LA ŢINTĂ: Misterele revoluţiei

\"Iliescu judecat pentru sângele vărsat!\" şi \"Criminalule!\" Asemenea vorbe grele i-au fost aruncate în public liderului \"emanaţilor\" cu pulovăre pe gât, care i-au făcut vânt lui Ceauşescu până la zidul unde a fost împuşcat la Crăciunul din \'89. Încă o dată s-a dovedit că Puterea este o amantă dorită de toţi ambiţioşii, dar obţinută numai de cei care \"au spate\", inclusiv scenariştii şi regizorii capabili să-i conducă pe fraieri spre Duminica Orbului din \'90. Preţul victoriei lor: mutilaţi şi morţi îngropaţi împreună cu adevărul despre ce-a fost în acele zile sângeroase şi în toţi anii care au urmat. Cert este faptul că marea parte a populaţiei care visa atunci a trăit apoi coşmarul sărăciei şi incertitudinilor timp de un pătrar de veac, în timp ce \"capitalismul de cumetrie\" cultivat cu asiduitate de cei aflaţi vremelnic la putere, dar şi de urmaşii lor, a prins rădăcini trainice în buboiul corupţiei generalizate. Societatea românească este mai divizată decât oricând şi s-a ales praful de optimismul manifestat la trecerea în ultimul deceniu al secolului şi mileniului trecut.

\"A fost sau nu revoluţie în \'89?\" O întrebare fără răspuns, pentru că - susţin unii - există riscul ca adevărul să arunce lumea noastră în aer pentru a nu ştiu câta oară. Numai că şi minciuna poate să facă acelaşi lucru! Şi la Curtea de Argeş sunt destui cei care ar vrea să se îngroape definitiv amintirile despre decembrie 1989. Dovada cea mai tare este dezbinarea dintre cei cu certificate de revoluţionar, care trag unii \"hăis\" şi alţii \"cea\". Acum 12 ani, când acest ziar publica lista revoluţionarilor din oraş, Silviu Gherman era pus la zid de cei care se socoteau vizaţi. Apoi, n-ar trebui să-i uităm nici pe cei care, deşi au fost în primărie în 22 decembrie şi în zilele următoare, nu s-au luptat să-şi facă dosarele ce i-ar fi îndreptăţit să beneficieze de nişte avantaje. De ce oare?... Personal nu pot uita faptul că atunci când am lansat un serial despre revoluţia din municipiu în ziarul nostru, acum un deceniu, am primit un apel telefonic prin care eram întrebat de ce fac aşa ceva şi cine mă plătea ca să scriu porcării. După ce i-am redat corect şi varianta respectivului, n-a mai fost atât de vehement decât cu un vechi tovarăş, pe care-l cam luase gura pe dinainte.

Vedeţi câte întrebări îşi aşteaptă răspunsul şi la noi? Tocmai de aceea, acum, după ce au trecut 25 ani de la acele evenimente, îi invităm pe toţi cei care au ceva de spus să vină la redacţia noastră şi să ne povestească amintirile. Sau, dacă le este mai uşor, să ni le ofere în scris, pentru publicare. Nu de alta, dar poate că a venit timpul să ne lămurim cum stăm fiecare, pentru a ne putea privi în ochi, atunci când ne întâlnim pe stradă. Argument: mii de tineri care au votat pentru prima dată la ultimele alegeri n-au trăit acele zile din 1989 şi sunt uşor de manipulat în orice direcţie. Şi asta deoarece sumedenia de comisii alcătuite pentru elucidarea faptelor de atunci n-au făcut altceva decât să adâncească norul de ceaţă. Marele cineast Sergiu Nicolaescu a dus cu el în mormânt destule secrete. Iar cei care trăiesc încă şi ştiu ceva se feresc ca dracu\' de tămâie măcar să recunoască fapte simple. Unul ar fi acela că la Curtea de Argeş, pe la ora 15 sau 16 - în 22 decembrie 1989 -  se dădea o proclamaţie pe care se aplica victorioasă ştampila unui anume comitet revoluţionar, ce-şi asuma conducerea oraşului. Şi este uluitor faptul, pentru că şi deţinerea unei maşini de scris necesita aprobare de la Securitate, d-apoi o ştampilă!... Cei care au fost acolo, la primărie, ne-au povestit şi că a existat un nucleu care venise cu o misiune clar stabilită. Argument ar putea fi faptul că s-au repetat nişte alegeri pentru noua conducere a oraşului, până când au ieşit cum trebuia. Ce poate însemna aşa ceva?... Mister! Haideţi, deci, să încercăm, după atâta vreme, să ne lămurim dacă am avut de-a face cu o revoluţie, cu o lovitură de stat sau cu o mare brambureală - după cum susţin partizanii fiecăreia dintre tezele aruncate pe piaţă.

fShare

Tweet