Editorial LA ŢINTĂ - Start lansat în precampania electorală
Nu este o noutate, ci respectarea cutumelor tradiţionale din anii electorali. Iar 2020 este unul cu dublu impact, căci are programate şi alegeri locale şi parlamentare. Că primele se vor desfăşura tot într-un tur, că vor fi în două ori că generalele vor fi la termen ori anticipate, rămâne de văzut. Cei ce se vor protagonişti, şi mai ales candidaţii care vor să-i schimbe din funcţii pe cei aleşi în 2016, au declanşat ofensiva împotriva adversarilor. Pe care-i prezintă de cele mai multe ori ca pe nişte duşmani ai comunităţilor pe care le conduc, fie evidenţiindu-le minusurile, fie neîndeplinirea programelor cu care au obţinut posturile acum 4 ani ori minimalizându-le realizările (unde sunt). Incapacităţile denunţate sunt asociate relei credinţe şi se fac eforturi considerabile pentru a dovedi că unii sau alţii sunt curată "zeamă de puşcărie". Pâra la instituţiile statului, scandalurile stârnite prin mass-media, miştocăreala şi orice alt mijloc de ridiculizare a adversarului luat la ţintă este bun dacă serveşte obiectivului final! Ofensiva de demolare a unora se desfăşoară în zona Curtea de Argeş în paralel - la cârciumă, la biserică, pe "sticlă" sau în discuţiile purtate "gură-n gură" - pe principiul picăturii chinezeşti. Temele abordate reflectă strategiile coerente sau mai puţin, parcurgând o largă gamă de la "Ăsta n-a făcut nimic decât pentru burtica lui", până la "A făcut ce-a făcut, dar cam puţin şi prost". Concluzia: "Noi suntem speranţa punerii lucrurilor în ordine şi garanţia dezvoltării neîntârziate!".
Legat de acest subiect, mă văd obligat să vă fac o mărturisire. Într-o seară, navigând printre canalele TV, am dat peste nişte cunoscuţi. Faptul în sine m-a determinat să urmăresc emisiunea care puţea electoral de la o poştă. Personajul central era un viceprimar ce-şi demola şeful pe linie administrativă. Dar căruia îi era el şef pe linie de partid, fapt ce nu mai este paradoxal, după ce s-a banalizat într-o ţară în care multe lucruri par a fi anapoda unor străini! Iar dacă vă spun că respectivii mai sunt şi rude, nu văd ce-ar mai fi de comentat, câtă vreme un al treilea, tot văr cu ei, şi angajat al administraţiei publice locale, era taxat drept "pupincurist" al primarului... Vicele respectiv, ce se anunţa candidat pentru postul suprem în comună, a ţinut să-şi anunţe disponibilitatea de a se arunca în luptă: "Partidul care mă vrea, să vină să mă ia!". Tipul se văita că a fost deposedat de atribuţiuni, dar niciunul dintre telespectatorii cu care a intrat în dialog nu l-a chestionat pe ce bază şi-a încasat indemnizaţia, dacă la fel ca şi şeful criticat nu făcuse mare lucru, mulţumindu-se să fie doar un semnatar de stat de plată din postura de asistent la dezastrul spre care era târâtă localitatea de o administraţie incompetentă din care făcea parte integrantă. "Ioane, dacă eu ajung primar cu ajutorul vostru, îţi garantez că până în toamnă ai dacă nu asfaltul la poartă, cel puţin drumul betonat!" Şi probabil că a fost crezut nu numai de interlocutor, ci şi de alţi disperaţi care urmăreau emisiunea. Dar care omiteau sau nu ştiau că pentru a face asemenea lucrări era nevoie de nişte paşi obligatorii, ce ţineau de îndeplinirea unor condiţii legale indispensabile, începând cu cadastrarea acelui drum, continuând cu obţinerea unor avize şi autorizaţii, care ar fi consumat un timp ce putea să depăşească termenul angajamentului asumat. Apoi asemenea lucrări nu puteau fi executate cu beneficiari de ajutoare sociale de la primărie, ci cu firme specializate, selectate prin licitaţie. Asta ca să nu mai vorbim despre faptul că se hazardase pomenind despre betonarea drumului, care - este ştiut de cei cu scaun la cap - că este mai costisitoare decât asfaltarea! Personal mi s-a părut că era o cinică minciună "în falş", vorba Elenei Ceauşescu, prin care respectivul încerca să-şi asigure voturile naivilor, mizând pe faptul că în cei patru ani ai mandatului o va scoate el cumva la capăt. Înainte de a încheia acest episod, ţin să precizez că nu mor de dragul vreunuia dintre cei doi implicaţi în respectivul conflict electoral. Şi asta nu doar pentru că-i cunosc de când se jucau cu accesoriile prin ţărână... Personal am concluzionat fatalist: "Fereşte-mă, Doamne, de rude şi prieteni, că' dacă e să-mi fac rău, nimeni nu mă poate depăşi!". Greu de spus ce rezultat vor avea aceste manevre atunci când se vor contabiliza voturile cetăţenilor, care riscă "s-o fure" încă o dată dacă vor opta pentru cine nu trebuie... De remarcat ar fi însă şi faptul că formaţiunile politice serioase, care dispun de lideri raţionali, au ales să mizeze pe oameni în general noi, "curaţi", cu potenţial, pe care-i prezintă alegătorilor ca pe o garanţie a programelor pe care şi le propun să le realizeze în mandatul 2020-2024.
Să aruncăm o privire şi spre scena politică naţională. Mai-marii ţării s-au dus la Iaşi, ca să sărbătorească aniversarea Micii Uniri, de la 24 ianuarie 1859. Şi asta este o cutumă care mie mi se pare un pic cam ciudată. Nu de alta, dar Alexandru Ioan Cuza a fost ales mai întâi domn al Moldovei la Iaşi, în 5 ianuarie, iar unirea celor două principate s-a realizat în 24, însă la Bucureşti, unde a fost ales şi domn al Ţării Româneşti, sub presiunea liberalilor! Care sunt acum la putere şi au fost prezenţi "în păr", vineri, în Piaţa Unirii din capitala Moldovei noastre. Ceea ce m-a deranjat a fost încălcarea legii nescrise a pământului, privitoare la ospitalitate, căci nu se cade ca din motive politice să-i huidui pe preşedintele ţării şi pe premier, chiar dacă eşti orbit de patimi politice. Impresia de mare dezbinare la aniversarea Micii Uniri a fost deplorabilă. Mie mi-a plăcut faptul că Ludovic Orban a anunţat acolo că Autostrada Unirii, ce va lega Moldova de Transilvania şi Autostrada Sibiu-Piteşti sunt priorităţi naţionale pentru actuala guvernare. Şi înclin să-i dau crezare, căci n-am uitat faptul că a fost primul care ne-a prezentat la Curtea de Argeş, în 2008, planul autostrăzii spre Sibiu, din postura de ministru al Transporturilor în Cabinetul Tăriceanu. Promisiunea că vor începe lucrările destul de repede n-a mai avut acoperire faptică, deoarece liberalii au pierdut atunci alegerile parlamentare şi pe Băsescu l-a durut "în brişcă" de acel proiect. Aşa că mizez pe dorinţa de revanşă care l-ar putea anima pe Ludovic Orban. Nu pun cine ştie ce bază pe realesul preşedinte Klaus Iohannis, căci în cei 5 ani ai primului mandat, deşi a făcut aproape săptămânal naveta de la Bucureşti la nevasta de la Sibiu, nu l-am perceput să fie mai activ decât predecesorul pe această temă. Şi este explicabil câtă vreme a avut şi va avea în continuare deschizători de drum cu girofaruri!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
