Editorial LA ŢINTĂ - România lucrului bine "mermelit"
Oamenii de rând încă îşi mai doresc să trăiască într-o ţară cu reguli clare, asumate şi respectate de către toţi cetăţenii. Iar preceptul înscris în Constituţie - "Nimeni nu e mai presus de lege" - să funcţioneze. Poate tocmai de aceea s-au lăsat mulţi seduşi de lozinca iohannistă cu România lucrului bine făcut. Şi s-au trezit abandonaţi cu cinism în vechea realitate a lucrului bine "mermelit". Cine ajunge la putere pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, pe care le botezăm în fel şi chip, cât mai plăcut urechilor fraierilor, îşi trage spuza pe turta lui. Dacă asta e "Grădina Maicii Domnului", prin ce colţ o avea săpată latrina în care puternicii zilei ne-au îngropat visurile de mai bine?...
Prăpastia căscată între bogaţii şi săracii naţiei mioritice este una care devine pe zi ce trece mai primejdioasă. Şi asta din cauza nedreptăţilor îndurate de către cei ce-şi duc zilele amărâte la graniţa dintre viaţă şi moarte, vite de povară pentru ceilalţi, ce-i exploatează fără milă în democraţia originală pusă pe picioare de stalinistul ales în 1990, în Duminica Orbului. Ea a fost perfecţionată de tovarăşii săi de drum cu întrega progenitură răspândită prin întreg spectrul politic, dirijat din umbră de forţele oculte ale serviciilor în care "băieţii cu ochi albaştri" de la Securitatea lui Ceauşescu au făcut pui.
Traian Băsescu a avut cinismul să ne scuipe-n faţă adevărul că trăim într-un stat mafiot. Şi trebuie să-l credem, pentru că el a fost continuatorul muncii lui Ion Iliescu şi al acoliţilor acestuia, autorul consolidării structurilor securisto-mafiote. Iar denunţul public pe care nu osteneşte să-l zbiere pe toate canalele mass-media a fost generat de oftică, pentru că nu mai e la butoane. Klaus Iohannis părea să le fi preluat, dar acum se conturează bănuiala că nu stă decât cu un sfert de bucă pe scaunul din faţa panoului de comandă. Cert este faptul că republica noastră a devenit una a procurorilor Monicăi Macovei, a Laurei Codruţei Kovesi şi a lui Augustin Lazăr. Dacă ne uităm un pic la filiaţia acestei triade, vom înţelege mai multe şi nu ne vor mai chinui atâtea întrebări fără răspuns. Nu ştiu cât ne va linişti revelaţia că am reînviat epoca fanariotă, dar prezenţa narghilelelor pe plajele Mării Negre unde petrec VIP-urile, amantele şi peştii lor, se constituie în dovezi irefutabile ale prezentului infestat de cancerul şi HIV-ul corupţiei galopante.
N-am să mai acuz ca prostul cu mânie proletară măgăriile prezentului comise de îmbogăţiţii tranziţiei. Şi nici n-am să mă mir că averile cele mai mari par să le fi strâns bugetarii, nu cei ce produc în sistemul privat. Cu permisiunea dvs., am să vă pun în faţa a două alternative, ambele convieţuind în acest prezent greu de înţeles. Acum aproape doi ani de zile, un candidat la parlament se căciulea în faţa unui primar rural ca să-l ajute să strângă voturile necesare mandatului din care plănuia să se retragă la pensie. Şi primarul în cauză - nu dau nume, căci situaţia este pe cale de generalizare - a făcut pe dracu-n patru, iar solicitantul, coleg de partid, şi-a văzut visul izbândit. Om de societate, proaspătul parlamentar s-a dus să-i mulţumească şi s-a angajat să-l sprijine cu tot ceea ce ar avea nevoie în plan administrativ. După depunerea jurământului, n-a mai prea fost de găsit şi nici măcar promisiunea de a facilita vizita unor copii, consăteni cu amintitul primar, la Parlamentul României, n-a mai onorat-o. Asta deşi nu l-ar fi costat altceva decât obţinerea permisiunii ca "ţărănuşii" să vadă şi ei minunea aceea de clădire vestită în întrega lume. Asta nu înseamnă că parlamentarul în cauză n-o să înceapă să-l caute din nou pe primar şi, arborând zâmbetul electoral nr. 1, pentru că s-a şulfărit destul pe la Bucureşti, să-i ordone acum să-i facă rost de voturile necesare unui nou mandat. Dacă poate cineva crede că şmecherul s-ar putea jena, ocolind posibilitatea de a da ochii cu şeful de administraţie publică rurală pe care l-a minţit, apoi chiar că este naiv, dacă nu chiar prost!...
La polul opus, am avut zilele acestea noi dovezi asupra a ceea ce ar putea fi lucrul bine făcut. Şi mă refer strict la baza sportivă de tenis de la Curtea de Argeş, care s-a născut în chinuri mari, dar care a adus beneficii de imagine enorme oraşului. Acolo a existat strategie, seriozitate şi respect faţă de angajamentele asumate de nişte oameni care n-au ceva de-a face cu politica. Acea bază sportivă şi-a câştigat renumele de rampă de lansare pentru tinerele talente sportive. Sau de relansare, cum a fost cu Mihaela Buzărnescu, venită aici când era în convalescenţă după un accident, în postura de căpitan nejucător al naţionalei feminine a României U16.
Concluzionând, în România lucrului bine "mermelit", acolo unde noi, amărâţii, ne chinuim să trăim mândri că ne păstrăm coloana vertebrală, cinstea şi demnitatea, şmecherii fac ceva pe bagatelele astea, strâng lacomi averi uriaşe prin mijloace discutabile şi nu-i deranjează cineva, pe când borfaşii de rând pot ajunge la puşcărie. Faptul că majoritatea populaţiei trăieşte ca vai de ea, de azi pe mâine, strivind sudalme printre dinţi, ca să se răcorească, nu-i impresionează prea mult pe cei cocoţaţi în fruntea piramidei sociale. Preocuparea lor de bază este să-i păstreze sub ascultare, promiţându-le raiul pe pământ. Condiţia pentru a trăi civilizat, într-o ţară normală, ar fi ca plebea să adopte religia muncii în folosul lor şi să nu pomenească vreodată despre mitomanii, escrocherii sau tâlhării!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
