Editorial LA ŢINTĂ - "Şcoala românească scoate tâmpiţi pe bandă rulantă!"
Aşa suna o sentinţă pronunţată de Traian Băsescu de la înălţimea jilţului ocupat timp de un deceniu la Palatul Cotroceni. Când am auzit-o, m-am simţit jignit în special pentru eminenţii profesori de la care am avut atât de mult de învăţat în anii de studiu. Mi s-a părut scandalos comportamentul berbecesc - ca să nu spun golănesc - al acestui "căpitan Val-Vârtej" al politicii mioritice, ce-şi permitea să scuipe pe o pleiadă de valori recunoscute internaţional. În momentul următor însă, i-am dat dreptate, realizând că şi dumnealui era produsul hulitei şcoli! În plus, am înţeles - cu oarecare întârziere, recunosc! - de ce instalase în posturile ministeriale ale "guvernelor sale" nişte "genii pustii". Dar nu i-am acordat circumstanţe atenuante pentru faptul că pusese miniştri de împrumut de la UDMR la Sănătate şi Cultură, domenii care puteau fi demolate şi de "ai noştri, ca brazii" la fel de profesionist cum o făcuseră şi aceia...
Exagerând puţin, acum, după trecerea atâtor ani, poate că aş putea să mă simt oarecum silit să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Am zis "oarecum", deoarece acest obidit şi umilit popor al nostru n-ar fi putut supravieţui de-a lungul istoriei dacă ar fi fost alcătuit doar din tâmpiţi. Dumnezeu ne-a hărăzit să ne plătim păcatele prin suferinţe, aşa cum s-a întâmplat şi în cei 10 ani de prezidenţiat băsescian, dar nu ne-a sărăcit în oameni inteligenţi. Foarte adevărat, cum nu există pădure fără uscături, tot aşa şi noi avem în continuare de tras de pe urma avortonilor educaţionali. Şi asta deoarece încă se mai strecoară destui impostori în fanariotizatul învăţământ românesc!
Mi-aş permite să dau câteva exemple dintre cele de care ne-am putea lipsi fără regrete, cu jena de rigoare, pentru cei ce nu sunt în război total cu bunul simţ. În şedinţa de legislativ municipal din 29 octombrie am aflat de la consilierul Ion Şerban că, la o şcoală cu mari pretenţii din Oraşul Regal, profesorii cer bani de la părinţi pentru cumpărarea banalei crete. Directorul instituţiei a sărit ca ars, acuzându-i pe cei ce-l aplaudau pe Şerban că habar n-aveau "cum devine chestiunea", deoarece nu veniseră la şedinţele cu părinţii. Însă când liberalul Mădălin Marinescu i-a pus în faţă dovada, o factură pentru cretă achitată de un părinte, a mâlcit-o!... Logic ar fi să credem că habarnist neinformat era dumnealui, dacă nu juca neconvingător un rol ce nu se potrivea cu pelerinajele prin Ţara Sfântă, care-i plăceau atât de mult. Sau că-l puseseră într-o postură incomodă nişte colegi obişnuiţi să stea cu mâna întinsă la mila părinţilor elevilor...
Urcând pe Argeş în sus - vorba poetului - am întâlnit alt caz la o şcoală respectabilă din vecinătatea municipiului. Acolo, consilierul educativ şi altă colegă de catedră "au dat cu mucii-n fasole" la un mod de-a dreptul incalificabil. Cele două profesoare erau în pauză, în cancelarie, şi analizau critic un articol publicat în ARGEŞ EXPRES în scop de informare. Acesta trata o acţiune desfăşurată la şcoala de unde-şi luau salarii respectabile, iar nemulţumirea venea din faptul că nu li se publicase o fotografie şi - culmea ignoranţei! - nu fuseseră nominalizate, ca să poată beneficia de avantaje la obţinerea gradelor didactice. Concluziile dumnealor erau total nefavorabile ziarului nostru, iar fulgerele mâniei erau trimise spre semnatara articolului, pe care o bălăcăreau într-un mod care îndreptăţea strălucit opinia lui Traian Băsescu! Din întâmplare, aceasta se afla acolo pentru a sprijini instituţia cu nişte burse şcolare de câte 40 milioane lei vechi anual, acordate prin Fundaţia "Copii în Dificultate" unor elevi cu probleme sociale ce riscau abandonul şcolar, acţiune despre care v-am informat la timpul potrivit. Colega noastră o însoţea pe reprezentanta fundaţiei şi tocmai discutau cu profesorul împuternicit de directorul care era la Piteşti, ce avea pregătite nişte dosare în acest scop. Auzind cum era împroşcată cu mizerii munca din redacţia ziarului nostru, şi cum era pusă la index pe nedrept, n-a mai putut îndura umilinţele la care o supuneau nişte neavenite şi le-a spus verde-n faţă că ea era "proasta" pe care o făcuseră cum le venise la gură. Astfel le-a pus într-o postură de un ridicol greu de caracterizat în termeni civilizaţi!... Pentru mine, persoanele în cauză, care s-au dat în spectacol şi în faţa părinţilor a doi elevi, nu fac cinste instituţiei de unde-şi iau banii. Dacă am fi răutăcioşi, le-am spune că ARGEŞ EXPRES împlineşte în decembrie curent 20 de ani de activitate şi că a depăşit deja 5.000 de apariţii. Noi ne facem datoria cu onestitate de mai mulţi ani decât cei adunaţi de persoanele în cauză pe funcţiile ocupate în prezent. Iar colega noastră a dovedit desăvârşit profesionalism de când lucrează aici! Şi le pot asigura pe cele două tipe ce fac de râs casta dascălilor că redactorul nostru are un grad de cultură respectabil. Şi că, în plus, mai şi vorbeşte vreo câteva limbi diferite de cea maternă, precum greaca veche şi, mai nou, studiază ebraica. Iar dumnealor s-au acoperit de un ridicol fără seamăn prin comportamentul inadecvat ce le demonstrează gradul precar de educaţie. Într-un asemenea caz, le-aş întreba ce performanţe profesionale le recomandă pentru obţinerea gradului didactic vânat, câtă vreme n-am prea auzit să fi trimis nişte copii la olimpiade şcolare naţionale... Iar dacă ating culmea pedagogiei învăţându-i pe elevi ce nu ştiu dumnealor, înseamnă că s-au îmbuibat cu dragavei în cei 7 ani de-acasă şi că au sigur probleme grave de constipaţie intelectuală câtă vreme fac ceva pe munca onestă a celorlalţi colegi!...
Aş mai putea continua cu starea jalnică a unor şcoli rurale de care sunt total dezinteresaţi cei ce le conduc cu nasul pe sus. Aceia se mulţumesc să-şi încaseze salariile babane de aristocraţi bugetari, dar au sălile de clasă ca nişte magazii pline de mucegai pe pereţi şi cu WC-urile prin fundul curţii. Dar am s-o las pe altădată, laolaltă cu cazul unui "primăruş" rural care a ajuns de fabulă, nu altceva!... Deocamdată am să vă reamintesc replica unui scriitor interbelic, potrivită şi pentru descrierea plastică a realităţii contemporane: "Lumea noastră nu este cea mai bună cu putinţă". Şi am să-mi permit să-l completez: "Dar poate fi şi mai rea, cât timp mai păstrăm pe posturi oameni definiţi atât de precis de către Traian Băsescu!..."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
