Editorial LA ŢINTĂ - Hagialâcul
Termenul din titlu definea cândva pelerinajul creştinilor spre locurile din Ţara Sfântă. Fanatici religioşi sau nu, erau destui cei care-şi făceau un scop în viaţă din a ajunge prin locurile sacre şi a se curăţa de păcate botezându-se în apa Iordanului ori rugându-se prin cine ştie ce biserici sau la Zidul Plângerii. Cei ce reveneau din astfel de pelerinaje erau cinstiţi cu titlul de "hagi". Care nu trebuie confundat de cei care au citit nuvela "Hagi Tudose"!...
În perioada comunismului ateu, despre astfel de pelerinaje nu s-a mai vorbit deschis. Asta poate şi pentru faptul că graniţele României au fost închise şi oamenilor de rând le erau îngăduite excursii numai prin statele frăţeşti din aşa-zisul lagăr comunist, plasat în spatele Zidului Berlinului, ridicat de Hruşciov pentru a delimita clar Estul comunist de Vestul capitalist. După 1990 s-au deschis frontierele şi românii au putut să-şi ia zborul spre teritoriile interzise. Unii au plecat din curiozitate, pentru a se convinge dacă prin acele locuri visate în timpul dictaturii comuniste umblau câinii cu covrigii-n coadă. Alţii pentru că Iliescu şi ai lui instauraseră un regim postcomunist care-i lăsase fără locuri de muncă şi-i transformase pe cei mai mulţi dintre compatrioţi în slugi la dârloagă. Aşa că majoritatea celor ce nu erau pregătiţi să îndure dictatura prostiei şi incompetenţei şi-au luat lumea-n cap! Iar printre ei s-au regăsit destui tineri intreprinzători, de mare viitor, care au emigrat pur şi simplu şi au prins rădăcini în pământuri străine. Unde măcar nu sunt exploataţi de ai lor, de beizadelele comuniştilor de rang secund ori ale "călugărilor de la Mânăstirea Secu" sau ale şmecherilor pur şi simplu. Adică ale celor despre care Nicolae Filimon spunea cândva, în "Ciocoii vechi şi noi", că ar fi "oameni de lume nouă, care fură curca de pe ouă". Plecările încurajate şi de la cel mai înalt nivel de conducere a statului român s-au constituit tot într-un fel de hagialâc, care continuă şi în timpurile noastre. Şi nu neapărat spre cine ştie ce locuri sfinte, ci spre meleaguri în care disperaţii de ieri sau de azi au văzut sau văd "tărâmuri ale făgăduinţei"...
Revenind la ideea de la care am pornit, trebuie să recunoaştem că printre noi sunt şi acum destui cei care se simt apăsaţi de cine ştie ce păcate. Şi cred că pot cumpăra bunăvoinţa divină prin pelerinaje spre locurile sfinte. Aşa că nu trebuie să ne mire apetenţa cu care unii sau alţii încearcă să ajungă prin Ţara Sfântă. Dacă stau să-mi aduc aminte, au fost destui concitadinii care au făcut pe dracu-n patru să ajungă acolo în anii trecuţi. Mai nou, a reapărut moda botezului în Iordan! Zilele trecute, cineva - nu spun cine, căci nu e secretul meu şi mă tem să nu-i stric liniştea casei - îmi povestea că s-a decis pentru acest pas. Mărturisesc că m-am mirat, pentru că nu-l ştiam aplecat spre cele sfinte şi nici pe departe avându-l ca model pe Gigi Becali. Mi-a zis că-l apasă păcatele, că a minţit, că a furat... încrederea apropiaţilor, că a dat nişte ţepe monumentale, că a pus coarne şi că a încălcat nu ştiu câte din cele zece porunci. I-am cerut să-mi arate măcar un om curat şi m-a pus la punct, anunţându-mă că a primit semne potrivit cărora ar fi venit timpul să se curăţe de păcatele trecutului. Nu mi-a precizat dacă a visat urât şi a interpretat chestia asta ca pe o viziune, însă eu nu mi-am mai permis să-l contrazic, pentru că nu sunt chiar în măsură să mă pronunţ pe lucruri sfinte... Numai că la câteva zile, o amică mi-a vorbit despre un proiect similar. Asta m-a făcut să mă simt cam nelalocul meu, pentru că eu nu mi-am descoperit astfel de porniri. Dar mi-am mai revenit când am auzit care era perioada în care voia să plece în hagialâc. Ea coincidea cu aceea în care plănuia să plece şi prietenul despre care v-am vorbit mai întâi! Cum nu sunt omul care să dea atenţie unor bârfe, am tratat chestia asta ca pe o coincidenţă. Dar cum sunt un păcătos prin excelenţă, când am constatat că astăzi este 6 martie, m-am simţit îmboldit de un drăcuşor să-i îndemn pe cei ca mine, care încă mai putem aspira să trăim normal, să-i trimitem într-un hagialâc definitiv spre origini pe urmaşii celor care au instaurat acum 74 ani Guvernul Petru Groza. Şi care au transferat scandalurile şi mizeria din stradă în Parlamentul şi la Preşedinţia României, unde mahalaua şi ţigănia încep să se contureze ca singura politică de stat, situaţie tot mai greu de suportat, deoarece ne amărăşte nouă viaţa de zi cu zi!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
