Editorial LA ŢINTĂ - Parlamentarii fac glume proaste cu lupta împotriva corupţiei
M-am crucit când am văzut că s-a reluat ideea impozitării bacşişului primit de chelneri. Un proiect de lege pe această temă a trecut de Senatul României. Cei care l-au "manufacturat" s-au gratulat reciproc pentru marea victorie, dându-ne de înţeles că s-a terminat cu corupţia pe meleagurile mioritice. Altfel spus, onorabilii ne cred pe noi, plătitorii de taxe şi impozite, mai tâmpiţi decât ne-am putea permite să acceptăm. Personal, mie mi se pare că alţii sunt mai duşi cu minţile pe pustii decât ar fi de suportat, mai ales când sunt în nişte poziţii de decizie supremă. Şi asta pentru că nu ospătarii sunt cei mai corupţi dintre români! Majoritatea amărâţilor ăştia au în cărţile lor de muncă salarii minime pe economie şi se mai "cârpesc" cu câte un bacşiş pe care clienţii care respectă tradiţia multiseculară îl dau cu inimile deschise în semn de mulţumire pentru servicii corecte şi prompte. La fel de adevărat este şi faptul că sunt destui şi cei ce "strâng din piele" şi nu dau! Iar prevederea trecerii bacşişului pe nota de plată emisă de casa electronică din unitate mi se pare un atentat la buzunarul meu, deoarece consider că mă obligă să dau 10 până la 20% din consumaţie - dacă am înţeles bine - ca şperţ obligatoriu. Asta, să mă ierte Dumnezeu, mi se pare a fi un prim pas spre o legalizare a corupţiei. Şi când spun asta nu-i omit pe ospătarii care obişnuiau cândva să mai adauge pe nota de plată dacă nu anul consumaţiei, cel puţin numărul săptămânilor scurse din el. Să mai luăm în calcul şi alt aspect, cel al amărâtului care-şi strânge "piţulele" din buzunar ca să încropească de-o halbă de bere într-o zi caniculară ori de-o vodcă sau de-o ţuică, iarna. Acela nu ştiu dacă-şi va permite să dea bacşiş barmanului sau celui care l-ar servi. Şi-i va trimite la origine pe cei care au impus obligaţia de a "onora" prestaţia unuia care e plătit pentru a-l servi. Amintitul proiect de lege mi se pare a fi un abuz la dreptul meu de a decide ce fac cu banii proprii!
Ţin să precizez de la bun început faptul că nu sunt un apărător al corupţilor şi nici avocatul chelnerilor ce stau la dispoziţia clienţilor mai mult sau mai puţin educaţi, "înghiţind" tot felul de jigniri din partea celor "afumaţi" sau care se cred mari şmecheri. Dar nu pot uita că sunt o groază de categorii sociale care fac evaziune fiscală la greu. Şi asta pentru că bacşişul face parte din matricea existenţială a acestui popor încă din vremea când era stăpânit de turci. Cu puţină exagerare - pentru care-mi cer scuze bigoţilor - aş spune că face parte integrantă din patrimoniul cultural al neamului, precum datinile moştenite de la strămoşi. De aceeea mă întreb cum de nu le-a trăznit prin minte parlamentarilor noştri să-şi arunce privirile şi spre meserii precum cele ale medicilor şi personalului auxiliar, ale profesorilor, magistraţilor, avocaţilor, funcţionarilor publici ori de altă categorie sau chiar asupra demnitarilor statului. Aruncaţi o privire asupra scandalurilor din ultimii ani care au vizat corupţia până la nivelul cel mai înalt - politic sau administrativ - şi veţi înţelege ce vreau să transmit! Oricare dintre cititorii noştri ar putea enumera şirul parcă nesfârşit al profesiunilor ce oferă nenumărate prilejuri de a "unge uşa ca să nu scârţâie". Să înţelegem că prin omiterea lor, aleşii neamului au evitat să-şi dea singuri şuturi în părţile dureroase, atentând la averile proprii?... Întreb şi eu, dar nu ca prostul, pentru că ştiu cât erau de "strâmtoraţi" unii înainte de a ajunge în forul legislativ suprem al ţării şi cât de "cuprinşi" ajunseseră după un singur mandat. Nu dau nume, căci în discuţie sunt acum doar cei din "casta" chelnerilor, nu cei exceptaţi "pentru că aşa se cuvine". Hai, să fim serioşi!...
Ar fi de-a dreptul idiot să nu recunoaştem truismul potrivit căruia corupţia este mama tuturor relelor care au pus România pe brânci. Ea este mai ticăloasă decât cancerul, SIDA şi toate bolile considerate incurabile la un loc. Şi este evident că trebuie eradicată, de sus până jos. Dar acest lucru nu se poate face cu indivizi bănuiţi că ar fi infestaţi de mârşavul flagel! Parlamentarii noştri aplică nebuneşte strategia prostirii noastre în formă continuată. Ne lipsesc legile clare, cu posibilităţi limitate de interpretare "pro domo", scutite de obsedantele norme de aplicare ce se nasc prea târziu, fiind amânate până când anulează prevederile legale iniţiale. Legislaţia economică pare canalizată doar pe creşterea impozitării excesive a sectorului productiv majoritar privat, prin care să se întreţină armate de bugetari între care procentul de incompetenţi angajaţi pe cumetrii a ajuns să fie de-a dreptul înfiorător. Competenţa este marginalizată cu dispreţul de rigoare, şi asta este altă racilă a societăţii zilelor noastre, ce ne împiedică să progresăm. Profesionalismul este prost plătit pentru a se putea păstra resurse substanţiale pentru beizadele şi familii, clientelă politică, amante ş.c.l. În acest timp, Sănătatea, Educaţia, Sportul, Justiţia şi chiar Siguranţa Naţională sunt lăsate de izbelişte, într-un haos aparent, care favorizează amintita corupţie. Iar vina aparţine în primul rând aleşilor neamului, dintre care unii au făcut o profesie din calitatea dobândită pe liste de partid. Dar poate cei mai vinovaţi suntem noi, cei care i-am trimis acolo şi le-am îngăduit să-şi bată joc de noi timp de aproape 30 ani, în schimbul unor bacşişuri pe care ni le-au acordat prin mult-cântatele majorări de salarii sau pensii. Care, la urma urmei sunt derizorii, dacă le comparăm cu pensiile speciale sau cu alte mituiri legale acordate celor ce n-au contribuit la fondurile de pensii cu 1 leu în viaţa lor, dar încasează mai mulţi bani decât cei impozitaţi zeci de ani!
Tocmai de aceea consider că unii dintre actualii chiriaşi din Palatul Parlamentului au redescoperit diversiunea actorului Ion Caramitru, din 22 decembrie 1989. Aflat în sediul TVR, neştiind că era în direct, îi ordona poetului Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!". Şi omul aureolat ca mare disident anticeauşist se executa cuminte, aşternând nişte litere pe hârtie, ca un elev silitor. Nu era ea igienică, precum cea prezentată de alt personaj în noaptea aceea în care afară se trăgea în prostie şi care le recomanda activiştilor comunişti să se şteargă cu ea la gurile cu care mâncaseră c...t ani la rând pentru a păcăli poporul. Scamatoriile astea retorice sau cum vor fi fost n-au avut urmări palpabile. Şi asta pentru că la anunţatele vremuri noi s-au cocoţat pe cele mai înalte funcţii tot vechii comunişti educaţi în spirit stalinist sau progenitura lor. Cât de mare a fost jigodenia de atunci, realizăm astăzi zi după zi!... Iar chestia cu impozitarea bacşişului ospătarilor şi cu parlamentarii noştri înveşmântaţi în straie de cruciaţi împotriva corupţiei este de un ridicol de-a dreptul sublim. Ruşine să ne fie tuturor!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
