Editorial LA ŢINTĂ - "Uniţi în cuget şi-n simţiri" sau dezbinaţi de uri şi nesimţiri?...
Aceasta este întrebarea existenţială care bântuie cugetele multor români adevăraţi. Şi la care este la fel de greu de răspuns, cum a fost dintotdeauna. Şi asta pentru că în decursul istoriei ne-am format ca o naţie de supravieţuitori, în care destui nu şi-au ales mijloacele cât timp au avut iluzia că-şi vor atinge scopul. Iar dacă am rezistat ca o insulă latină într-o mare slavă - aşa cum inspirat s-a exprimat cineva - a fost datorită faptului că în ceasurile decisive au apărut patrioţi adevăraţi, care au ştiut cum să-i scoată şi pe ceilalţi din letargia mâloasă în care se complăceau, ca nişte dobitoace care nu conştientizau riscurile ciumei ce porcine ce-i pândeau. Mi-e greu să spun în ce măsură ne-a ajutat să rezistăm mentalitatea de fecior de slugă, dar sunt sigur că lecţiile de demnitate oferite de cei s-au jertfit pe altarul intereselor naţionale nu pot fi ignorate. Mai avem oare acum, în acest prezent pe care-l trăim ruşinos, oameni pe care ar merita să-i urmăm, ca să asigurăm măcar viitorul copiilor noştri?... Dacă fataliştii se împacă filozofic cu situaţia lăsându-se la mila Domnului, scepticii consideră că suntem pierduţi deja, pentru că n-am reuşit să înţelegem la timp că trebuie să strângem rândurile, acţionând solidar şi să acţionăm în consecinţă. Eu - aşa cum am mai spus-o în repetate rânduri - prefer să rămân un optimist lucid, care crede în izbânda binelui, că va să vină după atâta rău pe care l-a îndurat acest popor martir. Şi nu spun vorbe mari, ci constat o stare de fapt, în care egoismul de sine a luat locul binelui comun!
În anul Centenarului Marii Uniri suntem mai dezbinaţi decât oricând de lupta politică pentru putere. România Mare realizată acum un veac este în continuare un vis secular reluat. Aşa s-a întâmplat şi după ce Mihai Viteazul strângea sub steagul lui Valahia, Moldova şi Transilvania la 1600 şi era asasinat de forţe oculte care realizau că fără el ideea unirii rămânea o formă fără fond. Istoria s-a repetat prin alte acte samavolnice precum Pakt-ul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 şi Diktat-ul de la Viena, din 30 august 1940, care au dezmembrat România din 1918. Am fost, de-a lungul veacurilor, victima multor ticăloşii săvârşite de puternicii lumii şi nu suntem nici acum scutiţi de presiunile lor şi ale celor pe care-i folosesc pe post de cozi de topor. Dovadă este ceea ce se întâmplă în aşa-zisul Ţinut Secuiesc şi, nu în ultimul rând, cu Marşul Centenarului pornit de la Alba Iulia şi având ca punct terminus Chişinăul. În aceste condiţii, este de admirat consecvenţa de care dau dovadă primarii Virgil Baciu şi Nicolae Barbu, care au pornit ieri dimineaţă cu circa 100 persoane spre Baimaclia, localitatea din raionul Soroca, Republica Moldova, cu care Corbii şi Valea Iaşului s-au înfrăţit şi care-şi serbează ziua astăzi, tocmai când se sărbătoreşte Limba Română. Practic este un act simbolic prin care se întoarce vizita basarabenilor făcută la semnarea actelor de înfrăţire din luna martie şi la zilele de comună din 27 mai. Iar reprezentanţii celor două comunităţi argeşene i-au ajutat cu sume de bani pe fraţii de peste Prut ca să rezolve probleme ale comunităţii. Pentru că ei sunt mult mai săraci decât noi şi trebuie să fie ajutaţi şi creştineşte, nu numai frăţeşte. Şi asta cu atât mai mult cu cât primarul Anatolie Doibani, din Baimaclia şi cei care-l susţin, precum şi omologii săi care au făcut înfrăţiri cu localităţi din România sunt puşi la zid de nostalgicii Ţaratului Roşu, bolşevic. Dihonia este cuvânt de ordine şi peste Prut, unde se cultivă ura faţă de Limba Română, de cei care susţin că ei vorbesc limba lor, moldovenească, când se plictisesc de "gavarit". Deh, civilizaţia este un cuvânt care prin traducere îşi cam pierde sensurile originale!... Îmbucurător este exemplul de bun simţ pe care-l dau solii noştri porniţi spre Baimaclia, care n-au de-a face cu lupte politice, sunt străini de uri şi dezbinări sau de alte mizerii, urmând strict legile omeniei - aşa cum am învăţat să le percepem de la bătrânii noştri în această Limbă Română fără de moarte!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
