LA ŢINTĂ: "Cine ne scapă de incompetenţi?..."
Asta a fost provocarea lansată ieri dimineaţă de către colegul Moris Iconaru la postul nostru de radio, după ce constatat că DNA-ul ne scapă de corupţi. Întrebarea este de-a dreptul existenţială, pentru că de mai bine de un sfert de secol, am avut timp să ne convingem că este aproape imposibil să scăpăm de fanariotismul evident în promovarea obsedantă a proştilor cu diplome. Sau cu alte calităţi, care sunt apreciate de puternicii zilei. Rezultatul: DNA are front de lucru deschis pentru mai bine de 25 de ani de-acum încolo. Iar labirintul corupţiei este atât de întortocheat şi presărat cu atâtea capcane ale intereselor străine oamenilor de rând, încât n-ar fi exclus să vedem într-o zi că se vor aresta şi procurorii între ei. În 2004, Băsescu a câştigat alegerile prezidenţiale asociindu-şi imaginea cu băţul de chibrit cu care-i îndemna pe fraieri să-i ardă pe corupţii altora, la vot. I-a ţinut şi zece ani se pare că şi-a dezvoltat propria reţea de corupţie, care a supt vlaga ţării, la înţelegere cu ceilalţi, care cunoşteau bine cărările bătute deja. Au fost, desigur, şi cazuri în care unii şi-au dovedit capacitatea de inovaţie, alimentându-şi conturile lor şi ale complicilor. Dovadă este ceea ce se întâmplă în aceste zile, în care nu mai e scutit cineva de bănuială, ca să nu spun de acuzaţii că s-ar fi mânjit cu foloase necuvenite - formulă elegantă de mascare a banilor murdari.
Problema cea mare este că rentabilitatea corupţiei a fost favorizată de incompetenţa crasă, dovedită de ocupanţii unor posturi de reaponsabilitate, instalaţi acolo pentru a garanta corectitudinea modului în care se desfăşurau activităţile din subordine. Dar dacă se va dovedi adevărat ceea ce a "comunicat" la DNA fostul ministru pedelist din Cabinetul Boc, că funcţiile din guvern se cumpărau cu milioane de euro, e clar că ne-am întors în timp cu mai bine de 300 ani, în vremurile Fanarului. Rămâi interzis când auzi că onorabilul şi-ar fi cumpărat postul de ministru cu 5 milioane euro, din fondurile personale. Unora poate li s-ar rupe sufletul de mila sa, pentru că n-a recuperat decât cel mult jumătate. Eu, în tâmpenia mea, nu pot să nu mă întreb de unde strânsese Gabriel Sandu atâţia bani, pentru că presupun că "excelenţa sa" nu-şi golise total conturile doar pentru mândria de a-şi trece în CV poziţia ocupată temporar la Palatul Victoria. Şi-apoi, dacă a avut inteligenţa de a se îmbogăţi peste noapte, nu putea fi atât de nătâng încât să se lase jefuit de partid. Nu în ultimul rând, legea pământului spune că acela care e muls, mulge la rându-i de unde poate, ca să-şi scoată pârleala! Mă opresc deocamdată aici cu speculaţiile, înainte s-o luăm cu toţii razna.
Ieri, Curtea de Apel Bucureşti a dat şi un verdict prin care fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu a primit o condamnare de 7 ani şi 8 luni, cu executare. Şi pe lângă dumnealui au fost condamnaţi, dar cu suspendare, şi primarii Gheorghe Nicuţ, Călin Andrei şi Ion Ştefan - în Dosarul şcolilor. Aceştia trebuie să plătească însă în solidar suma de 880.000 euro. Fără a comenta sentinţa, neavând competenţele necesare, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva ar fi fost alta, în cazul în care numele acestora n-ar fi fost asociate cu cel al fostului lider al PSD Argeş. Mergând mai departe, cât timp primarul Nicuţ a îndeplinit o hotărâre de consiliu, care-l împuternicea să semneze nişte acte - ceea ce a şi făcut, fiind obligat de lege - nu mă pot abţine să nu reiterez întrebarea retorică dacă nu vom avea o penurie de candidaţi în 2016.
Discuţiile despre incompetenţă pot continua la nesfârşit, ca şi cele despre impostura în care sunt plasaţi oamenii nepotriviţi ce acceptă posturi care le depăşesc capacităţile. Precizez că nu fac nici cea mai mică aluzie, pur şi simplu teoretizez. Eu cred că de incompetenţi putem să ne scăpăm singuri numai atunci când fiecare îşi va analiza corect posibilităţile şi va decide singur că o anume poziţie în societate nu e de nasul lui. Altfel vom avea o sumedenie de exemple negative, din care nici măcar Dumnezeu nu ne va mai putea scăpa altfel decât fulgerându-i instantaneu pe toţi incompetenţii. În caz contrar nu se exclud manevrele care ne vor interzice definitiv, poate, ieşirea din cercul vcios în care ne aflăm.
