EDITORIAL AMOS NEWS - Daraban cel suspect
Dintre ştirile şi prostiile care năvălesc zilnic în redacţie, am pus la păstrare câteva citate aparţinînd inodorului personaj al Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Ce l-o fi apucat pe dolofanul nostru din fruntea CCIR să iasă la rampă atât de hotărât? Şi nu cu cine ştie ce luminăţie economico-financiară, ci cu o critică dură la adresa Guvernului Dăncilă! Culmea, Mihai Daraban a fost membru PSD, fiind la un moment dat şeful organizaţiei de tineret. El este băiatul directorului Şantierului Naval Constanţa, şi el fost PSDR-ist. Probabil că "papa" i-a făcut pârtie în noul partid numit PSD în care Mihai Daraban a ocupat şi funcţia de şef al Organizaţiei Judeţene de Tineret, din care funcţie a fost înlocuit de un alt personaj al Dobrogei. Adică de Radu Mazăre.
Mihai Daraban a fost şi directorul unui grup de firme Histria, aparţinând omului de afaceri Gelu Bosînceanu, unul din pilonii lui Traian Băsescu pe litoral. Cum a ajuns Mihai Daraban să ocupe scaunul de preşedinte al CCIR, după ce Mihail Vlasov transformase CCIR într-o afacere personală, într-un soi de club-cazinou al liberalilor? Greu de răspuns, câtă vreme în CCIR pentru a-şi atinge scopul s-au adunat şi amante, şi pile politice (de obicei liberale) şi fiice şi nepoate, şi servicii secrete şi acoperiţi dubioşi. Cert este că, de la instalarea sa din iunie 2014, Mihai Daraban a fost un fel de apă sfinţită. A plătit reclama la televiziuni la care să mai apară ca invitat, a organizat călătorii şi schimburi de experienţă, fiind un soi de călător stil Klaus Iohannis. Nimeni nu putea să-i zică "un te duci, tu, mielule", căci cooperări şi colaborări economice ar fi putut fi justificate şi dacă ar fi mers la o bilaterală pe Marte sau la Camera Maimuţelor din Guyana Britanică.
Mihai Daraban are câteva "merite"! A prilejuit apariţia la microfon a unor politicieni pe care nici Dracul nu i-ar fi băgat în seamă, a organizat cele mai plictisitoare reuniuni şi dezbateri pe teme economice şi, în cei cinci ani de preşedinţie (vedeţi câte kilograme ca de Crăciun a luat în plus!) nu a izbutit să determine nicio influenţă importantă în economie. Mai întâi să recapitulăm care este misiunea CCIR, citez: "Susţine comunitatea de business şi interesele acesteia prin demersuri specifice de reprezentare şi advocacy, concretizate printr-un dialog deschis cu autorităţile administraţiei publice, mediul asociativ şi organismele internaţionale publice şi private". A susţinut comunitatea de business până n-a mai putut! Că Mihai Daraban a vorbit cu şi prin toată lumea, poate chiar cu majoritatea camerelor de comerţ de pe glob, nu am nicio îndoială. Folosul este însă nesemnificativ, ca să nu zicem nul. De ce? Camera de Comerţ a României era paralizată de pe vremea lui Mihai Vlasov şi a Alinei Gorghiu, de pe vremea Rolls Roice-ului CCIR, cel care trăda viaţa de nababi a şefilor din clădirea de pe malul Dâmboviţei.
Ce misiune a avut Mihail Vlasov? Aceeaşi ca şi Mihai Dărăban! Iar acesta învârte cam aceleaşi lucruri ca şi Vlasov. De aceea răbufnirea critică la adresa guvernului Dăncilă este cu atât mai surprinzătoare. Câtă vreme CCIR este prin lege "un factor de moderaţie între decidentul politic şi mediul privat, fiind pe deplin angajată în conturarea şi influenţarea politicilor publice de susţinere a antreprenoriatului şi a mediului de afaceri, menite să stimuleze dezvoltarea şi competitivitatea companiilor şi dinamizarea nivelului investiţiilor", Mihai Daraban ar fi trebuit să nu joace rolul de ciomag politic al preşedintelui Iohannis, bun de bumbăcit guvernul PSD. De la instalarea preşedintelui Klaus Iohannis, Mihai Daraban n-a fost mai mult decât un elegant deschizător de uşi sau un organizator de evenimente la care preşedintele să îşi verse înţelepciunea. Probabil că între cei doi s-a cimentat o relaţie care poate veni pe filiera Traian Băsescu sau pe celelalte câteva cărări ale Domnului. Oricum, reacţia violentă a lui Mihai Daraban trebuie privită cu lupa. Cu siguranţă, el nu face parte din categoria celor care sunt gata să îşi piardă postul de dragul unui principiu sau al unui adevăr. S-ar fi sacrificat de dragul capitalului şi firmelor româneşti şi n-ar fi scos pe gură propoziţiile pe care le reproduc mai jos: "Am asistat la foarte multe ocazii când capitalul românesc era descalificat din primul paragraf pentru că erau condiţii fie de cifră de afaceri, fie de experienţă anterioară, unde nu aveam cum să ne calificăm. (...) Am luat foc la propriu şi la figurat în momentul anului 2017, când am văzut un atac deşănţat asupra capitalului străin din România. Trebuie să conştientizăm, să fim realişti şi să ştim că acest capital a adus stabilitatea macroeconomică a României".
Nu am nicio îndoială că Mihai Daraban este genul de om care răspunde la mai multe comenzi şi care afirmă şi susţine tot ce este nevoie, uneori fără să gândească. El este autorul unei fraze care îl priveşte şi pe dânsul şi pe cei din echipa sa de la CCIR: "Trebuie să punem România la muncă. Ne-a spus Eurostatul acum trei săptămâni că 1,68 de milioane de oameni între 18 şi 60 de ani din România nu au muncit niciodată". Dacă am pune CCIR la muncă, dacă Mihai Daraban ar alerga mai mult în folosul membrilor CCR şi ar mai slăbi puţin, cu siguranţă că târgurile şi expoziţiile româneşti n-ar fi atât de anemice, de dezordonate, de mediocre, de îngălate chiar. Dacă Mihai Daraban ar fi mai mult decât un păpuşat, CCIR ar juca un rol mai de dai Doamne în creşterea economiei româneşti. De câte ori îl văd la televizor, mă aştept să apară şi Toma Caragiu îmbrăcat miliţian, de parcă s-ar derula o secvenţă dintr-un film vechi cu iz de actualitate.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
