Punctul pe Y - Suntem europeni din vremea romanilor!
"#Rezistenţii" care-şi puseseră mari speranţe în acest eveniment, nu au avut ocazia să-şi exprime frustrările direct către Europa. I-au împiedicat prietenii lor, jandarmii, care i-au ţinut în jurul statuii lui Carol. În condiţiile acestea, invitaţii la festivitatea găzduită de Ateneul Român au afluit printre fulgii de zăpadă de la autocare spre incinta în care protocolul s-a zbătut să îndrume fiecare invitat spre locul său. Viorica Dăncilă i-a aşteptat la intrare pe Juncker, Tusk şi Tajani, împreună cu care a urcat apoi scările spre sala în care deja sosiseră majoritatea invitaţilor. Acolo era un pitoresc amestec de putere şi opoziţie, de actuali şi foşti. Camerele TV au insistat asupra VIP-urilor europene, dar şi a celor autohtone, printre care s-au numărat Adrian Năstase sau Adrian Severin, unul fost premier, altul fost europarlamentar. Se afla printre ceilalţi foşti premieri (nu puţini) chiar şi Grindeanu. Au lipsit, inexplicabil şi nepermis, Iliescu şi Băsescu. Nu şi Constantinescu. Transmisia televizată a ratat sosirea preşedintelui Iohannis, pe care l-a descoperit doar în centrul lojei oficiale, între Juncker şi Tusk, alături de Tajani şi Dăncilă, precum şi de patriarhul Daniel.
Festivitatea a debutat cu imnul României interpretat destul de stângaci de un grup vocal, după care prezentatoarea Daniela Hărăbor a introdus vorbitorii. Primul a fost, bineînţeles, Iohannis, cu papion şi în limba română. Consecvent acceselor sale de mârlănie, din salutul său l-a evitat pe reprezentantul Camerei Deputaţilor, Florin Iordache, cel care i-a ţinut locul lui Dragnea, plecat peste mări şi ţări. Discursul său a fost unul tern, fără sare şi piper - ingrediente care nu au lipsit deloc în cazul celorlalte cuvântări. L-a urmat Tăriceanu în limba engleză şi Florin Iordache în limba maternă, acesta din urmă ţinând să dea asigurări că nu îşi vede ţara în afara Uniunii, cum zic unii dintre amicii săi din Parlament.
Preşedintele Parlamentului European, italianul Antonio Tajani, care a început prin a ura "La mulţi ani!" României în română, a continuat în franceză cu afirmaţia măgulitoare că românii au vocaţie europeană de peste 2.000 de ani - din vremea romanilor, bineînţeles. A cules aplauze când a făcut apel la statele care ne blochează accesul în Schengen să-şi modifice atitudinea şi să facă în aşa fel încât integrarea să se producă în mandatul României. A urmat polonezul Tusk, preşedintele Consiliului European, care a început şi el în româneşte, continuând în acelaşi fel, cu o dicţie ireproşabilă, spre marea emoţie a sălii. Tusk este, în fapt, şeful nostru pe perioada preşedinţiei rotative. El i-a citat pe Eliade şi pe Pleşu şi a amintit că prima lui maşină a fost o Dacie. Dar cea mai vie amintire a sa legată de România este din sport: finala de la Sevilla câştigată de Steaua, când Duckadam a apărat patru penaltiuri. Cum era de aşteptat, aplauzele sale au durat mai mult decât cele ale tuturor celorlalţi vorbitor la un loc. A urmat Juncker, care a cuvântat în templul francofon al Ateneului în limba lui Moliere. Uniunea Europeană nu e completă fără România, a spus el, iar locul ei este în Schengen - a punctat preşedintele Comisiei, spre satisfacţia asistenţei.
Cum se cuvenea, ultima, dar nu cea de pe urmă, a fost Viorica Dăncilă, cea care poartă pe umeri povara misiunii rotative şi care în următoarele şase luni va ceda preşedintelui doar obligaţiile protocolare. Dânsa a adus un omagiu Constituţiei României care ne garantează calitatea de europeni. Spre surprinderea unora, premierul a vorbit convingător şi fără nicio greşeală dintre cele care fac deliciul cârcotaşilor. N-a fost cazul de data asta. Programul artistic care a încheiat festivitatea a fost unul emblematic: Rapsodia Română a lui Enescu şi Imnul Uniunii, de Beethoven. Făcând un inventar al luărilor de cuvânt, cel mai reuşit a fost şi cel mai aplaudat - al lui Tusk, iar cel mai plicticos - al lui Iohannis...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
