Editorial LA ŢINTĂ - Nepăsare păguboasă
Săptămâna trecută am lansat o provocare pentru concitadini. Ca sondaj de opinie a fost relevant: majoritatea aleşilor urbei rămân nişte necunoscuţi! Primarul Panţurescu, viceprimarul Jubleanu, managerii de la C.C.A., Spitalul Municipal sau Muzeu - şi i-am numit pe Cristian Mitrofan, Viorel Popescu şi Ştefan Dumitrache - cărora li se adaugă câţiva consilieri locali precum Ion Şerban, Mădălin Marinescu ori Ionel Păunescu, dr. Jean Chefani sau Bogdan Alexandru Dabija, au fost numele cele mai pomenite. Cei mai mulţi n-au mai fost văzuţi prin cartiere de la campaniile electorale din 2016. Cu un umor sec, unii spuneau că dacă li s-ar face dor de cei pe care i-au votat, ar veni la şedinţele de legislativ. Alţii susţineau că evită asemenea aventuri, pentru că altfel ar fi tentaţi să nu se mai prezinte la urne în 2020. Despre alegerile europarlamentare sau prezidenţiale nu prea pomenesc, pentru că interesul cetăţeanului de rând din Curtea de Argeş pentru cei ce vor aspira la statutul de semizei este mai redus decât cel pentru scăderea numărului gropilor din carosabilul străzilor municipiului, a deranjamentelor la apă şi canalizare şi a altor chestii care le amărăsc zilele, începând cu costul vieţii. Se dovedeşte astfel că de fiecare dată cămaşa este mai aproape de corp decât haina...
În repetate rânduri am constatat, în cele două decenii de când îmi duc viaţa prin presa locală şi observ ceea ce se întâmplă în comunităţile din zona Curtea de Argeş, cât de repede scade interesul aleşilor faţă de electorat după ce s-au văzut cu sacii în căruţă. În campaniile electorale nu se face rabat la promisiuni şi angajamente, de parcă onorabilii candidaţi ar fi intrat în perioada rutului. Apoi, lucrurile îşi urmează cursul firesc: alegătorii care au fost seduşi sunt abandonaţi fără păreri de rău şi n-au decât să aştepte alte campanii electorale, dacă vor să se simtă şi ei importanţi pentru mai puţin de o lună de zile, odată la 4 sau la 5 ani. Inutil să ne întrebăm fals-retoric de ce se întâmplă aşa. Răspunsul este direct şi la mintea cocoşului care nu vrea să pozeze în găină: alegerile se fac pe liste de partid, fie că sunt cele pentru consilieri locali, judeţeni, parlamentari sau europarlamentari. Şi în acest caz contează mai puţin numele candidaţilor şi infinit mai mult cele al partidelor care şi-i asumă. Plasarea pe listă se face însă în funcţie de "merite" şi, cu cât sunt mai consistente financiar sau din alt punct de vedere care contează în faţa liderilor, cu atât mai mult cresc şansele de eligibilitate ai individului în cauză. Un exemplu: cât timp alegerea parlamentarilor s-a făcut pe colegii uninominale, i-am mai văzut prin teritoriu pe cei pe care i-am fericit trimiţându-i în forul suprem legislativ al ţării. De când s-a revenit la liste de partid, poţi da cu tunul după dumnealor!...
Sigur că mai sunt şi tipi care chiar cred că au datoria de a sluji cetăţeanul ori destul de deştepţi pentru a înţelege că trebuie să ducă ei în spinare sigla de partid cu consistenţă de mămăligă cu lapte. Ei sunt dintre cei ce se mai agită fie mergând în mijlocul oamenilor, fie dând impresia că o fac pe paginile de socializare. Ceea ce pierd din vedere este faptul că alegătorii cei mai fideli, mare parte din vârsta a treia, nu se omoară cu firea navigând pe internet. Unii, ca şi nepoţii, dacă dispun de abilităţile absolut necesare, mai repede caută site-uri deochetate ca să-şi mai clătească retina. Iar tinerii se distrează provocându-i pe politicieni cu tot soiul de glumiţe ieftine sau pur şi simplu înjurându-i şi jignindu-le tot neamul şi răsneamul. Tocmai de aceea eu nu pricep de ce aleşii noştri nu se deplasează în mijlocul cetăţenilor, ca să discute cu ei gură-n gură - cum se spune prin zonele noastre rurale - nu să trimită izmene pe călător. Sigur, sunt destui cei care se tem că vor fi acuzaţi că se mulţumesc doar să-şi încaseze indemnizaţiile, făcându-şi datoria de rotiţe în maşinăria de vot a primarului. Asta nu este o scuză pentru cei ce s-ar simţi nedreptăţiţi, căci ar putea să lămurească situaţia prin zecile de proiecte de hotărâre depuse cu scopul ridicării standardului de viaţă în comunitate. Glumesc, bineînţeles, pentru că în toţi aceşti ani despre care pomeneam, am cunoştinţă de numai câteva proiecte depuse de către consilierii locali! Sunt însă manifestări publice şi evenimente la care ar putea participa fie şi numai pentru a fi văzuţi în compania colegilor. Atunci ar putea sta la câte o şuetă cu oamenii care i-au votat, spunându-şi ceea ce au de zis şi lămurind destule situaţii. Şi când spun asta mă gândesc că Primăria şi Consiliul Local Curtea de Argeş sunt de ani de zile parteneri la turneele de tenis naţionale şi internaţionale organizate pe moderna bază sportivă de pe strada Barajului, care au pus acest oraş pe harta sportivă a lumii. Să vă spun că numărul aleşilor noştri care trece pe la acele evenimente este atât de mic încât nu ocupă toate degetele de la o mână ciungă?... Iată, sâmbăta trecută, pe Stadionul Municipal s-a organizat un meci al amintirilor, în care fotbaliştii care au adus faimă oraşului au jucat meciul de adio. Dintre aleşii în mandat a fost prezent viceprimarul Gabriel Jubleanu, cel care şi-a adus contribuţia şi printr-o sponsorizare în echipament de joc cumpărat din Italia de fostul jucător Costică Boian. Primarul Constantin Panţurescu a primit prin intermediul şoferului său un astfel de tricou inscripţionat cu numele său... În rest, am mai văzut oameni care s-au retras, precum foştii primari Gheorghe Nicuţ şi Nicolae Diaconu ori fostul consilier local liberal Constantin Stanca. Mie mi se pare cam puţin să avem numai unul din lista de 19 consilieri locali aleşi aflaţi în mandat. Dar nu este treaba mea să mă întreb cât de păguboasă va fi continuarea acestei nepăsări pentu cei ce se vor bate peste mai puţin de doi ani să intre pe poziţiile considerate eligibile pe viitoarele liste de candidaţi la locale!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
