Editorial LA ŢINTĂ - "Sin un Adio", du-te, Cosmine, du-te, tată, nu mai pune contra!
Acesta este mesajul fanilor fotbalului românesc, pe care selecţionerul actual i-a umilit profund cu calitatea jocului mizerabil propus, ce a culminat cu cel de vineri seara. "Fără un Adio", aceştia vor să se despartă definitiv de parodia de antrenor pe care l-a propus Mihai Stoichiţă preşedintelui FRF, Răzvan Burleanu. Şi să-l ia cu el şi pe susţinătorul care a ajuns mare în conducerea fotbalului nostru şi şeful suprem al şcolii de antrenori, deşi nu prea are cu ce se lăuda, în meseria asta destul de pretenţioasă. Asta dacă omitem contraperformanţa de Cartea Recordurilor, înregistrată la Steaua când, după un 3-0 "la masa verde" pe teren propriu, a pierdut calificarea cu PSG, după ce a încasat vreo 5 boabe în Franţa! Ăştia sunt performerii noştri de groază, echipă completată de staff-ul lui Contra, alcătuit din Jerry Gane şi Adrian Mihalcea, la fel de săraci în performanţe sportive ca şi şefii lor. Şi-atunci, numai fanii hocheiului călare pe muşte puteau crede în capacitatea fostului antrenor dinamovist de a califica Naţionala României la Campionatul European! Burleanu poate fi exonerat de o parte din răspundere, dar nu de cea în care s-a lăsat păcălit ca să-l ia pe Stoichiţă mare sfetnic şi să se uite-n gura lui ca la un oracol.
Contra a fost scos din pălăria de scamator a lui "Lippi" fără să fie recomandat decât de câştigarea unei cupe cu Petrolul. Numirea ca selecţioner l-a scăpat de ruşinea de a nu califica echipa de club în play-off. Obiectivul asumat ca selecţioner a fost calificarea la Euro. El s-a ratat iarăşi şi acum alţi antrenori români îi cer să plece. Contra a tratat rezultatele din Nations League ca lipsite de importanţă, considerându-le a fi mai degrabă o etapă spre formarea unei noi selecţionate puternice de fotbal, care să reia şirul performanţelor "Generaţiei de aur". Care nu s-a lăsat scoasă la iveală nici cu forcepsul!... Pe parcursul întregului său mandat, Cosminel a acţionat sub imperiul bâjbâielii, căci a schimbat de la meci la meci şi sistemul de joc, şi echipa. Rezultatele au fost îngrijorătoare pentru presa care le-a semnalat, dar nu şi pentru conducătorii FRF. Mai mult, cei care au "cârâit" împotriva lui "Guriţă" au fost taxaţi drept defetişti, dacă nu chiar trădători de ţară. Revenind la băjbâieli, selecţionarea jucătorilor a fost făcută după ureche, pe simpatii - cum a fost cazul cu Gicu Grozav - sau la presiuni oculte ascunse ori chiar cinice, pe faţă. Criteriul formei sau al valorii sportive a contat mai puţin... Ani de zile s-a căutat impunerea ideii că merită să fie selecţionaţi doar fotbaliştii care jucau la formaţiile de club, erau cei mai "în vână" şi contau cu adevărat pe teren. Pe vremea lui Victor Piţurcă - exceptând câteva "sincope" - aşa se întâmpla. Adevărate sincope în viaţa naţionalei de fotbal sunt ultimii antrenori, cărora le-au fost străine performanţele, astfel încât am ajuns în a patra urnă valorică la tragerile la sorţi, unde se pare că ne vom veşnici cu oameni de calibrul celui care-şi înjură jucătorii ca la uşa cortului, se comportă arogant cu toată lumea, de parcă ar fi deţinătorul adevărului suprem, dar fuge de asumarea responsabilităţii ca dracu' de tămâie. Şi asta după ce în urmă cu 25 ani am fost în pragul calificării într-o semifinală a Campionatului Mondial din SUA! Atunci, drumul nostru istoric în fotbal a fost barat tot de Suedia, care a fructificat din plin gafele portarului Prunea...
Să luăm de pildă formula de echipă cu care a abordat Contra partida cu nordicii. Tătăruşanu nu joacă la echipa de club, dar s-a descurcat bine în poarta naţionalei, mai puţin în meciul de vineri. El adoră să se victimizeze pe tema "sunt bun, dar nu mă văd antrenorii de la Lyon". Însă omite pomenirea primei substanţiale de instalare pe care a încasat-o. Prezenţa şi evoluţiile bune în poarta naţionalei noastre îi pot oferi însă o şansă în plus la alt transfer bănos şi la altă primă de instalare. Aşa că băiatul "se bate" din greu să încremenească pe linia porţii. Rezerva Niţă, fost la FCSB, nu mai joacă la Praga, dar e bun de naţională înaintea lui Ionuţ Radu, titular la echipa de club din Italia şi căpitan la selecţionata U21, în vară, când a jucat semifinalele la European. Lung jr. joacă în Turcia şi este abonat la excursii spre naţionala în care nu prea e de crezut că-i va veni rândul să şi apere. Mogoş a debutat vineri, la vârsta de 27 de ani, pe motiv că este titular la o echipă de serie secundă în Italia. Motivaţia lui Contra: are înălţimea de 1,90 m, este fioros şi se aştepta să-i sperie pe vikingi! Dar ne-a speriat doar pe noi cu gafa aceea în care era să plece-n lumea visurilor împreună cu Deac, după ce Forsberg i-a dat cap în cap! Nedelcearu şi Rus, ambii proveniţi de la U21, s-au făcut de râs la ambele goluri şi nu par a fi compatibili, pentru că vorbesc unul ruseşte, altul ungureşte. M-am referit strict la echipele de la care provin, nu la altceva, Doamne fereşte!... Bancu, săracul, e sacrificat pe postul de fundaş stânga, cu care nu prea are ceva în comun, dovadă gafele comise şi la U Craiova. Despre Deac s-a spus că ar fi fost răcit, fapt de dezminţit de Contra, care habar n-avea de aşa ceva. Oricum, fizicul nu-l recomanda pentru o astfel de partidă, pe care a jucat-o împiedicat. Asta pentru că adversarii nu l-au respectat pentru anii lui, pasele cu pieptul sau cu călcâiul şi l-au lăsat să se bălăcească într-o penibilitate fără seamăn, de care ar trebui să se jeneze când va revedea meciul. Înlocuitorul său, Ianis Hagi, face şi el hemoroizi pe banca de rezerve de la Genk. Dar este indispensabil la naţională, căci altfel se supără seniorul - tăticu', care va să zică... Şi pentru ca să le fie tuturor bine, e băgat în teren "pentru liniştea noastră", tot aşa cum a fost ales Iliescu preşedinte al ţării în câteva rânduri - doar spre binele lui şi al familiei. Tudor Băluţă joacă în ligile inferioare din Anglia, dar n-a strălucit nici el, fiind încă prea crud, deşi fizicul îl ajută. Stanciu şi-a făcut norma de kilometri cu care s-a obişnuit la Praga, dar mai mult frecând mingea pe metrul pătrat, în jurul propriei axe, şi mai puţin verticalizând, ca să-şi pună atacanţii în valoare. Contra l-a înlocuit prea târziu cu Albec, dar fără să-l bage şi pe Budescu, omul cu care se simte pe teren şi este compatibil, dovadă partidele reuşite de cei doi la Astra. Aşa că a fost la fel de anonim ca şi Florinel Coman, care nu pare să-şi găsească locul printre coechipierii de la naţionala mare. Mitriţă a fost la fel de bestial ca în meciul cu Norvegia, însă de astă dată la negativ, dovedind că nu s-au înşelat cei care spuneau că şi-a făcut norma pentru un an, pe modelul Maxim, la care s-a renunţat, deocamdată. Puşcaş a fost parcă apăsat de ratarea penaltiului cu Norvegia şi, în mod normal, dacă atunci încălcase indicaţiile lui Contra, nu mai trebuia convocat! Iar Keşeru s-a fofilat, ca de obicei, aşteptând zadarnic să-i pice din cer vreo pară mălăiaţă. Şi cum n-a picat, s-a înscris cu succes în grupul "mâinilor moarte", parcă prea multe de data asta...
În acest context nu trebuie uitaţi nici jucătorii convocaţi de gura presei ori a specialiştilor, doar ca să fie, iar cazul lui Nistor este simptomatic. Dar nu putem ignora nici alţi fotbalişti din Liga I, pe care staff-ul lui Contra nu-i vede. Şi am să mă refer strict la fundaşii laterali Bancu şi Mogoş, care puteau fi înlocuiţi foarte bine de Panţîru şi Creţu, de la FCSB ori de alţi jucători de perspectivă din campionatul mioritic. Impresia lăsată de actorii trimişi să se pună Contra suedezilor a fost jalnică. Ei au dat impresia unor cetăţeni ce-şi întrerupseseră plimbarea de seară pentru o miuţă de cartier, dar care s-au trezit siliţi să dea replica pe cel mai mare stadion al ţării unor profesionişti. Am văzut, dacă acceptaţi, un fotbal precis ca un ceas elveţian, care s-a impus în faţa unuia ca o clepsidră umplută cu pietricele, nu cu nisip. Normal să se întâmple aşa, cât timp pe banca adversarilor se găsea un tip cu laptop, iar pe a nostră nişte gânditori "şopâcăitori", cu palmele puse la gură, ca babele bârfitoare ieşite seara la portiţe ca să aştepte vitele de la izlaz...
Acestea sunt doar câteva motive pentru care eu cred că ar fi timpul să fim lăsaţi în pace de Cosmin Contra şi de cei ce l-au propus selecţioner ca să înveţe meseria de antrenor pe banii federaţiei şi pe nervii noştri. Iar în locul lui să vină cineva mai deştept, care ştie ce are de făcut şi care să nu se lase impresionat de presiunile tăticilor ori ale impresarilor şi preşedinţilor de cluburi, capabil să refuze compromisuri şi să trimită în teren doar pe cei mai buni dintre cei mai buni jucători, nu nişte mercenari-papagali. Este obligatoriu ca FRF să acţioneze cu responsabilitate acum, altfel va trebui să ne apucăm de oină, ca să mai contăm şi noi cumva în arenele sportive internaţionale. Dar tare mi-e teamă că nici acolo nu vom fi campioni mondiali - şi nu în 10 ani, cum ne "abureşte" Gică Hagi cu fotbalul - pentru că ne vom trezi că ne vor da clasă şi în sportul nostru naţional cine ştie ce aborigeni!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
