Editorial LA ŢINTĂ - Jaf organizat prin şmecherii legale
Oricât ar părea de şocant titlul de mai sus, este exprimat dintr-o realitate tristă. Şi ea a fost demonstrată dincolo de orice dubii în şedinţa de legislativ local desfăşurată la Valea Iaşului în data de 22 iunie. Atunci şi acolo, consilierul local ales pe listele PMP în acest mandat, Vasile Ungureanu, zis Pişcoci, a criticat modul în care se face facturarea la consumurile de apă. "Numele de război" - cum este şi cel pomenit aici - constituie o legitimare acceptată mai degrabă de comunitate decât cel din documentele oficiale de identitate. La ţară există tradiţia ca oamenii să se identifice între ei mai ales prin porecle, unele făcând parte din zestrea familiilor de care aparţin. Această obişnuinţă poate crea mari probleme veneticilor - cum le spun băştinaşii celor proveniţi. Ca să vă convingeţi, vă voi povesti o întâmplare adevărată. În timpul lui Ceauşescu, într-o comună din zona noastră ajunsese şef de circumscripţie medicală o doctoriţă originară din Bucureşti. Care era şi destul de orginală şi nu se sfia să-i şi şocheze pe săteni, dar şi pe colegi şi pe şefii ei de la judeţ. Întâmplarea a făcut ca tipa să lege relaţii de prietenie cu familia unui preot extrem de respectat de către enoriaşi. La modul foarte normal, intelectualii satului strângeau rândurile poate şi din nevoia de a se departaja cumva de clica celor ce făceau pe proştii. Pupincuriştii regimului, a căror sămânţă n-a dispărut nici în prezent, încercau fie să-şi conserve poziţiile, fie să-şi asigure liniştea familiilor prin ataşamentul afişat faţă de puternicii zilei. Şi, ca să nu pară mai cu moţ decât clica politrucilor muncitori cu gura în structurile propagandistice ale regimului comunist, copiau şi greşelile de exprimare ale "celui mai iubit fiu al poporului" sau ale jalnicilor săi imitatori. Nu era cazul cu înţeleptul preot, care privea realităţile prin prisma uşor fatalistă a românului, îndemnându-i şi pe ceilalţi să se roage Cerului dacă voiau să fie feriţi de mai rău. În casa lui se discutau multe întâmplări din comunitate, iar eroii acestora erau desemnaţi prin supranumele ştiute de toţi ceilalţi. Doctoriţa noastră s-a trezit într-o dimineaţă la cabinet cu fiul unuia dintre "greii" localităţii. Văzându-l negru de supărare, l-a întrebat: "Ce s-a întâmplat, d-le Haplea?..." Privirea pe care i-a aruncat-o cel interpelat astfel era menită s-o teleporteze într-o altă dimensiune. A înţeles de ce în momentul în care a completat certificatul de deces pe numele civil al celui dispărut, nu pe cel de scenă. Care era acceptat între ai lor, dar nu şi din gura unei venetice!
Revenind la oile noastre, numele de scenă Pişcoci, sub care este cunoscut printre săteni Vasile Ungureanu, provine de la statura sa, care nu este una de baschetbalist. Dar asta nu înseamnă că nu-l duce mintea, dacă-l judecăm după realizările sale cam prin toate domeniile în care s-a implicat. La şedinţa invocată, acesta s-a declarat nemulţumit că pe facturi, apa pentru consum şi cea reziduală se aflau pe picior de egalitate. Demonstraţia lui Pişcoci vizavi de jaful organizat prin şmecherii legale, de pe urma căruia aveau de suferit abonaţii reţelelor de alimentare cu apă, a fost elocventă. El a admis că era normal să plătească integral apa cu care se adapă sute de oi dintr-o asociaţie, dar nu şi reziduurile produse de lichid, care nu aveau cum să fie egale cu ceea ce consumaseră. Iar a pune semnul egal între consum şi rezultantă era o şmecherie prin care se goleau buzunarele fraierilor, pentru că o mare cantitate din lichidul vital consumat de animale nu avea cum ajunge la canal şi apoi la staţiile de epurare. Primarul Nicolae Barbu a spus că a fost cândva o reglementare legală în baza căreia la canalizare se lua în calcul un 0,8, nu 1, dar că s-a schimbat legea. Şi că, practic, în actualele condiţii, nu se poate face ceva pentru a se ajunge la rezolvarea dorită de Pişcoci şi, probabil, de mulţi alţi abonaţi. Asta pentru că situaţia se regăseşte în oricare comunitate în care se cresc animale sau păsări, dar chiar şi în apartamentele de la bloc, unde apa serveşte şi la prepararea mâncării. Fără a mai bate apa-n piuă aiurea, căci ne fac una cu pământul viiturile provocate de proasta administrare a problemelor de mediu şi nu numai, iată că un om mic de statură, dar care-şi ţine mintea trează, a ridicat o problemă mare, pe care cei ce-şi fac un titlu de glorie din grija faţă de cetăţeni ar trebui s-o rezolve cât mai curând. Şi nu numai pe asta, ci şi mulţimea celorlalte, care crează posibilitatea ca prin şmecherii să fie jefuiţi la modul legal plătitorii oneşti de taxe şi impozite la stat, care fac uneori eforturi disperate ca să supravieţuiască de azi pe mâine.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
