Editorial LA ŢINTĂ - Încurcătura de maţe
Acesta este numele popular sub care este cunoscută ocluzia intestinală. Dar boala se regăseşte şi în afara abdomenului. Şi se manifestă ca dracu' în mai toate domeniile de activitate din societatea mioritico-berbecoasă în care trăim. Explicaţia este simplă, atâta timp cât sunt promovaţi în funcţii de decizie nişte tipi cu atribute autiste. Habarniştii sunt agreaţi de cei teleportaţi în poziţii pentru care nu au calificarea necesară. Conştienţi că au ajuns acolo uzând de influenţe şi mijloace oculte, caută să se înconjoare de catastrofe umane, pe care să le manevreze în interes personal sau de grup. Şi care să nu reprezinte cumva vreo variantă de înlocuire. Strategia asta nu e mereu câştigătoare, deoarece s-a dovedit deseori cât de favorabil este pentru un şef - cel puţin pe termen scurt - să înlocuiască un prost cu un tâmpit. Excepţiile, se ştie, întăresc regula!
Aş putea să vă ofer o mie de exemple, dar mă mărginesc la a vă sugera să vă uitaţi împrejurul dvs. sau la posturile ministeriale şi chiar mai sus, în cazul în care vreţi să vă convingeţi dacă am sau nu dreptate. Sau, dacă nu cumva sunt un ofticat pe cei ce au avut norocul de a-şi face viaţa uşoară. Oricum ar fi, eu voi rămâne consecvent cu convingerea că n-a fost vreo perioadă istorică în care să existe în România atâţia semidocţi cu doctorate în toate domeniile. Plasaţi prin nepotism politic pe funcţii care le depăşesc capacităţile, provoacă în sistemele pe care le coordonează încurcăturile de maţe despre care vă pomeneam. Dac-ar fi vorba despre alţii, probabil că m-aş prăpădi de râs văzând care sunt consecinţele. Ori aş concluziona că-şi merită soarta!... Dar fiind vorba despre noi, mă abţin să dau sentinţe. Ca oricare om care şi-a păstrat o fărâmă de luciditate pentru a realiza drama naţională în care trăim, refuz să ne plângem de milă chiar dacă realizăm că ocluziile clasice duc şi la decese. Şi cer să se intervină chirurgical cât mai e vreme, ca să evităm tragediile.
Numai că în politică este mai greu să te scapi de un troglodit care are în spate nu numai vechime în partid, dar şi proptele serioase! N-am să exemplific acum cu situaţii de viaţă şi de moarte. Prefer să mă mărginesc la nişte lucruri care ar părea de-a dreptul minore, la prima vedere. Dar care pot provoca pierderi majore pe toate planurile. De pildă, cineva care lucrează în Învăţământ m-a informat recent că s-a primit o directivă prin care cadrele didactice ar trebui să facă o selecţie a elevilor pe baza igienei şi stării de sănătate şi să nu-i admită la ore pe cei care nu corespund. Mărturisesc că mie chestia asta mi s-a părut a fi ceva total aiurea, dacă nu chiar o tâmpenie. Argumentez prin faptul că educatoarea, învăţătoarea sau profesorul - în general - nu are pregătire medicală şi nu este abilitat să stabilească diagnostice. Asta ca să nu mai vorbim că părinţii copiilor trimişi acasă pentru că nu sunt curaţi ori pentru că au paraziţi - cum s-a descoperit recent la nişte controale făcute şi prin judeţul nostru, la reluarea cursurilor în 2019 - s-ar putea simţi jigniţi şi, pe cale de consecinţă, îndemnaţi să le cam moaie oasele celor care, după părerea lor, le-au atacat imaginea familiilor. În plus, la oraşe există cabinete medicale şcolare, cu personal angajat şi destul de bine plătit, cu toate avantajele presupuse de calitatea de bugetar. Şi în acest caz mă simt obligat să amintesc faptul că la Curtea de Argeş, persoana care deţine calitatea de şef al cabinetelor medicale şcolare, încadrată la categorie maximă, încasează un salariu care-l depăşeşte net pe cel al primarului, başca sporul de condiţii deosebite şi alte riscuri la care se expune în timpul serviciului! Diferenţa dintre sume poate genera regretul şefului administraţiei municipale că şi-a greşit cariera. Păi, da, deoarece el poate încasa cu vreo 20 milioane lei vechi mai puţin, deci sub 160 milioane lei vechi. Aşadar, nu pot să nu mă minunez cum de-a putut cineva să vină cu o asemenea cerinţă pentru cadrele didactice, care i-ar transforma pe angajaţii de la amintitele cabinete medicale şcolare într-un soi de rentieri ai statului. Pentru unii ar fi dovada că iniţiatorul amintitei măsuri este dotat cu un vid cerebral de speriat. Însă pentru mine este mai şmecher sau mai fanariot decât se poate accepta şi ar trebui să zboare definitiv şi irevocabil din orice post bugetar. Dacă este atât de valoros, apoi să-şi ia inima în dinţi şi să lucreze în sistem privat, să câştige dublu sau triplu, dacă-şi va găsi patroni fraieri dispuşi să-l plătească pe ochi frumoşi! Iar dacă vorbim despre şcolile din zona rurală, există şi acolo soluţii, deoarece şi prin comune funcţionează cabinete ale medicilor de familie ce i-au înscris în listele lor pe aproape toţi locuitorii. Oare n-ar fi fost mai corect ca sarcinile puse în cârca dascălilor să fi fost transferate către asemenea personal calificat?... Altfel, cine ştie, un cadru didactic paraşutat în sistem s-ar putea simţi îndreptăţit să prescrie şi tratamente, încercând să trateze problemele de inimă cu purgative. Sigur, este aiurea-n tramvai ceea ce spun eu acum, dar la aberaţiile la care s-a ajuns, totul se banalizează într-un hal-nehal. Cum s-a ajuns aici, se ştie, dar nu se spune.
L-am urmărit recent pe omul de afaceri Viorel Cataramă, unul dintre liberalii care a fost repudiat de colegi şi m-am crucit auzind cum scuipa pe ceea idolatrizase cândva. În concepţia dumnealui, PNL a devenit în ultima vreme o formaţiune politică tot mai lacomă de privilegiile pe care le-ar putea oferi guvernarea prin căpuşarea bugetului naţional, conform tradiţiei politice înrădăcinate de când Constituţia este interpretată pro domo de fiecare grup de interese economice ascunse cu cea mai mare grijă. Mie mi-e greu să-l contrazic pe don Cataramă, care are în spate un CV ce-l recomandă şi care ştie multe şi are şi pregătirea să le ţină pentru el până când vine vremea să le vândă cu câştig. Dumnealui susţine sus şi tare că pentru a ieşi din acest marasm trebuie să ne înhămăm la o revoluţie capitalistă adevărată. Şi eu, care nu sunt economist, n-am argumente ca să-l contracarez. Şi asta pentru că - parţial cel puţin - diagnosticele sale politice sunt destul de credibile. Un lucru este clar: şi în cadrul PNL, ca şi la PSD şi la alte partide, există schisme care le aruncă în noroiul mahalalelor de altădată. Iar încrederea oamenilor de rând în ceea ce pretenţios şi poate nejustificat se numeşte clasa politică scade de la zi la zi. Dovada este că şeful statului, care şi-a câştigat primul mandat candidând sub flamura PNL-ului de care acum i se cam fâlfâie, dacă joacă şi pe cartea USR-ului la care jinduie şi Dacian Cioloş, a ajuns să spună cu ceva timp în urmă că nu există stat paralel în România, ci doar unul de drept. "Acest stat îl reprezint eu!", a declarat scrâşnit şi foarte apăsat Klaus Werner Iohannis, care probabil se vede ca o reîncarnare a regelui Ludovic Soare, dacă nu chiar a lui Frederic I al Prusiei. Asta în cazul în care nu suferă cumva şi dumnealui de o încurcătură de maţe... Oare Adrian Miuţescu de ce s-o fi îmbolnăvit după ce tot creşte numărul opozanţilor interni din PNL Argeş, care şi-au făcut un obicei din a-l sfida şi a-l marginaliza ca pe o cantitate neglijabilă?... Rămâne de văzut cu ce se va trata şi dacă tratamentul va fi benefic sau nu. Şi asta este valabil pentru toate tumorile oportuniste şi corupte care au infestat cam toate partidele din România!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
