Editorial LA ŢINTĂ - Câte partide mai avem în Curtea de Argeş?...
Aceasta este o întrebare la care trebuie să răspundă politicienii din Oraşul Regal. Dar care-i preocupă pe mulţi dintre chibiţi. Asta fie şi pentru că 2019 este un an în care se vor da două mari bătălii electorale la europarlamentare şi prezidenţiale. Iar voturile se obţin din întreaga ţară, care se va transforma într-un imens colegiu electoral unic, astfel că fiecare va conta în rezultatul final. Iar pretenţii justificate nu pot emite decât candidaţii care vor avea susţinerea unor partide puternice, bine organizate, cu oameni capabili să pună în operă strategiile gândite pentru captarea bunăvoinţei alegătorilor. Sigur, nu pot fi excluşi nici independenţii, dar numărul învingătorilor din rândurile lor este de aşteptat să fie foarte mic. Şi când spun asta, mă refer în primul rând la alegerile europarlamentare, căci la prezidenţiale este aproape imposibil să dea lovitura cineva care nu are în spate o structură de susţinere puternică pe toate planurile. Şi, atenţie: europarlamentarele sunt extrem de importante pentru noi! Suntem cetăţeni ai unei ţări membre a Uniunii Europene şi ar trebui să tratăm aceste alegeri cu mai multă responsabilitate decât până acum. Pentru că nu ne mai poate fi indiferent pe cine trimitem să ne reprezinte în Parlamentul European. Am gafat destul până acum şi am dat încredere unor oameni cărora le-au fost străine interesele naţionale, în care nu s-au sfiit să lovească dur ori de câte ori au avut de câştigat ceva pe plan personal. Pentru mine este la fel de important pe cine votez să meargă la Strasbourg, ca şi pe cine voi miza pentru Cotroceni. Aşa că voi analiza cât se poate de pragmatic listele de candidaţi înainte de a mă decide cui îi voi acorda încrederea de a mă reprezenta în următorii cinci ani.
Tocmai de aceea am lansat întrebarea din titlu. După aproape 30 ani de la evenimentele din decembrie 1989 este timpul să ne maturizăm şi să decidem pragmatic cine ne-ar putea reprezenta interesele, dând la o parte sentimentalismele. Ca unul crescut şi educat în vremea partidului unic, mi-am dorit încă din vremea adolescenţei pluripartitism. Ceea ce s-a întâmplat însă din 1990 până în prezent m-a dezamăgit profund, căci majoritatea celor angrenaţi în viaţa publică n-au fost oameni politici, ci mai degrabă nişte escroci sentimentali transformaţi în profitori sau simpli trepăduşi. Valorile au fost în continuare marginalizate şi s-au scos în faţă băieţii cu trecut securist, mitomanii şi şantajabilii ce puteau fi manipulaţi. Sigur că printre ei s-au mai strecurat şi nişte oameni pe care te puteai baza, dar ceilalţi au avut grijă să le bage pumnul în gură, determinându-i să se cuminţească şi să nu mai perturbe planurile şefuţilor...
Revenind la tema zilei, chiar şi mie îmi este greu să dau cu siguranţă o cifră pentru partidele existente în Curtea de Argeş la ora actuală. Şi asta doar pentru că, exceptând câteva cazuri, nu se manifestă în viaţa publică. La modul practic, pentru mine nu există la ora actuală decât partidele care au reprezentanţi în legislativul municipal. Puterea locală este asigurată de coaliţia dintre PSD şi ALDE. Social-democraţii au dat primarul şi viceprimarul şi contează pe 9 voturi proprii în Consiliul Local. Acestora li se adaugă necondiţionat 2 de la ALDE şi, atunci când frige buza, cel de la UNPR. Dar - teoretic cel puţin - îi lipseşte un vot pentru hotărârile foarte importante, unde sunt necesare două treimi din cele 19, adică 13. Pe care trebuie să-l "captureze" de undeva... Până acum, primarul Constantin Panţurescu a reuşit să treacă două bugete şi se află în faţa unei a treia provocări de acest gen în 2019, an cu impact electoral dublu, după cum spuneam. De remarcat este faptul că nici PSD, nici ALDE şi nici UNPR n-au desfăşurat de la alegerile din 2016 vreo conferinţă de presă, prin care să dea măcar semnalul că ar mai exista. Singurul partid care a făcut-o este PNL, un lider al opoziţiei locale, care le-a luat faţa celorlalte formaţiuni politice şi la acest început de an, după ce s-a întâlnit cu presa locală vinerea trecută şi a pus în discuţie probleme reale şi soluţii. Numai că liberalii au în legislativul municipal doar patru voturi. Teoretic, alături de ei sunt uneori şi cei de la PAM, cu cei trei consilieri locali. Însă PAM nu prea mai există şi aceştia îşi caută fiecare calea de urmat în viitor. Faptul este evident de ceva vreme, deşi s-au dovedit a fi printre cei mai activi aleşi locali. Şi când spun asta mă bazez pe legătura pe care au stabilit-o cu cetăţenii prin audienţele din zilele de joi, prin prezenţa prin cartiere şi prin prezentarea problemelor oamenilor în şedinţele de plen. Orice ar fi însă, este de aşteptat să voteze bugetul municipal pentru anul în curs, mai ales dacă li se vor accepta anumite propuneri de amendare a acestuia.
Greu de spus pe cine vor sprijini cei de la PAM la alegerile europarlamentare. Problema este rezolvată pentru cei de la PSD sau ALDE, care-şi vor sprijini listele proprii de candidaţi. La UNPR, Bogdan Alexandru Dabija va decide ce va recomanda colegilor. Mai departe eu sunt convins că şi partidele despre care se spune că ar vieţui prin urbea Basarabilor se vor dezgheţa în perioada următoare. Nu exclud nici posibilitatea să puiască acele Marzveilichen (Viorele de martie) - partide din categoria celor ce trăiesc doar prin campaniile electorale şi-şi propun să facă din ceva bici, ca să ne troznească urechile. Recunosc, pe undeva sunt curios cu ce mesaje vor veni acestea, pentru că s-a demonetizat cel cu "Votaţi-mă pe mine, ca să vă fie bine!", după ce ne-am convins cei mai mulţi dintre noi că binele este o noţiune abstractă pentru majoritatea dintre noi. Personal consider că a fost o tâmpenie, dacă nu chiar o perversitate stabilirea unei număr necesar de doar trei membri pentru a înfiinţa un partid. Asemenea lege este menită să disipeze votul şi nu poate folosi decât formaţiunilor politice puternice, care-şi vor asigura astfel tainul lor de voturi ce le va reveni prin redistribuire. Tocmai de acea i-aş ruga pe alegători să fie foarte atenţi ca să nu-şi risipească voturile optând pentru cine nu are şanse, căci astfel vor servi interesele celor pe care poate nu i-ar simpatiza. Oricât ne-ar fi de greu de acceptat ideea că trebuie să alegem în continuare răul cel mai mic, va trebui să facem ce depinde de fiecare pentru a schimba situaţia. Şi asta nu este posibil decât dacă ne vom scutura de sentimentalisme!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
