LA ŢINTĂ: Sfidarea grofilor
Pentru a nu ştiu câta oară, nemeşii incită capetele înfierbântate din Covasna şi Harghita să calce în picioare Ziua Naţională a ţării în care trăiesc. La Tg. Secuiesc şi în alte localităţi din inima Transilvaniei, de 1 Decembrie, pe anumite clădiri aparţinând fie unor persoane particulare, fie fundaţiilor sau organizaţiilor ungureşti, au fost arborate în bernă steaguri negre, de doliu, care aveau şi nişte cocarde în culorile lor naţionale. În plus, primari sau alţi aleşi locali de etnie maghiară au refuzat arborarea festivă a drapelului naţional românesc. Departe de mine gândul de a susţine afirmaţiile unor naţionalişti că ungurilor de la noi le cade prost la stomac tricolorul românesc ori că refuză de un sfert de secol să accepte conceptul de stat naţional unitar şi indivizibil înscris în Constituţia României. Dar nu pot trece peste faptul că UDMR adoră să fie la guvernarea ţării. Iar slăbiciunile politicienilor noştri i-a îngăduit satisfacerea poftelor de prea multe ori, alimentându-le liderilor ungurilor aroganţa agresivă din genă. O altă dovadă este tolerarea exceselor lui Laszlo Tokes, care nu face un secret din duşmănirea pe faţă a ţării al cărui cetăţean este, sau a formaţiunilor paramilitare care se pregătesc în taberele din amintitele judeţe (oare pentru ce?...) Reacţia guvernanţilor de la Bucureşti la cea mai nouă sfidare a românilor, a lipsit cu desăvârşire, ceea ce conduce spre anumite concluzii logice.
Dincolo de sărăcie şi corupţie, ţara noastră se confruntă cu o acută criză de autoritate de mai bine de 25 ani. Ultima dovadă: huiduirea şefului statului la parada din Piaţa Constituţiei. Fără a fi un fan Băsescu, rămân la convingerea că instituţia prezidenţială trebuie respectată, chiar dacă ocupantul postului nu ştie să se respecte pe el, ca om, încălcându-şi toate angajamentele. După un deceniu la Cotroceni, acesta îşi va încheia epoca în 22 decembrie şi e greu de presupus care îi va fi viitorul ori cum îl va judeca istoria. Ajuns la conducere pe aripile speranţelor românilor păcăliţi cu lozinca "Să trăiţi bine!", le-a dat luni cu tifla, şmechereşte: "Rămâneţi cu bine!" Altfel spus - "Adio şi-un praz verde!" Cât va mai îndura acest popor creştin bătaia de joc a unor oameni fără Dumnezeu, e greu de anticipat. Şi pe asta mizează Tokes&Co.: pe slăbiciunea dovedită de guvernările succesive de la Bucureşti şi pe terorizarea românilor din Covasna şi Harghita, siliţi să grăiască în limba pustei, pe pământul ţării lor.
Nu voi relua tema autonomiei aşa-zisului Ţinut Secuiesc, total anticonstituţională, judecând prin prisma conceptului amintit anterior. Nu voi dezgropa securea războiului cu "Unio trio nationum" de după răscoala de la Bobâlna şi nici măcar cu masacrele comise de horthyşti în 1940 la Ip şi Trăsnea ori cu cazul Cofariu, de la Tg. Mureş, din 1990. Voi constata numai că această etnie este privilegiată în ţara noastră în raport cu majoritatea românească, lucru care este nefiresc. De aceea trebuie modificată Constituţia în sensul eliminării ambiguităţilor şi precizării poziţiei faţă de drepturile minorităţilor, care trebuie acordate la paritate. Nu de alta, dar grofii din UDMR trebuie să-şi reamintească faptul că "nemulţumitului i se ia darul". De-a lungul istoriei s-a dovedit că românii sunt un popor păgubos de tolerant, dar să nu uite cei care au profitat de bunătatea lor că mămăliga poate să le frigă nu numai aroganţa sfidătoare, dar şi ghearele hrăpăreţe.
În 16 noiembrie noi am ales preşedinte un sas, iar acum Klaus Iohannis are datoria de a ne aduce pacea, fără de care prosperitatea maselor rămâne numai un vis. Împlinirea lui nu se poate realiza peste noapte, aşa că aceia care nu se simt bine aici, au lumea deschisă. Nu e nevoie să-şi pună doliu la case şi să tragă a rău, Doamne fereşte! Trebuie să strângem rândurile toţi cei care ne simţim români, iar cei ce nu se pot scutura de nostalgii legate de Ungaria Mare sau de cele staliniste - cu regiuni auonome maghiare - să ne cam lase în amarul nostru. Ceea ce pot să le spun cu siguranţă, este faptul că manifestări provocatoare de genul celei de luni îndepărtează cu ani lumină posibilitatea ca un etnic maghiar să fie ales preşedinte al României, ca şi acceptarea ideii instaurării unei enclave maghiare în inima ţării. Şi asta pentru că sfidarea nemeşească este de netolerat!
