentru casa părintească, încălcând legea veche din străbuni. S-ar zice că el a crezut că unde-a mers mia, merge şi suta şi a abjurat, ungându-se pastor, pe modelul mister Ezechiel Walthrope, din filmul "Profetul, aurul şi ardelenii". Apoi unui văr, care era primar şi poate că-i luase Dumnezeu minţile, i s-a făcut milă de el şi l-a angajat în administraţia publică locală ca să acceseze fonduri europene. Foştii colegi susţin că, pe timpul cât a ocupat postul, s-a dovedit a fi tipul de habarnist perfect. Şi că nici el n-ar fi putut să se laude decât cu semnatul condicii de prezenţă la venire şi la plecare. Lumânarea pe colivă şi-a aprins-o "văruţul" când l-a luat să-i fie mână dreaptă şi s-a trezit zobit de ruda ce i-a zburat de sub nas întâi conducerea organizaţiei locale şi acum vrea să-i tragă de sub fund şi fotoliul de primar. Pentru Piotr, viaţa a devenit tare trandafirie, iar pentru fraier - cenuşie. Dar chiar stând strâmb, dacă ne credem în stare să judecăm drept, şi el şi partidul care l-a adoptat îşi merită pe deplin soarta! Asta pentru că micul Cain a acţionat ca o cârtiţă, distrugând din interior organizaţia pe care o conducea. Şi a mai avut şi nesimţirea de a pretinde să fie "uns" candidat la postul de primar, bănuind că n-avea cine să-i dea peste bot şi să-l trimită în gaura primordială. Orientat, ca să nu rămână orfan, s-a oferit oricărui partid ce avea nevoie de candidat, cam ca o damă ieftină de pe trotuarul politicii...
Piotr a furat şi startul campaniei electorale, convins că dac-a mers la Iohannis, nu merită ca el să se împiedice de fleşculeţe. Şi a început să se dea huţa-uţa pe sticlă, pozând în victima vărului. Mai întâi şi-a motivat lipsa de activitate prin faptul că ar fi fost deposedat de atribuţiuni şi n-ar fi putut "face nimic" ca viceprimar. Din fericire, nu s-a găsit cineva care să-l ia la bani mărunţi pe chestia indemnizaţiei babane încasate lunar, ce l-a transformat într-un asistat social cu dizabilităţi, pentru că toţi ceilalţi aflaţi în capacitate de muncă au obligaţia să presteze în folosul comunităţii. Tipul nu realizează că este un pleonasm prin tot ce reprezintă. Defectiv la capitolul înţelepciune populară, a continuat să abereze, dovedindu-şi dizabilităţile administrative, atunci când l-a mâncat limba să scuipe tot soiul de promisiuni aiurite. S-a angajat faţă de unii că, atunci când va ajunge primar, vor avea până-n toamnă dacă nu asfalt până la poartă, cel puţin drumul betonat. Diletant în construcţii, n-a auzit măcar că asfaltarea e mai ieftină decât betonarea, care presupune şi ceva armătură. Şi că nu se poate face cu câţiva saci de ciment folosind asistaţii social, beneficiari ai Legii 416!... Din multitudinea de tâmpenii proferate a sărit în ochi cea cu reformarea personalului din subordine, unde el ar angaja numai superdotaţi şi nu i-ar răbda pe cei ce nu ştiu măcar o limbă străină. Vorbită, nu suptă! Cârcotaşii n-au pierdut prilejul să insinueze că amărâtul de Piotr ar fi un soi de piele necăjită pe acest domeniu. (Eu nu le dau credit total, dar nu uit că nu iese fum fără foc...). Însă şi-a dat arama pe faţă când a spus ceva de genul: "Dacă eu ajung primar, o să mă uit binevoitor doar la cei ce m-au votat, ceilalţi nu mă interesează!". Mare om, mare caracter, care nu poate fi primarul tuturor consătenilor şi alege pentru cine să fie mumă şi pentru cine ciumă, în funcţie de modul în care-i serveşte interesele. Asta dacă nu privim declaraţia ca pe un şantaj cinic pe faţă. "Nu e bine, dle pastor!...". Acum stau şi mă întreb ce păcate va fi având comunitatea ca să fie orbită de Dumnezeu şi să aleagă în fruntea ei, ca s-o călărească, un mitoman coprofag, paralel cu realitatea? Mărturisesc că pentru mine atitudinea lui este una de moftangiu politic, ce se dă huţa pe un pai, ca un cimpanzeu ori ca un macac, visându-se King Kong. Doamne, apără-ne şi păzeşte-ne de mai rău!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
