Editorial LA ŢINTĂ - Vini împărţite, comodităţi neasumate...
Fuga de răspundere face parte integrantă din matricea existenţială a neamului românesc. Atunci când lucrurile ies prost, alţii sunt vinovaţi! Asta e lege, la fel ca şi acceptarea dogmei potrivit căreia şeful are întotdeauna dreptate. Cum de s-a ajuns aici, este uşor de înţeles, dar mai greu de acceptat pentru cei ce nu vor să-şi ducă viaţa ca nevertebratele. Toţi ştim că educaţia noastră păstrează încă destule cutume vechi. Potrivit lor, cel ce deţinea fie şi temporar pâinea şi cuţitul şi stătea în capul mesei era un soi de reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. Asta ca să nu spun mai mult şi să fiu acuzat de blesfemie!... Oricât s-ar fi rotit stăpânii la conducere, înlocuitorii lor rămâneau şi mai sunt socotiţi încă deţinătorii adevărului absolut. Iar dacă se întâmplă să mai apară nişte rebeli, li se dă repede de înţeles că ar fi mai prudent "să facă ciocu' mic" şi să se alinieze, altfel... vor descoperi mai repede decât şi-ar dori ei şi ai lor cam pe unde i-ar putea duce spiritul de frondă. Astfel se inoculează teama, chiar teroarea şi cum la noi "frica păzeşte bostănăria", ce-ar mai fi de spus, câtă vreme unii consideră că ar fi mai preţios un prost viu decât un erou mort?...
În viaţa de zi cu zi ne izbim de tot soiul de tâmpenii generate de complicitatea vinovăţiilor şi a puturoşeniilor celor pe care-i plătim tocmai ca să ne ferească de aşa ceva. Îmi asum din capul locului aceste sentinţe morale din postura celui care a primit în familie o educaţie în spiritul cultului muncii. Şi asta într-o perioadă în care lozinca era ceva de genul "Noi ne facem că muncim, ăştia se fac că ne plătesc". Vorbesc despre aceea a copilăriei, adolescenţei şi tinereţii, dominată de spiritul comunist. Care, orice s-ar spune, avea şi el hibele lui creatoare de inegalităţi sociale. N-o să adâncesc aici subiectul, pentru că majoritatea celor din generaţia mea le-au simţit pe pielea lor. După 1990 nu s-a schimbat mare lucru, căci locul vechilor politruci a fost luat fie de cei din linia a doua, fie de indivizi care n-aveau alt scop în viaţă decât să parvină prin orice mijloace. În mai bine de patru decenii petrecute în câmpul muncii, cu un scurt interludiu ca şomer, am cunoscut mai multe situaţii aiurea decât mi-aş fi dorit. Lucrez la acest ziar din primăvara lui 2002, după ce acumulasem oarecare experienţă şi la altele. Deci n-am picat din cer, teleportat din altă dimensiune! În toată această perioadă am căutat să dăm o mână de ajutor căutătorilor de locuri de muncă, considerând că erau oameni care-şi doreau o identitate bine precizată, legitimată convingător în societate. Şi înainte de orice, ţin să precizez faptul că majoritatea celor ce au lucrat aici n-au huzurit şi eforturile lor n-au fost răsplătite aşa cum s-a zvonit prin oraş. Explicabil până la un punct, deoarece ei au fost siliţi să trăiască mereu din ceea ce au produs, nu ca alţii care s-au supraevaluat cu tupeu şi s-au impus bătând cu neruşinare cu pumnul în masă ori apelând la alte argumente, pe care sunt sigur că dvs. le ştiţi la fel de bine ca şi mine.
În ultimul timp, în rubrica noastră săptămânală dedicată locurilor de muncă am descoperit şi semnalat mai multe ciudăţenii. Mă refer strict la cele ce vizează posturi de bugetari, asupra cărora sunt aţintite toate privirile, după ce salariile din sistem au crescut exponenţial în raport cu cele din sistemul privat. La categoria bizarerii am descoperit în anunţurile preluate de la agenţiile de ocupare a locurilor de muncă posturi scoase la concurs de azi pe mâine, cu salarii confidenţiale sau negociabile. Atenţie: în sistemul bugetar există grile stabilite legal, care exclud negocierile sau confidenţialitatea! Am semnalat situaţia celor în drept, ni s-au dat nişte explicaţii destul de subţiri, inclusiv de la Primăria Curtea de Argeş şi practica postării de astfel de anunţuri a continuat. Am fost întrebaţi de către potenţiali candidaţi la astfel de posturi dacă nu cumva erau deja "aranjate" şi cum n-am ştiut să le răspundem, am căutat să ne lămurim. Cei vizaţi direct s-au apărat, dovedind până la urmă că de la ei nu plecaseră spre agenţie anunţuri cu astfel de specificaţii. Contactat, şeful de agenţie locală, după ce a verificat sesizarea, a încercat să ne lămurească invocând probleme ţinând de soft - aplicaţia pe calculator- care solicită neapărat să se dea un salariu. Şi cum angajatorul nu-l avansa, omul de la agenţie a trecut specificaţiile "confidenţial" sau "negociabil" - care erau acceptate. "Vina este împărţită, după cum vedeţi..." - ne-a explicat şeful în cauză. Altfel spus, cineva sus plasat a acceptat nişte programe implementate în calculatoarele din sistem ce nu corespundeau întru totul necesităţilor, angajatorii prin cei care-i reprezentau - din comoditate sau puturoşenie - nu precizau nivelurile salariale şi, la capătul firului, cel ce presta serviciul şi introducea datele în calculator era silit să fie "creativ" şi să treacă acolo ceva acceptat de aplicaţie. Este, dacă vreţi, un lanţ al slăbiciunilor, împănat cu vini împărţite, comodităţi neasumate şi care generează suspiciuni nemeritate. Pentru că - după umila mea părere - era foarte simplu să se treacă în anunţul trimis la agenţie specificaţia că salariul pe post era cel prevăzut în grilă. Dar, de ce simplu, dacă se poate complicat?... Şi încă ceva: referitor la posturile valabile de azi pe mâine, n-am fost convins că sunt postate când se primesc, ca să nu se ajungă la situaţii absurde în care sunt afişate vineri şi sunt valabile doar până luni. Iar dovezi de acest gen puteţi găsi destule în ediţiile de luni ale cotidianului ARGEŞ EXPRES! Să sperăm însă că tot circul de până acum se va încheia şi nu va urma altul...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
