Editorial LA ŢINTĂ - Profitangiii
Ne place sau nu, lumea evoluează. Moftangiii lui Caragiale s-au transformat în profitangiii vremurilor noastre. Afirmaţia se susţine la o simplă privire în jur. Oricine poate vedea ce-au fost şi ce-au ajuns unii care în urmă cu câţiva ani nu prea aveau după ce bea apă. Băieţi deştepţi, au profitat de oportunităţile ce li s-au ivit pe drumul vieţii. Au devenit, deci, profitangii. Iar restul, cei care au pierdut trenul ori pur şi simplu n-au mâncat ce trebuia când erau mici, au ajuns moftangii. Adică nişte amărâţi care trag targa pe uscat şi nu-i ia cineva în seamă. Sunt consideraţi nişte rataţi pentru că nu s-au învrednicit să-şi "tragă" şi ei o afacere sau - mai nou - măcar o funcţie de bugetar plătit din gros, ca să le placă şi lor să trăiască. Şi din cauza asta au ajuns nişte ofticaţi invidioşi pe cei ce-au reuşit în viaţă. Care nu trăiesc decât pentru a-i "muşca de fund" pe privilegiaţii sorţii. Iar cei mai răi sunt moftangiii din presă, pentru că sunt în stare să caute pete şi-n soare. Sau cel puţin aşa susţin profitangiii.
Cu riscul de a fi acuzat că am făcut o fixaţie din persoana şefului de la SPGC, ing. Ioan Ghiţă, am să-mi îndrept din nou atenţia asupra evoluţiei sale. Serviciul public în cauză s-a înfiinţat în anul 1998 şi dumnealui a fost numit şef de către primarul ţărănist Gheorghe Nicuţ, la cererea liberalului Adrian Miuţescu. Era pe vremea guvernării CDR şi cele două partide făceau parte din coaliţia de guvernare. Gurile rele bârfeau că numirea lui Ghiţă la SPGC a fost un troc, căci la conducerea SPPTO se instala Ana Hiru. Adevărul este că s-a vorbit destul de insistent prin numite cercuri afectate în interese despre o "mânărie de dreapta". Ioan Ghiţă s-a dovedit a fi vrednic de încrederea acordată şi a pus pe picioare un serviciu public necesar oraşului. Şi chiar a fost lăudat pe drept o perioadă pentru ceea ce făcea. Adevărul este că n-a mişcat în front doi ani şi n-a prosperat cât timp a fost în subordinea viceprimarului Crişan Popescu! Înlocuirea acestuia cu Ninel Diaconu, cu care era partener într-o societate din care apoi s-a dezvoltat fostul Transarg, i-a dat aripi, de parc-ar fi sorbit ceva energizante. Ioan Ghiţă a avut parteneriat de afaceri şi cu fostul lider liberal şi viceprimar pentru două mandate (2004-2012) Costinel Vasilescu. Astfel a trecut peste o sumedenie de scandaluri legate de modul în care şi-a construit bunăstarea, de cel în care făcea achiziţiile publice la combustibil şi agregate pentru asfalt cam cu aceleaşi firme şi multe altele. Şi uite-aşa, aproape pe neobservate, adoptatul de comunitatea locală şi-a coagulat o avere frumuşică. Başca, pentru meritele sale politice, a ajuns şi consilier local în 2008, când s-a bârfit că ar fi fost unul dintre stâlpii triadei ce l-a lăsat pe papa Nicuţ fără fotoliul de primar. Răsplata a fost validarea mandatului, aşa cum n-a procedat PSD-ul cu Ion Bolovan, supermanul de la AQUATERM, foarte important contribuabil la puşculiţa partidului, potrivit cutumei. Ghiţă, deşi era evident că se afla în incompatibilitate crasă, a fost protejat şi tolerat cât s-a putut. Cum n-am auzit cu urechile mele corul interesat care-i cânta hit-ul "Ioan Ghiţă te iubim/ Că ca tine nu găsim!...", nu pot spune c-ar fi existat aşa ceva altundeva decât în folclorul local. În campania electorală de la alegerile din 2012 au circulat iar nişte poveşti conform cărora el ar fi fost unul dintre cei ce l-ar trădat cu cinism pe regretatul lider liberal de atunci, Nicolae Derviş. Care avea mare încredere în el şi-l privea ca pe un fiu politic. Să se fi repetat oare la Curtea de Argeş povestea de la Roma cu Cezar şi Brutus?...
Gabriel Nastea, fostul lui subordonat, a zburat din legislativ în octombrie 2010, după numai doi ani, pentru că n-a avut proptelele necesare. Ioan Ghiţă a rezistat acolo vreo şapte ani, până în 2015 şi, spre deosebire de Nastea, care şi-a pierdut postul de director la SPU, el a rămas la conducerea SPGC! Asta deşi speţele din dosarele ANI pentru care fuseseră îndepărtaţi amândoi din Consiliul Local erau asemănătoare. Prin ce mijloace a fost posibilă o asemenea minune, pot explica numai cei care l-au sprijinit să rămână în fotoliul directorial din clădirea de pe strada Unirii nr. 9. Apoi don Ghiţă şi-a "băgat picioarele" în PNL şi s-a transferat printr-o "mânărie de stânga" la PSD cu mai mulţi colegi, dacă nu mă înşel prin 15 octombrie 2014... S-a spus că altfel şi-ar fi pierdut postul de director la serviciul care este cel mai mare aspirator de fonduri de la bugetul municipal. Se pare că între timp "a prins" destulă coajă ca să se creadă infailibil, indispensabil şi inamovibil. Asta în ciuda faptului că sunt tot mai mulţi cei care nu ezită să-şi exprime deschis nemulţumirile faţă de modul în care-şi face treaba. Şi arată în ce bălării s-au transformat gardurile vii, cât de "necodinite" sunt spaţiile verzi, ce jale este cu marcajele pietonale ce duc prin şanţuri sau cu cele stradale ş.c.l., ş.c.l. Acum câteva luni de zile, când erau copacii dezbrăcaţi şi femeile circulau încotoşmănite pe Bulevardul Basarabilor, consilierul local Ionel Păunescu îl întreba la aprobarea Programului de lucru al SPGC pe anul în curs dacă are destui oameni ca să se descurce în vară. Răspunsul a fost ferm afirmativ. Între timp, s-a cam schimbat treaba şi a devenit negativ, dacă este să le dăm crezare celor ce-i plâng de milă că n-ar avea personalul necesar. Dar Ioan Ghiţă este destul de tare ca să reziste, ca un şmecher care a fost şi este. Până când i se va înfunda, căci numai tâmpiţii ar putea crede că este ceva veşnic pe lumea noastră şi că oamenii pot fi prostiţi la nesfârşit cu dezminţiri şi ameninţări de genul celei publicate în pagina 2 a ediţiei ziarului nostru de astăzi!...
În mintea multor concitadini, şeful SPGC este un profitangiu. Şi nu este un exemplar singular, căci există destui cu situaţii cel puţin discutabile prin administraţia municipală. Care se pricep de minune să sugă la două sau la nouă oi, semnând pe mai multe state de plată de parcă ziua ar avea 48, nu 24 de ore! Mă opresc deocamdată aici, concluzionând că atâta timp cât vor mai fi tolerate astfel de situaţii, n-avem şanse să ieşim din marasmul în care ne aflăm. Şi că oricât de bine intenţionat ar fi un primar, va rămâne prizonierul unui sistem clădit şi perfecţionat în timp de profitangii, care funcţionează ceas slujind interese total diferite de cele ale moftangiilor ca mine ori ca dvs.!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
