LA ŢINTĂ: Ordinea priorităţilor
Deznodământul alegerilor prezidenţiale a băgat în ceaţă toate taberele. Liberalii s-au văzut învingători când nu mai credeau nici ei. Şi au realizat că s-au pricopsit cu marea problemă de a nu avea habar care ar fi continuarea. În euforia validării lui Klaus Iohannis la CCR ca preşedinte ales, unii de la nivel central au început să se viseze miniştri, prefecţi sau directori de deconcentrate. "Jos guvernul Ponta!"- au cerut scrâşnit aceştia. Spiritele lucide au apelat la raţiune, insistând asupra necesităţii ca actualii guvernanţi să-şi poarte crucea pomenilor electorale. Alegeri anticipate! - au ţipat alţii, pentru care nu contează decât interesul personal. În acest timp, Klaus Iohannis, vorbeşte metodic despre refuzul reprimirii traseiştilor din partid şi despre datoria PNL de a-şi asuma guvernarea, însă nu imediat, ci anul viitor sau după alegerile generale din 2016. Nimic de mirare din partea unuia care, cu siguranţă, nu se lasă târât de entuziasm şi nu neagă evidenţa că partidul pe care încă îl conduce nu are echipa competentă, capabilă să ia guvernarea. Iar prezentarea în faţa poporului cu triste figuri din guvernarea Băsescu-Boc ar fi echivalentă cu o sinucidere politică, în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare. Asta ca să nu mai spunem că PNL trebuie să-i găsească înlocuitor după ce va depune jurământul de preşedinte al ţării şi se va debarasa total de politică. Luptele interne se anunţă deja sângeroase şi poate că numai DNA-ul va putea face pace între părţile beligerante. O rază de lumină pare să se fi strecurat însă în momentul în care s-a pomenit numele Alinei Gorghiu, ca posibil candidat la şefia partidului. Personal fac abstracţie de la misoginismul tradiţional românesc, bazându-mă pe momentul dărâmării unor mituri, cum ar fi cel cu preşedintele român, ortodox, tată de copii ş.a.m.d. Poporul a vrut să se renunţe la fetişisme, iar acum rămâne de văzut dacă şi politicienii vor putea renunţa la ambiţiile de mărire, dovedite şi prin ideea cel puţin caraghioasă a conducerii de partid bicefale.
În tabăra învinşilor, Victor Ponta e săpat de cei care-i voiau locul sau de cei care se socotesc dezamăgiţi că n-a câştigat alegerile. Răzbunarea pare să fie scopul prea multora şi în numele ei sunt gata să renunţe la guvernare. Dacă premierul ar fi câştigat, nu i s-ar fi cerut socoteală asupra mijloacelor prin care şi-ar fi apropiat victoria. Învins, a devenit carne de tun sau hrană numai bună pentru câinii vagabonzi ai politicii. Iar când se mai găseşte şi câte un guru, ca Ion Iliescu, să-l înfiereze cu mânie proletară, indicându-l drept principal vinovat al eşecului, comentariile sunt de prisos. "Papaşa" nu l-a iertat pe Adrian Năstase sau pe Mircea Geoană că nu s-au dovedit capabili să-i fie urmaşi şi acum pare să-i pregătească şi lui Ponta mazilirea. Pentru că asta este vocaţia dumnealui: "să emane idei", oricât de ciudate ar fi. Asemenea atitudine nu este de natură să întărească PSD-ul, dimpotrivă. Poporul s-a săturat de jocuri politice, de măgării, mizerii şi vorbe goale. Alegerile anticipate nu pot fi o soluţie decât pentru cei care n-au intenţii bune şi urmăresc numai să ne facă să pierdem vremea în dispute sterile. Câtă vreme nu-şi pot satisface pretenţiile proprii, lumea poate să piară!... Oamenii simpli aşteaptă ca guvernanţii să-şi stabilească ordinea priorităţilor, să găsească soluţii de rezolvare a problemelor şi să le aplice până la capăt printr-o colaborare strânsă între puteri, respectându-se separaţia lor legală şi aria de responsabilitate. Dacă unii vor să latre la lună, e dreptul lor. Dar la fel de bine este şi dreptul nostru de a-i ignora pe cei cărora le curg balele după ciolanul puterii!
