Editorial LA ŢINTĂ - De ce i-am mai alege?...
Asta este întrebarea existenţială care mă frământă după ce am urmărit cu atenţie ceea ce s-a întâmplat în legislativul municipal după ce s-au consumat mai bine de trei sferturi din actualul mandat. Majoritatea aleşilor locali care s-au aşezat comod pe fotoliile din Sala Mare de la parterul Primăriei Curtea de Argeş prin iunie 2016, pentru 4 ani lungi şi fructuoşi (pentru dumnealor), au căzut într-o letargie greu de explicat având în vedere tinereţea unora sau vigoarea altora. Parcă i-ar fi muşcat insecte mutante rezultate din încrucişarea dintre Musca Ţeţe şi cine ştie ce specie de ţânţar anofel!... Personal urmăresc şedinţele de legislativ municipal de mai bine de două decenii. Şi am avut ocazia de a constata faptul că, din ciclu în ciclu electoral, calitatea componenţei acestora a scăzut aproape constant. Şi n-o spun din răutate, pentru a răni orgoliul cuiva, dar m-am convins de truismul potrivit căruia destui au fost cei care, de-a lungul anilor, au ajuns accidental în nişte poziţii cu care n-aveau nici în clin, nici în mânecă. I-au propulsat spre acele sinecuri ale indemnizaţiilor de aleşi locali, a căror valoare este de până la 10% din cea a primarului, fie sumele achitate în puşculiţa partidului sau a cui trebuia, fie cine ştie ce obligaţii de diverse naturi ale unor lideri politici sau - pur şi simplu - simpatia de care se bucurau în rândul comunităţii datorită calităţilor proprii ori a funcţiilor deţinute. În analiza numelor candidaţilor puşi pe listă n-a contat prea mult capacitatea lor politică, cea administrativă - chiar mai puţin - ci lealitatea faţă de lider şi disponibilitatea de a vota aşa cum li se indica de către eşalonul ierarhic superior, în anumite împrejurări, ca să favorizeze nişte interese greu de descifrat de către cei aflaţi în afara cercului puterii. Şi cu cât erau mai puţin locvace, cu atât mai bine! S-ar putea spune fără teama de a greşi că unii dintre şefii politici au acţionat de maniera vechilor sultani medievali, încântaţi de eunucii lor muţi, care le păzeau de ispite cadânele din Serai şi executau orbeşte poruncile primite, fără să spună cuiva vreodată ceea ce văzuseră sau ce auziseră. Altfel nu se explică aprecierea pe care au dat-o şi continuă s-o perpetueze pentru cei ce se complac să mimeze cine ştie ce dizabilităţi prin legislativ, de genul "n-aude, nu vede". Să dăm crezare semnalelor acelora avizaţi, care ne sugerează că ne-am afla în faţa unor atitudini de sorginte mafiotă, de genul "cine vede, aude şi tace, trăieşte o mie de ani în pace!", ori să ne închinăm ca tot românul fraier sau pur şi simplu fatalist, care se roagă la Doamne-Doamne să-l ferească de mai rău?...
Şi eu şi mulţi alţi votanţi păcăliţi de şmecherii din politică ştim că au fost, că sunt şi că vor fi aleşi în mandat despre care nu s-a putut spune - judecând după prestaţiile din şedinţele publice - dacă erau sau nu înzestraţi cu darul vorbirii. Asta exceptând cazurille în care răspundeau la saluturile colegilor, cam peste umăr, când se prefăceau a fi foarte interesaţi să tragă o privire fugară prin dosarele de şedinţă al căror conţinut atunci îl descopereau. În rest s-au remarcat doar prin disciplina cu care ridicau mânuţele, la semnul stabilit de şef, pentru a vota. De aici excludem cazurile mai rare în care câte cineva mai "gogea" între somn şi realitate, prinzând cine ştie ce posturi străine, impunând nişte ghionturi sănătoase, ca să părăsească tărâmurile onirice, participând la o "mânărie" din care apoi se dădea Răului că nu înţelesese de ce era, de fapt, vorba... Poate că aşa îşi ofereau posibilitatea de a simula prostia, ca să le meargă bine. "Domnilor consilieri, iar aţi luat-o pe arătură: aţi uitat ceea ce aţi votat?..." Aşa obişnuia fostul primar Nicuţ să-i dojenească pe cei din legislativele sale, ca un profesor de la catedră, atitudine de care nu s-a putut dezbăra timp de 12 ani, deşi dincolo de satisfacţia personală a persiflării unora sau altora, n-a dus la vreo schimbare. Pentru că aceia care erau dojeniţi ştiau că, orice-ar fi, "câinii latră, ursul merge...".
Eu nu-i pot bănui în bloc de dezinteres, dar am remarcat de-a lungul timpului disfuncţionalităţi grave, generate de lipsa informării asupra drepturilor şi obligaţiilor pe care trebuie să şi le asume. Dar nu pot scuza lipsa de coloană vertebrală sau de personalitate a celor ce se mulţumesc să fie "sărut-mâniştii" şefilor şi încasatori de profesie ai indemnizaţiilor ce ar putea fi asimilate cu foloasele necuvenite, pedepsite de legile în vigoare. Travaliul intelectual pe linie administrativă este lăsat pe seama altora, care au indemnizaţii până la de 10 ori mai mari. Să-şi spargă ăia capul cu necazurile comunităţii, că de-aia sunt plătiţi atât de bine! Cu chiu, cu vai, toţi îşi depun declaraţiile de avere şi interese, dar cei mai mulţi se feresc de osteneala de a prezenta rapoartele de activitate anuale la care-i obligă legea. Ar fi total hazardat să încercăm să ne explicăm o asemenea atitudine, dar nu este exclus ca - dintr-o exagerată, dar greu de crezut pudoare - unii să fi evitat să mintă şi să-şi aloce merite nejustificate, ca să nu se facă de râs... Cam la fel procedează şi funcţionarii din primărie, plătiţi tot din bani publici. Dumnealor îi sfidează pe aleşii urbei care le-au votat nişte salarii babane cu absenţa lor şi a şefilor la şedinţele de legislativ, în ciuda cererilor repetate formulate de consilieri. Şi o fac considerând că n-au vreo obligaţie faţă de cei ce le-au aprobat salariile ce le oferă perspectiva unor pensii respectabile, deoarece acel vot nu fusese dezinteresat. Toţi aleşii ştiau când au votat că, majorând indemnizaţia primarului, le creşteau şi pe cele proprii, al căror cuantum lunar era de o zecime din valoarea aceleia a şefului administraţiei publice locale!
Legea prevede ca aleşii locali şi şefii de servicii şi firme aflate sub tutela primăriilor să prezinte anual rapoarte de activitate. La Curtea de Argeş, consilierii locali au cerut imperios să li se prezinte rapoartele în cauză de către funcţionarii primăriei, deşi dumnealor omit cu regularitate s-o facă! Dintre toţi cei aflaţi în mandat, singurul care şi-a onorat cam pe "sărite" această obligaţie a fost Ion Şerban. De pildă, acesta a depus anul trecut documentul în cauză, unul destul de stufos, care a devenit ţinta miştocărelilor unora dintre colegi. Drept urmare, în 2019, până în prezent, şi el s-a "lăsat pe tânjală" şi s-a aliniat la "lenea ancestrală" a celorlalţi, ştiind că nu va provoca vreunui factor responsabil "o tristeţe fără margini". Şi-atunci, este explicabil de ce cererile "onorabililor" sunt tratate cu indiferenţă, dacă nu chiar ignorate de către şefii de servicii, compartimente sau firme ale administraţiei publice locale! Foarte adevărat, primarul Constantin Panţurescu a afirmat în şedinţele de legislativ că respectivii şi-ar fi depus respectivele rapoarte, care pot fi consultate la Dorinel Savu, şeful de la Resurse Umane. Numai că pe site-ul primăriei apare în 2019 doar Raportul SPPTO, semnat de către directorul Marin Florea! Să presupunem, în cazul în care şeful administraţiei municipale n-a fost dezinformat, că restul rapoartelor ar conţine date clasificate, de genul secretului bombei atomice - principiu pe care-l cunosc acum şi elevii de liceu mai silitori - sau că postarea lor presupune un efort prea mare în raport cu salariile încasate de către administratorii site-ului în cauză?...
Cetăţeanul care ar vrea să ştie cum sunt folosiţi banii din taxele şi impozitele pe care le achită la stat are tot dreptul să se simtă frustrat pentru că nu are informaţiile la care legile în vigoare îi dau acces. Şi poate să creadă că asta se întâmplă din cauza unor oameni care nu-şi fac datoria! Iar dacă este vorba despre aleşii lui, poate să se dea dracului cu tot neamul că nu-i va mai vota, considerându-i că sunt cum n-aş vrea eu să-i calific aici şi acum. E drept, e nedrept, corect-incorect, şi mai ales pentru cine - asta-i o dilemă greu de dezlegat până la viitoarele alegeri!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
