Editorial LA ŢINTĂ - Prostia omenească
Într-o lume ca a noastră, în care aproape toţi oamenii se cred deştepţi de nu mai e de chip cu ei, este dureros să constaţi că - de fapt - procentajul proştilor este alarmant de mare. Iar prima dovadă este dată la noi, la români, de tâmpenia în formă continuată de care dăm dovadă la fiecare prezentare la urne, ca să ne alegem administratorii treburilor publice. Şi spun asta pentru că impresia generală este aceea că până în prezent n-am reuşit să nimerim oamenii potriviţi. Este, dacă vreţi, mai grav decât în cazul căsătoriilor, în care - după petrecerea lunii de miere - majoritatea soţilor se declară păcăliţi în aşteptările lor. Mi-e greu să spun dacă astfel urmăresc confecţionarea unor scuze pentru a o apuca pe calea concubinajului ori chiar cred că soarta şi-a bătut joc de ei, victimele credule ale unor vise imposibil de izbândit. Oricum, vinovaţi sunt mereu ceilalţi!
Ca să nu mai batem monedă calpă pe generalităţi, haideţi să apelăm la nişte exemple concrete, din realitatea imediată. În 2015 ne-am ales preşedintele în persoana lui Klaus Werner Iohannis. Surprinzător sau nu, aşa a decis rezultatul voturilor din turul doi, în care Victor Ponta a fost făcut zob. Unii s-au bucurat, alţii au ţipat că învinsul a fost furat. La final, majoritatea chibiţilor politici s-au simţit înşelaţi. Preşedintele de origine germană a dezamăgit destul de repede în ciuda formaţiei sale profesionale, care a fost şi rămâne departe de cea a lui Albert Einstein. Mai mult, deşi a îndepărtat de deasupra capului sabia Justiţiei atunci când a fost ales, a fost desemnat de către tovarăşii învinsului pesedist Ponta drept reprezentant al statului paralel, creat de Traian Băsescu şi Monica Macovei şi făcut funcţional prin protocoale secrete de către Coldea&Kovesi. Fostul contracandidat la preşedinţie a fost tras pe linie moartă, locul său a fost luat de Liviu Dragnea, care l-a preluat cu arme şi bagaje şi pe Călin Popescu Tăriceanu în coaliţia de guvernare formată după alegerile parlamentare din 2016. Iohannis care voia să aibă guvernul lui liberal s-a trezit că trebuia să lupte singur împotriva tuturor, pentru că partidul care-l propulsase la Cotroceni fusese pus cu botul pe labe şi devenise unul de operetă. Cât despre celălalt partid de opoziţie cu oarecari posibilităţi, teleportat de stradă în forul legislativ suprem al ţării, USR, orbecăia în căutarea unei căi proprii. Şi pentru a o identifica mai repede, a trecut la execuţii interne şi a dat-o-n bâlbâială fiind ba cu Iohannis, ba cu Cioloş, dar credincios fără reţineri Laurei Codruţa Kovesi, desemnată "Zeiţa Anticorupţiei" şi ridicată în slăvi mai ales după trecerea gen. Coldea în rezervă.
N-am să mai revin asupra istoriei complete a ceea ce unii au numit epurarea clasei politice, iar alţii curăţenia mizeriilor din acest domeniu sensibil şi nici asupra exceselor de zel a unor procurori ca "Portocală" sau Uncheşelu ori a pactelor încheiate de cercetaţi cu DNA, ca să-i dea în gât pe cei ce nu-i putea înghiţi statul aşa-zis paralel. Şi n-o fac deoarece noi, prostimea de rând, am rămas paraleli cu realitatea! Reacţia puterii alese, deci legitime, a fost dură şi materializată printr-o cerere a ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, de eliberare din funcţie a Laurei Codruţa Kovesi. De care Iohannis nici n-a vrut să audă, contraatacând cu desfiinţarea doritelor modificări la legile Justiţiei dorite de tandemul Dragnea-Tăriceanu şi ai lor. I-a numit "penali", le-a cerut să plece condamnaţilor în frunte cu Liviu Dragnea şi USR s-a prezentat în stradă, unde discursul său prindea cel mai bine. Chiriaşul de la Cotroceni a tras de timp cu decretul de suspendare a şefei DNA mai bine de o lună după decizia Curţii Constituţionale a României, pe motiv că trebuie să citească motivarea până când avea s-o înţeleagă. Tergiversarea a încetat în 9 iulie, când devenise clar că actuala coaliţie de guvernare îi pregătea suspendarea. Atunci şi-a chemat purtătorul de cuvânt din concediul post-natal ca să anunţe că a semnat decretul de destituire aşteptat de cei interesaţi. Şi aici se pune întrebarea dacă nu cumva ne aflăm în faţa unei alte dovezi de prostie omenească. Iohannis a tras de timp şi a ţinut-o langa că este mulţumit de activitatea DNA şi că nu vede motiv pentru demiterea lui Kovesi. Apoi, peste noapte, face altceva decât semnalizase luni la rând, fără ca măcar s-o anunţe! Iar destituita a aruncat alte perdele de fum vizavi de legalitatea decretului şi de nerespectarea avizului negativ al Consiliului Suprem al Magistraturii. Legalitatea era garantată de CCR, iar avizul CSM - pentru cine nu ştie - era consultativ!
Mişcarea sa a fost nedeşteaptă rău, dovadă numărul celor ce s-au năpustit asupră-i în mediul virtual. În aceste condiţii, s-ar părea că şi-a tăiat craca de sub picioare în privinţa rezultatului alegerilor prezidenţiale de anul viitor. Cioloş şi Kovesi dau impresia că sunt umăr la umăr şi au rupt lanţul de iubire cu Iohannis. Ce anume s-a întâmplat cu adevărat în spatele uşilor închise de la Cotroceni, noi, proştii, nu ştim. Şi poate că e mai bine aşa, după ce Kovesi ne-a aruncat cam peste umăr un "La revedere!" mai mult decât îngrijorător şi după ce Dragnea susţine că n-a renunţat la ideea suspendării urmaşului lui Băsescu. Este, dacă vreţi, o prostie în formă continuată, ceva similar cu situaţiile descoperite la contestaţiile la Bac formulate de absolvenţii din Curtea de Argeş. În urma lor s-a descoperit că profesorii corectori de la Craiova şi-au făcut datoria cu profesionalismul inspirat de fostul lor primar, actualul ministru al Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, dovedit la modul în care a bâlbâit legile salarizării şi ale pensiilor. Dacă diferenţe de 3 puncte între notele iniţiale şi cele rezultate după recorectare nu sunt dovezi ale diletantismului, s-o spună sus şi tare ministrul Educaţiei că reprezintă irefutabile probe de prostie omenească!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
