Editorial LA ŢINTĂ - Ţara îngerilor decăzuţi
Aşa pare România noastră dragă în această perioadă de interregnum pe care o trăim în acest final de octombrie 2019. O moţiune de cenzură a picat Guvernul Dăncilă şi administrarea problemelor ţării se face într-un interimat considerat păgubos de mulţi compatrioţi. Preşedintele Klaus Iohannis a numit ca viitor premier pe liderul liberal Ludovic Orban. Care face eforturi disperate pentru a încropi o majoritate de conjunctură care să-i susţină echipa guvernamentală. Situaţia este foarte complicată, deoarece sunt prea multe interese divergente şi este foarte greu să-i mulţumească pe toţi potenţialii parteneri. Premierul nominalizat este silit să evolueze pe muchie de cuţit şi să dovedească faptul că stăpâneşte perfect arta compromisului. De care se va servi pe întreg mandatul, căci majoritatea parlamentară de sprijin a guvernului său se anunţă din start a fi deosebit de fragilă. În aceste condiţii, ţara este lăsată de izbelişte tocmai când iarna bate la uşă! În plus, criza guvernamentală a picat cum nu se poate mai prost, în plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale. Iohannis ar vrea să instaleze cât mai rapid "guvernul său", care să organizeze desfăşurarea alegerilor. Orban este astfel pus cu spatele la zid. Ca să-i facă pe plac, este silit - repet! - să accepte compromisuri pe care, în alte condiţii, probabil că nici nu le-ar fi luat în calcul. Şi este constrâns să aleagă în faţa cărui partener de discuţii ar trebui să cedeze, după ce Victor Ponta s-a dovedit a fi consecvent cu strategia sa cunoscută de a trage spuza pe turta partidului său, deşi se numeşte Pro România. UDMR n-ar accepta în ruptul capului să nu i se ia în calcul pretenţiile, respingând categoric ideea altora de alegere a primarilor în două tururi, care nu i-ar fi avantajoasă. ALDE s-a lepădat total de PSD-ul cu care a guvernat mai bine de trei ani şi Călin Popescu Tăriceanu îşi anatemizează foştii parteneri, terorizat de teama că va fi scos pe linie moartă cu partid cu tot la alegerile de anul viitor. Şi nu este departe de adevăr, deoarece după ce i-a ridicat osanale lui Ludovic Orban, şi-a dat arama pe faţă încă o dată, dovedindu-şi duplicitatea pe care o are impregnată în ADN. Pentru mulţi români, ALDE este - la ora actuală pentru PNL - soluţia imorală, pe care o definea Traian Băsescu în 2004, când se năştea Guvernarea Tăriceanu. Liberalii au nevoie de acest partid, dar e greu de crezut că se vor lăsa păcăliţi de manevrele lui Tăriceanu şi a celor care-i mai stau aproape. Deci se vor folosi de ei cât li se va da bine, după care îi vor lăsa în voia sorţii - pardon! - a alegătorilor. Traian Băsescu îl împinge de la spate pe Eugen Tomac să sprijine cu PMP Guvernul Orban, fluturând steagul interesului naţional. Dar n-o va face gratuit, ci cu condiţii ce ţin în primul rând de eforturi susţinute de Palatul Victoria pentru unirea tuturor compatrioţilor între graniţele unei Magna Romania Rediviva şi de fapte concrete în domeniul infrastructurii rutiere şi alimentării cu gaze naturale. De care Băsescu s-a lepădat şi în mandatele de ministru de resort, dar şi în cele prezidenţiale. USR şi-a îndeplinit obiectivul de a trimite PSD în opoziţie şi nici picat cu ceară nu şi-ar băga gâtul în jugul dracului! Asta pentru că n-are program de guvernare şi pentru că este mai uşor să-i laşi pe liberali să nemulţumească populaţia şi să-i taxezi de fiecare dată cu satisfacţia mascată în mânie, ca să-i readuci la alegerile din 2020 unde erau în urmă cu patru ani. Foştii guvernanţi realizează abia acum situaţia grea în care se află şi se mobilizează pentru a păstra interimatul la Victoria cât mai mult posibil, punând "tălpile" de rigoare instalării Cabinetului Orban în şedinţa Parlamentului de lunea viitoare. Dar asta nu din dragoste nesfârşită pentru liderul lor, Vasilica Viorica Dăncilă, la doborârea căreia s-a dat o mână serioasă de ajutor şi din interiorul partidului. Dumneaei candidează la preşedinţie, însă campania electorală proprie dovedeşte cât de fragil este sprijinul acordat de cei cu funcţii de conducere în PSD. Rămâne de văzut cum se va mobiliza electoratul de rând, care se pare că vrea o revanşă asupra celor ce s-au chinuit s-o plaseze în postura de simplă gospodină, la cratiţă.
În mod evident, campania electorală pentru prezidenţiale se face în dorul lelii. Luminile rampei stau aţintite pe negocierile pentru instalarea noului guvern. Iohannis şi liberalii consideră că au câştigat deja şi nu merită să se dea de ceasul morţii pe ultima sută de metri. Contracandidaţii, cu mici excepţii, par să accepte situaţia. Recent am auzit o chestie care, dacă se dovedeşte adevărată, ar putea explica inerţia unora dintre cei ce visează să ajungă la Cotroceni. La un post TV, cineva afirma cu o siguranţă dezarmantă că la vârful puterii s-ar fi decis să se dea ca bonus candidaţilor la prezidenţiale care adună 10% din voturile exprimate la alegeri sume de câte 10 milioane de euro. Săraca ţară bogată!... Atunci mi-am explicat consecvenţa cu care candidaţii la orice tip de alegeri sunt prezentaţi ca nişte îngeri salvatori ai neamului. Iar cei de la prezidenţiale cu supramăsură, căci miza acelor milioane de euro merită orice exagerare. Numai că parcă şi-ar fi băgat dracu' coada în socotelile unora sau altora, căci au fost scoase la lumină dosare mucegăite, care-i prezintă pe unii dintre candidaţi ca fiind urmaşi ai lui Lucifer, după ce ar fi păcătuit trăgându-şi în conturi bani publici ori au comis alte fapte de corupţie. Chiar şi la o privire fugară, este greu de spus cine va convinge alegătorii că este răul cel mai mic. Oricum, provocarea pentru toţi susţinătorii ţine de capacitatea de a-şi aduce la urne susţinătorii, ce dau semne că nu prea mai sunt dispuşi să se lase duşi de nas de elitiştii buni de gură şi că vor în primul rând fapte. S-ar putea să fie numai o impresie, deoarece bătăliile politice adevărate se vor da anul viitor, la locale şi parlamentare. Vom trăi, vom vedea, vom înjura - Dumnezeu mai ştie ce se va întâmpla!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
