Editorial LA ŢINTĂ - Aşii de bun simţ ai Simonei Halep
Duminică seara, timpul României, prima rachetă a lumii a câştigat Rogers Cup, la Montreal. Finala cu Sloane Stephens a fost mult mai grea decât cea de la Paris, când a câştigat primul Grand Slame. Scorul de 7-6(6), 3-6, 6-4, înscris pe tabelă după un joc epuizant care a durat aproape 2 ore şi 40 minute, nu spune mare lucru despre dramatismul partidei care a stors energia şi din spectaori sau telespectatori. Au fost răsturnări de scor incredibile, în care ambele jucătoare au trecut pe rând prin chinurile iadului. Simona a condus în primul set cu 4-1 şi părea că nu va avea probleme cu câştigătoarea US Open-ului de anul trecut şi locul trei mondial. Sloane, după ce a cerut ajutorul antrenorului, a refăcut terenul şi a dus-o pe fata noastră în pragul disperării. La scorul de 4-3, i-a cerut ajutorul lui Darren Cahill, iar australianul a ştiut să-i sădească în minte sămânţa încrederii în ea, care a rodit ceva mai greu, dar a avut rezultatul vizat. Mai întâi, Sloane a ajuns să conducă ostilităţile cu 6-5 şi se vedea deja câştigătoare chiar şi după ce a fost egalată şi s-a intrat în tie-break. Acolo, americanca a pornit mai bine şi din nou a emis pretenţii la victoria în primul act, căci a condus cu 4-0 şi 5-1. Greu de spus ce minune s-a întâmplat de s-a declanşat un resort ascuns în mintea Simonei la acel moment crucial, dar a reuşit să facă exact ce-i ceruse Darren şi a câştigat, până la urmă, cu 8-6! În mod evident, după atâtea meciuri jucate la interval scurt în ultimele zile, costănţeanca era epuizată şi, chiar dacă a tras de ea, n-a reuşit să se opună furiei superbei pantere negre, care şi-a adjudecat setul cu scorul de 6-3 în numai 38 minute. Simona a cerut o pauză medicală, ca şi în meciul de debut, cu Pavlyuchenkova. Ajutorul a fost binevenit, căci în decisiv a condus cu 2-0, a fost egalată la 2 şi Sloane a avut 40-0 şi posibilitatea de a prelua conducerea. Numai că nu i s-a permis, căci atunci s-a declanşat "uraganul Halep", care a întors meciul, a condus cu 5-2 şi, deşi a ratat închiderea finalei şi scorul a ajuns la 5-4, până la urmă a fost mai tare la nivel mental şi a încheiat apoteotic cu un as una dintre cele mai frumoase partide de tenis jucate în ultimii ani şi poate cea mai grea din cariera româncei de până acum. Simona şi-a adjudecat al doilea titlu în Canada, după cel de acum doi ani, mărind distanţa dintre ea şi Wozniacki la aproape 2.000 p, başca un cec de 519.480 $ şi calificarea la Turneul Campioanelor.
Liderul mondial la zi a răspuns cu deosebită eleganţă adversarei din finala de la Montreal, recunoscând că a silit-o să scoată la iveală tot ceea ce avea mai bun în ea pentru a câştiga. Şi a mărturisit că şi-ar dori să joace cât mai multe astfel de finale împreună. Dar marele as cu care a punctat la imagine a fost mesajul transmis românilor în limba mămicuţelor noastre: "Vreau să spun două cuvinte în română - mulţumesc pentru susţinere, şi pentru cei care au fost un pic altfel, vă rog data viitoare când veniţi pe un teren de tenis să respectaţi această încăpere, pentru că este mult prea deosebită pentru astfel de lucruri". Practic, ce se întâmplase?... Un oarecare dintre spectatori, în timpul partidei, ţinuse cu tot dinadinsul să se facă de râs cu acel mesaj golănesc, din şapte litere, adresat PSD-ului. În mintea lui de şobolan trăind printre toate rahaturile, n-a realizat că ne făcea şi naţia de râs. Pentru că nu era nici timpul, nici locul potrivit pentru a scoate la iveală nu ştiu ce dispute politice din ţară dincolo de Ocean. Foarte probabil, el se va fi crezut un viteaz, ca şi fraţii lui lipsiţi de judecată, care au vrut s-o ucidă în bătaie pe o jandarmeriţă la Bucureşti, cu circa 48 ore înainte. Oare naţiunea română are nevoie de astfel de viteji ca s-o salveze?...
Ca să nu fiu greşit înţeles, ţin să precizez că nu contest cuiva dreptul la opinie. Dar consider că în spaţiul public trebuie exprimat în mod elegant şi civilizat. Asta dacă suntem oameni cu un pospai de educaţie, care nu ne aruncăm excrementele în obrazul celorlalţi, ca să le demonstrăm din ce suntem confecţionaţi. Nici mie nu-mi convin multe dintre cele ce m-au făcut să sufăr din partea clasei politice micimane care ne-a condus şi ne conduce. Şi n-am ezitat să critic anumite aspecte, luând în vizor exponenţi ai celor ce se fac vinovaţi că nu trăim aşa cum am merita... Gata, am încheiat subiectul! Dar vă mărturisesc înaintea acestei scurte vacanţe pe care ne-au dat-o cei din guvernul înjurat şi la Montreal, că mă frământă o dilemă: oare Simona Halep, care face o bună imagine României, n-ar merita o recunoaştere publică printr-o decoraţie conferită de preşedintele de la Cotroceni? Dacă dumnealui ezită între liderul mondial şi antrenorul de tenis al familiei, mă tem că era mai bine să tac, deoarece fiecare face cât poate...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
