Editorial LA ŢINTĂ - A.E. 5000
Acesta este numărul apariţiilor pe care ziarul nostru îl rotunjeşte în data de 25 octombrie 2019! Din punctul meu de vedere, aceasta este o cifră care impune respect oamenilor corecţi, care nu se lasă dominaţi de cine ştie ce antipatii personale. Recunosc că scriu aceste rânduri cu nostalgia celui care a asistat la naşterea sa şi i-a scris cronica lansării. Iar când mă uit în urmă, nu prea ştiu pe unde-au trecut anii ce ne-au maturizat şi pe noi, şi pe cititori şi ne-au presărat ghiocei în păr sau în suflete. Pentru mine, aceste flori ce anunţă primăvara reprezintă simbolul speranţei de mai bine. Şi asta am încercat noi, cei de la ARGEŞ EXPRES, să le aducem cititorilor noştri în aproape douăzeci de ani de existenţă a sa. Iar faptul că încă mai suntem pe baricade poate fi o confirmare a reuşitei din acest plan şi, totodată, o obligaţie de a continua.
Aşa cum ne-am angajat încă de la lansare, am scris cronica adevărată a evenimentelor petrecute în acest oraş istoric şi în zona limitrofă. Uneori am reuşit să aducem alinare unor oameni chinuiţi, dezmoşteniţi de soartă, pe care am încercat să-i ajutăm după puterile noastre, alteori am deranjat nişte aroganţe când am scos la iveală fapte ce nu le făceau cinste celor ce le comiseseră. Considerăm că ne-am făcut datoria faţă de cititorii noştri, cărora le-am pus la dispoziţie informaţiile necesare pentru a-şi putea întocmi anumite strategii de supravieţuire într-o societate tot mai greu de înţeles, dominată de relativitate, nu de predictibilitate. Cu spiritul de corectitudine care ne caracterizează, recunoaştem cinstit că poate n-am fost şi nici n-aveam cum să fim infailibili, pentru că, la urma urmei, şi noi suntem oameni, nu semizei - cum se cred unii dintre politicienii mioritici. Care nu ostenesc să ne dovedească acest truism sedimentat cu fiecare zi din anii ce trec pe lângă noi ca nişte păreri...
Astăzi, la un moment deosebit din viaţa Ziarului ARGEŞ EXPRES, mă năpădesc amintirile. Şi ele mă duc spre noaptea de 5 spre 6 decembrie 1999, la "Capra Neagră". Acolo se adunaseră oficialităţi de diferite ranguri la lansarea cotidianului nostru. Şi am să-l amintesc aici, în primul rând, pe primarul de atunci, prof. Gheorghe Nicuţ, aflat la primul său mandat, acela în care scosese oraşul din letargie. Energic, machiavelic de-a dreptul din punct de vedere politic, se pricepea ca nimeni altul că tragă spuza pe turta proprie, fapt ce i-a adus încă două legislaturi. Cele trei cumulate l-au transformat într-un punct de reper şi de comparaţie pentru urmaşii în funcţie. Chiar şi apariţia ziarului nostru fusese receptată ca o reuşită personală a sa, dovadă faptul că se spunea că ar fi "jurnalu' lu' Nicuţ". În timp s-a dovedit falsitatea afirmaţiei, deoarece ARGEŞ EXPRES a fost şi rămâne un ziar independent, pentru care n-a contat şi nu contează dumnezeii trecătoarei puteri pământene!...
Parcă retrăiesc şi acum febrilitatea aşteptării primei ediţii care trebuia să vină de la Piteşti... Reputatul om de presă Mihai Golescu, directorul cotidianului ARGEŞUL, cu un uşor sarcasm îl "ciupea" pe fondatorul Ionel Tache estimând că în şase luni, maximum un an, va lăsa baltă afacerea cu ziarul, ce-i putea zdruncina serios finanţele. Deşi n-a fost departe de adevăr, profeţia sa nu s-a îndeplinit! ARGEŞ EXPRES, care apărea ca un dar de Moş Nicolae din 1999 pe tarabele cu presă din Curtea de Argeş, este şi acum prezent acolo, dovedind că toate loviturile primite în timp cu scopul de a-l termina, l-au întărit! Mai mult, a fost fundamentul pe care s-a construit un trust de presă, care mai includea şi un post de radio, dar şi unul de televiziune. Care n-a rezistat prea mult, căci - se pare - a deranjat pe unii dintre puternicii zilei şi n-a mai primit prelungirea licenţei de transmisie.
De-a lungul anilor, au fost destule momente de cumpănă pentru ziar şi pentru cei ce l-au slujit. Iar cel mai dur a fost prin noiembrie/decembrie 2003, când cei cu pretenţii de profesionişti din echipa redacţională şi-au luat catrafusele şi s-au dus cu baza noastră de date şi cu tehnoredactorii ca să dea naştere unui jurnal concurent. Am trăit clipe de coşmar, dar am strâns rândurile şi am apărut pe piaţă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Atunci, în acea dimineaţă de decembrie, a apărut o parodie de ARGEŞ EXPRES care avea ca apendice la nume trei iniţiale ce nu aparţineau proprietarului, ci unuia dintre "fugari"... Culmea diletantismului sau a euforiei bahice, în fiţuica respectivă apărea copiată la xerox pagina noastră de publicitate, cu numerele de chitanţă de la firma noastră (!?!)... Patronul care-i primise - Dumnezeu să-l odihnească în pace! - ne-a sunat atunci ca să ne felicite pentru modul în care apăruse ARGEŞ EXPRES, despre care recunoştea că-i plăcuse mai mult decât "făcătura" racolaţilor dumnealui. Atunci când l-am informat despre chestia cu pagina de publicitate, a rămas siderat! Dumnealui, până la urmă, a îndeplinit profeţia d-lui Golescu şi, în primăvara următoare, a închis "cuibuşorul de nebunii" în care se transformase redacţia aceea ce-i făcuse o gaură semnificativă în buget. Noi am rămas pe piaţă graţie seriozităţii muncii depuse de Echipa ARGEŞ EXPRES. Care, cu riscul de a mă repeta, ţin să spun că a fost o şcoală de viaţă în care s-au desăvârşit profesional unii colegi ce - tineri fiind - au mers mai departe construindu-şi cariere solide în jurnalism. Dar am avut şi destule rateuri cu rebuturi umane...
Vă rog să mă credeţi că n-am scris aceste rânduri cu răutate sau din nevoia de răzbunare, ci am considerat necesar ca după atâţia ani să dau adevărul la iveală, pentru care pot oferi mărturie cei care făceau parte din echipa noastră redacţională de atunci. După trecerea atâtor ani am iertat, dar n-am uitat ceea ce a fost urât, dovadă faptul că nu ne-am răzbunat. Mulţumirea noastră sufletească, a celor de la ARGEŞ EXPRES, ţine de cele 5000 de ediţii la care a ajuns cotidianul acesta. Dacă ar fi să-i nominalizez pe toţi cei ce au lucrat în redacţia noastră, mă tem că aş putea omite pe cineva, comiţând astfel nişte regretabile nedreptăţi. De aceea am să le mulţumesc în bloc celor care au născut, au crescut şi fac să trăiască acest jurnal ce şi-a câştigat reputaţia prin echidistanţă politică, grija faţă de adevăr, corectitudine, profesionalism şi promovarea corectă a Limbii Române. Pe aceleaşi coordonate vom evolua şi în viitor punându-ne în slujba oamenilor, fără a ne lăsa amăgiţi de lozinca pe care ne-o strecoară otrăvit în urechi cei interesaţi, potrivit căreia presa ar fi a patra putere în stat. Ne ştim foarte bine locul şi rolul pe care-l avem de îndeplinit cu responsabilitatea indispensabilă în societate şi ne asigurăm cititorii că vom rămâne pe poziţii şi le vom sluji interesele după puterile noastre, în limitele legii, ca şi până acum. La acest moment deosebit, le urăm tuturor un sincer "La Mulţi Ani, împreună!".
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
