LA ŢINTĂ: Karaoke politic
Ştiam de mai multă vreme că pe Ludovic Orban îl chinuie talentul muzical. Auzindu-l cântând la televizor, pisica mea a început să latre. N-a mai trecut multă vreme şi s-a retras la veşnică odihnă. Nici nu bănuiam că era şi melomană… L-am văzut şi auzit apoi la Domneşti pe "Al Bano de Cluj", Emil Boc, atunci când Maria Dragomiroiu l-a provocat să cânte "Puşca şi cureaua lată". Drept să spun, l-am admirat pe primarul Nicolae Smădu pentru răbdarea şi buna cuviinţă de gazdă. Adevăratele sentimente le-au exprimat însă câinii comunei, care au început să cânte şi ei operetă proprie ca la eclipsa totală de soare sau ca în miezul iernii, când lupii pândesc pe dealul de "La Cărbune". Auzind ce sunete de groază scotea premierul, oamenii au lăsat de izbelişte mititeii şi berea de la ziua comunei şi şi-au adus aminte că era vremea să ţină calea vacilor care veneau de la izlaz. Emil Boc a recidivat şi la începutul acestui an, la Cluj, dar cei care l-au votat l-au suportat cu acea cuminţenie a ardeleanului care, la chef, îi lasă şi pe alţii să-şi facă damblaua.
În topul afonilor, cu siguranţă, Mircea Geoană ar fi un concurent serios, căci s-a dovedit, cântecele sale arhaice nu s-au bucurat de bună primire nici din partea românilor (la alegeri), dar nici din cea a emisarului SUA, Victoria Nuland, la întâlnirea de săptămâna trecută. Dac-ar fi băiat deştept s-ar duce la maestrul Tudor Gheorghe să-l înveţe de unde să-şi ia textele melodiilor. La americani, dacă le pui pe muzica lui "Yankee Doodle", s-ar putea să meargă. Condiţia necesară şi suficientă este să-i prinzi într-un moment de absenţă… Însă – foarte posibil – muzica care-l face să dănţuie pe Marian Vanghelie va avea succes de casă numai la tipi gen Johnny Depp. (Apropo, cacofonia de mai sus era indispensabilă, să fie clară iţa! - vorba tatălui meu, Dumnezeu să-l odihnească).
Frumoase calităţi muzicale a dovedit însă Klaus Iohannis şi poate că i-a convins pe oameni să-l voteze şi după ce l-au auzit cântând perfect - pentru urechi mai îngăduitoare - "Deşteaptă-te române". Nu ştiu însă cât a pierdut sau cât a câştigat Victor Ponta cu textul din "Hăulita de la Gorj", pus pe muzica lui "Pi deal pi la Tiliorman".
Unii se jură că Traian Băsescu, după ce-a auzit-o pe Elena Udrea cântându-i pe 21 decembrie la petrecerea eliberării sale din carcera de la Cotroceni, s-a convins odată-n plus că nu avea calităţi de Jennis Joplin, nici de ABBA (oricum ar fi combinat literele), dar nici măcar de prezentatoare a emisiunii "Să ne-amintim duminica…" În consecinţă, spun gurile rele, acum nu mai acceptă să-i cânte la ureche decât artiştii consacraţi, chiar dacă sau mai ales – sunt acoperiţi. Doar ştiţi precis şi dvs. cu ce s-a ales Robert Turcescu, altfel un "cântăreţ" cu excelente calităţi de actor, dovedite în piesa transmisă anul trecut la televizor - "Spovedania agentului 000"…
Nu voi încheia fără a spune că şi Curtea de Argeş s-ar putea lăuda cu nişte solişti politici capabili să-i facă de ruşine pe cei de la Bucureşti. Cine a avut ocazia să urmărească barem un karaoke cu fostul primar Gheorghe Nicuţ, cu cel actual, Nicolae Diaconu sau cu fostul lider PSD, Costel Stan (care era şi bun instrumentist) mă înţelege mai bine ce vreau să zic. Şi asta pentru că dumnealor nu erau nici pe departe afoni. Din păcate, dintre aleşii noştri de acum, numai profesionistul Gigi Iordăchescu pare capabil să ţină sus steagul muzical. Eu nu văd un altul capabil să cânte "Foaie verde măr sălciu", "Pe umeri pletele-i curg râu" sau "Spune-mi, spune-mi pui de corb..." - fără să dea note false. Şi bine fac că se abţin, căci altfel poate ne-ar arunca în depresie, silindu-ne să fredonăm "Inimă de putregai, dă-mi un cuţit să te tai, ca să văd ce sânge ai" ori "Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul..."
