LA ŢINTĂ: Ameninţarea ungurească
Un primar maghiar din Transilvania şi-a permis să avertizeze că, dacă nu li se face pe plac acoliţilor săi, vom avea parte de o repetare a pogromului de la Târgu Mureş, din primăvara lui '90. Atunci străzile s-au umplut de sânge din cauza unui conflict interetnic. Mihăiţă Cofariu a fost prezentat lumii întregi drept un etnic maghiar masacrat de "valahii puturoşi". Nu trecuseră decât vreo trei luni de zile de când neamul lui Atilla umbla cu capete tăiate de miliţieni români în vârful parului. "Drumul României spre Europa trece pe la Budapesta!" - decretau însă liderii minoritari, trataţi cu o toleranţă pe care nu o meritau de către autorităţile statului român. Ei se împăunau cu marele lor erou, Tokes, despre care susţineau că ar fi fost factorul decisiv în izbucnirea revoluţiei de la Timişoara. Cei mai mulţi dintre cei care au făcut zid în jurul casei pastorului, ca să nu fie evacuat de autorităţile comuniste, au fost românii majoritari, cărora li s-au alăturat sârbi, slovaci şi alţi cetăţeni ai acestei ţări. Rezultatul se ştie: a curs sânge la Timişoara, sânge românesc, pentru că atunci nu se evidenţia vreo neînţelegere interetnică. Iar adevărul este că statul comunist se clătina de câtva timp şi scânteia stinsă de Securitate la Braşov sau la Iaşi a dat vâlvătaie la Timişoara. Tokes şi-a lepădat apoi sutana de pastor şi a îmbrăcat haina politicianului, devenind cel mai aprig adversar al ţării şi poporului în mijlocul căruia s-a născut şi a trăit. Şi cum să n-o fi făcut, câtă vreme a fost declarat erou de autorităţile române, care n-au ezitat şi să-l decoreze?...
Liderii maghiarimii sunt singurii care se vaită atât în ţară, cât şi în diaspora că etnia lor este oprimată de populaţia majoritară şi supusă unui sălbatic proces de deznaţionalizare. Nu voi repeta argumentul că noi nu i-am schimbat numele lui Laszlo Tokes în Laie Toacă sau lui Marko Bela în Marcu Belu. Pentru ei nu contează faptul că sunt o minoritate privilegiată faţă de majoritate, socotesc normală veşnicirea la guvernare favorizată de impotenţa politicienilor români care, pentru ciolan sau Dumnezeu mai ştie pentru ce, au făcut parcă un pact cu diavolul. Şi spun asta cu tristeţe, deoarece accept adevărul că meleagurile locuite majoritar de etnia maghiară par să fie cam pe picior de egalitate - economic vorbind - cu cele moldave. Mi se rupe sufletul când mă gândesc la greutăţile prin care trec oamenii aceia care n-au altă vină decât că şi-au votat nemeşii, pentru care este capital ca alegătorii lor să rămână săraci lipiţi pământului. Altfel n-ar mai depinde de ei şi nu i-ar mai interesa raiul autonomiei, care li se flutură prin faţa ochilor, mai ceva ca în "Ţiganiada". Pişta şi Ianoş ar trebui însă să-i întrebe pe Hunor şi pe Marko ce-au făcut pentru ei în ultimii 25 ani.
Primarul despre care aminteam, a fost imitat de liderii UDMR, care au cerut imperativ guvernului din care tocmai ieşiseră, să-i bage pumnul prefectului român care îndrăznise să ia atitudine contra "ieşirilor în decor" extremiste. Când s-au trezit că s-a decis o anchetă a DIICOT, au întors-o ca la Ploieşti, de parcă ar fi fost români sadea: nu s-a înţeles bine ce s-a spus, de vină e traducerea! Fermitatea, când apare, îi obligă să devină raţionali. Nu este cazul să reluăm istoria din '40 cu pogromurile horthyste şi nici cea din '90. Dar n-ar trebui să uităm că la noi în ţară românii n-au voie să apară printre unguri cu cocarde tricolore la sărbătorile naţionale, dar ungurii îşi permit să pună steaguri îndoliate, să antreneze formaţiuni paramilitare, iar şefii lor extremişti să ne bântuie ca nişte fantome, umblând ca vodă prin lobodă pe teritoriul statului nostru. Nu mai spun că ei îşi permit orice, inclusiv ca un descreierat să spânzure o păpuşă întruchipându-l pe Avram Iancu. Ce s-ar fi întâmplat dacă românii din Ungaria ar fi procedat la fel cu Lajos Kossuth? Sau cum i-ar fi privit Occidentul, dacă maghiarii ar fi făcut aşa ceva în SUA ori dacă ar fi cerut acolo autonomia unui ţinut unguresc prin cine ştie care dintre cele vreo 50 state aflate sub drapelul cu dungi şi stele?... Valabil şi pentru Franţa, Germania, Austria sau alt stat european unde maghiarii nici măcar nu îndrăznesc să viseze să ajungă cumva la guvernare. D-lor politicieni de aceeaşi limbă cu Sandor Petofi, nu credeţi că ar trebui să vă închinaţi mai degrabă acestuia decât lui Tokes şi să învăţaţi ceva de la el? Iar dacă speraţi că scenariul dezmembrării fostei Iugoslavii şi a ruperii Ţinutului Kosovo de Serbia se va repeta cu succes în Transilvania, chiar că v-aţi pierdut definitiv raţiunea. Şi asta pentru că Ungaria nu este Rusia, iar România, dacă n-a fost sfâşiată în haosul din 89/90, cu atât mai puţin acum, chiar dacă va avea preşedinte de etnie germană. Sau, cu atât mai mult!
