Punctul pe Y - Flotările ministrului Daea
După ce i-a fugărit pe colaboratorii care l-au însoţit şi pe jurnaliştii însetaţi de noutăţi (de regulă, altele decât cele aflate pe ordinea de zi în program) de-a lungul şi de-a latul perimetrului instalaţiilor Staţiei de pompare Salcia, de pe malul mehedinţean al Dunării, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a lansat o provocare: cine poate să facă mai multe flotări? S-a angajat să deschidă competiţia executând 25. Sub privirile consternate ale asistenţei, a făcut în ritm alert 22, oprindu-se din cauza pantofilor care nu îi ofereau stabilitate. Evident că nimeni nu s-a mai încumetat să concureze această demonstraţie de vitalitate a unui om care, deşi nu o arată, are înregistraţi în buletin vreo 68 ani.
Vitalitatea este însă doar cea de-a doua caracteristică dominantă a personalităţii acestui demnitar nepereche. Prima este competenţa. Cine face un inventar al agriculturii româneşti postdecembriste constată cu uşurinţă că nici unul dintre ocupanţii acestui portofoliu nu a lăsat după el vreo urmă, fie că s-a numit Sârbu, Cioloş sau într-un fel pe care istoria nu a avut motive să-l reţină. Agricultura, de la nefericitul pariu al lui Roman şi până la actuala guvernare, pur şi simplu nu a existat pentru echipele succesive de administratori naţionali care au avut cu totul alte priorităţi. Ba, mai mult, starea sa s-a înrăutăţit constant, de la un ministru la altul, peste ceea ce reuşise să facă Ceauşescu din agricultura socialistă - care bună-rea, hrănea populaţia şi mai dădea şi la export - iar peste întregul domeniu s-a lăsat paragina indiferenţei. Una dintre realizările importante ale "epocii de aur" - irigaţiile - a încetat practic să mai existe, vechile staţii fiind abandonate şi furate bucată cu bucată, iar canalele colmatându-se de nefolosinţă. Din milionul de hectare irigate nu a mai rămas practic nimic până la debutul actualului program de guvernare, care i-a acordat o poziţie dominantă. Probabil că simpla se menţionare în lista priorităţilor nu ar fi însemnat mare lucru dacă nu ar fi avut şi un executant pe măsură. Acesta a fost şi este Petre Daea, personaj devenit emblematic prin consecvenţa de buldog cu care apucă temele de rezolvat şi pe care nu le lasă până nu le duce la capăt. Desigur, pentru personaje ca saltimbancul politic Traian Băsescu, cel care nu a lăsat în urma sa decât dezastrul unei societăţi fragmentate şi preocupate de teme colaterale, un Petre Daea nu reprezintă altceva decât un ins pitoresc de care se poate face măcar haz dacă nu ai pentru ce să-l înjuri. Dar, cu aparenţele sale mioritice şi cu pildele desprinse din înţelepciunea populară, ministrul a reuşit nu doar să să-şi facă recunoscute eforturile, dar să şi devină o figură emblematică, identificată pe oriunde se duce şi binecuvântată de cei care resimt benefic efectele demersurilor sale.
Nu vreau să fac aici un inventar al rezultatelor sale, cu atât mai mult cu cât binevoitorii tocmai îi pun în cârcă pesta porcină în a cărei gestionare rolul său a fost minor (dar care l-a coborât de pe primul loc al popularităţii miniştrilor Cabinetului Dăncilă pe cel de al patrulea, de unde va reveni cu siguranţă după achitarea a compensaţiilor). Beneficiarii politicilor agricole derulate resimt deja cu satisfacţie efectele, iar în domeniul acesta al agriculturii, unde politicile pământene depind într-o atât de mare măsură de cele cereşti, este destul de greu să se asigure consensul satisfacţiei generale. Este şi motivul pentru care Petre Daea şi-a concentrat eforturile în direcţia contracarării efectelor negative ale fluctuaţiilor vremii. În urmă cu un an au fost repornite primele staţii de pompare pentru irigaţii refăcute şi modernizate. S-au alocat banii necesari pentru alte câteva zeci, urmând ca în maximum doi ani să fie repuse în funcţiune toate instalaţiile existente în 1989, oferind gratuit apa fermierilor care se organizează în colective de udători. Banii investiţi dau de lucru şi ANIF-ului, care a cam şomat o vreme îndelungată şi mobilizează dotarea marilor ferme cu instalaţiile necesare distribuirii apei în câmp.
Momentul de la Salcia pune în evidenţă un sindrom pe care l-am dori comun tuturor celor care au fost mandataţi să administreze ţara: acela al competenţei! Ministrul Daea este un exemplu de "om potrivit la locul potrivit". Flotările sale îi subliniază capacitatea de efort şi determinarea de a-şi face datoria. Regimul său de viaţă auster este notoriu printre colaboratorii săi, la fel ca şi modestia sa. Se scoală în fiecare dimineaţă la ora 05.00, la 06.00 ajunge la minister parcurgând cei 30 km ce îl despart de reşedinţa din Buftea (o casă modestă cu două camere şi cu o mică curte) unde rezolvă problemele curente până la şedinţa operativă de la 08.30 cu principalii colaboratori. Dacă nu are şedinţă de guvern sau alte obligaţii oficiale pleacă (şoferii săi sunt ca piloţii de vânătoare, pregătiţi în orice moment să decoleze spre indiferent ce destinaţie) într-o direcţie din ţară unde are de inspectat sau de verificat ceva. A parcurs în doi ani peste 250.000 km, îndeplinindu-şi obiectivul de a vedea şi cunoaşte în amănunt domeniul de activitate. Telefonul său este accesibil pentru oricine are ceva de comunicat, direct, nu prin intermediari.
Veţi spune poate că imaginea aceasta nu se prea potriveşte cu tiparul de demnitar pe care l-am întâlnit şi suportat în toată vremea din urmă. Poate. Are însă şansa de a putea să devină molipsitor...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
