Editorial LA ŢINTĂ - Cerinţe, oferte, opţiuni
Cam aşa s-ar putea sintetiza viaţa de zi cu zi a românilor de rând. Societatea le impune cerinţe la care trebuie să răspundă. De cele mai multe ori, ele sunt însoţite de oferte. În lipsa lor, se văd siliţi să la caute. Sau să le inventeze. Pentru că altfel nu au cum să ajungă la opţiuni! La prima vedere, teoretic, totul pare simplu. În practică însă nu e chiar aşa, pentru că stă în firea omului să complice lucrurile. Bunăoară, la noi este acceptat truismul că omul este dator să-şi marcheze trecerea prin lumea asta construind o casă, plantând un copac şi crescând un copil. Este o regulă firească, pe care puţini îşi permit s-o încalce. Aceste cerinţe simple ascund o întreagă filozofie existenţială. În primul rând pentru că orice realizare nu se poate obţine stând cu ochii în soare şi aşteptând să pice din cer pleaşca. La baza ei stă munca, fără de care nu se poate clădi ceva, nu se poate planta altceva şi nici nu se poate asigura perpetuarea speciei. Şi atunci, trebuie luate în calcul şi alte aspecte, dintre care nu poate fi exclus acel sentiment care ne defineşte ca oameni - iubirea. Ca să se achite de datoriile nominalizate mai sus, omul nu se poate lepăda de ea ca de o haină jerpelită. Iar dragostea de viaţă poate fi un factor coagulant al energiilor de care dispune, puse în slujba îndeplinirii obiectivului. Este, dacă vreţi, lumina călăuzitoare fie că sentimentul se manifestă plenar în iubirea faţă de "jumătatea" aleasă, fie faţă de progenitură. Şi iată cum, vrând-nevrând, ajungem la opţiuni, după analizarea ofertelor existente într-un anume moment. Alegem sau suntem aleşi, funcţie de interesele unuia sau altuia dintre parteneri, ce nu pot fi excluse din ecuaţie. N-am să insist aici pe controversa dintre asocierile făcute din instinct primar sau din interes material, căci aş putea fi uşor contrazis. Şi singurul meu argument ar putea ţine de faptul că totul este relativ, nu definitiv şi irevocabil. Aşa s-ar putea explica trădările, amantlâcurile şi alte chestii mai puţin de laudă în judecăţile unora sau categorisite drept absolut normale în ale altora. Şi poate că au cu toţii dreptate, deoarece atunci când dispare motivaţia iniţială, ori găseşti alta ori te complaci într-o "bălăceală" existenţială!
Viaţa comunitară nu diferă prea mult. Ne place să credem că trăim într-o democraţie, care ne oferă prilejul de a opta între oferte. Acum, la modul lozincard, ni se spune că nu ni s-ar mai baga pe sub nas ofertele convenabile partidului unic. Parţial este adevărat: de aproape trei decenii ni se impun candidaţi pluripartinici, fiind obligaţi să alegem de fiecare dată răul cel mai mic, pentru că - de cele mai multe ori - s-a dovedit faptul că mai toţi sunt "o apă şi-un pământ"! Iar noi, electorii oneşti, victimele manipulărilor savante o cam "dăm în bară" de fiecare dată. Consecinţa a fost aceea că încrederea în sistemul democratic a fost destul de subminată. Iată, anul acesta şi cel care urmează sunt ani de alegeri, impuse de societatea europeană în care trăim. Iar primele care ne stau în faţă sunt cele europarlamentare. Toate partidele vin cu oferte de candidaţi, pe care ni-i prezintă ca pe nişte întrupări ale lui Mesia. Numai că aproape fiecare nume este desfiinţat de adversarii care le scot la iveală destule lucruri care le dovedesc micimea sufletească. Asta ca să nu fiu mai dur şi să spun că majoritatea lor n-ar prea avea ce căuta acolo pentru că nu au calităţile care să ne convingă că ne-ar putea reprezenta corect în forurile europene. Traseismul lor politic dovedeşte labilitate psihică, lipsă de convingeri doctrinare, apetenţa pentru satisfacerea nevoilor proprii sau de grup şi, nu în ultimul rând, posibilitatea de a fi manipulaţi. Şi-atunci se poate înţelege reţinerea unora dintre noi de a participa la nişte alegeri cu final decis de alţii, în spatele uşilor închise, şi nu neapărat de voturile noastre introduse în urne. Dac-aş fi răutăcios, aş aminti cum a câştigat Traian Băsescu alegerile prezidenţiale din 2009 sau Klaus Iohannis pe cele din 2014. Mie mi-au demonstrat că staff-urile dumnealor au aplicat perfect învăţăturile "tătucului" Stalin către urmaşii lui bolşevici: "Nu contează cine şi cât votează, ci strict cine numără voturile!"... Acum, la alegerile din 26 mai, Iohannis l-a plagiat pe Băsescu şi a inventat şi dumnealui un referendum, în speranţa de a-şi atrage argumente electorale pentru prezidenţialele din toamnă. Numai că situaţia s-a schimbat radical în ultimii ani, după cele două exerciţii similare pentru alungarea din funcţie a fostului chiriaş de la Palatul Cotroceni şi, mai ales, a aceluia despre familie - neavenit şi fără efect, dar al naibii de costisitor.
Deşi nu se recunoaşte, spectacolul electoral a fost declanşat cam de multişor de cei care au "furat" startul campaniei. Şi se anunţă deja a fi destul de jenant, începând cu sloganurile electorale care nu spun mare lucru şi terminând cu parodiile de programe propuse. Oricum, în 26 mai vom avea o licitaţie publică de candidaţi pentru ocuparea posturilor de eurodeputaţi. Fericiţii câştigători îşi vor asigura cinci ani de mandate liniştite, departe de frământările din ţară şi, atunci când va veni vremea, bonificate cu nişte pensii babane - pentru noi - însumând purcoaie de euroi. Pentru a-şi atinge scopurile au, însă, nevoie de voturile noastre, cei care în următoarea lună vom deveni foarte importaţi în economia politică a partidelor. Apoi vom fi trimişi din nou la origine, căci nu-i vom mai vedea pe "onorabili" poate până la următoarea campanie electorală, cea din 2024. Dacă nu mă credeţi, amintiţi-vă că după alegerile din 2014 şi până în prezent, pe la Curtea de Argeş au trecut puţini dintre europarlamentarii pe care i-am trimis la Înalta Poartă a Fericirii Europene. Apariţiile lor au fost meteorice şi pot fi numărate pe degetele unei mâini ciunge de câteva degete. Dacă dvs. credeţi că în anii următori se va schimba ceva, sper să nu fiţi din nou dezamăgiţi şi vă rog să procedaţi în consecinţă cu toată buna credinţă de care sunt convins că sunteţi animaţi!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
