Editorial LA ŢINTĂ - Războiul acuzaţiilor demente
Scena noatră politică începe să miroasă pestilenţial. Lupta pentru ciolanul puterii a ajuns la punctul în care sfidează logica şi bunul simţ al cetăţeanului de rând. Care - slavă Domnului! - încă mai crede în puterea legii. Şi care se cruceşte când vede ce avortoni a putut vota, încredinţându-şi soarta în mâinile lor. Războiul între palatele puterii de la Bucureşti pare să fi transformat România într-o ţară de neguvernat. În ultimul deceniu al secolului şi mileniului trecut, Ion Iliescu a confiscat revoluţia anticomunistă în folosul găştii lui de politruci stalinişti second-hand. Şi s-a menţinut la putere prin mineriade şi prin alte diversiuni mizerabile, fără să-i pese de morţi sau de schilodiţi. De simpatia de care s-a bucurat ţara în ochii lumii spre sfârşitul lui decembrie 1989 s-a ales praful în circa şase luni de zile. Apoi corupţia s-a generalizat, pentru că şmecherii au priceput repede că Iliescu şi ai lui preferau să închidă ochii şi să se uite în altă parte când ţara era jefuită fără milă. Petre Roman a distrus economia sub pretext că industria era un morman de fiare vechi şi agricultura un pariu păgubos. Papaşa Iliescu a fost un duplicitar de la care epigonii au avut ce învăţa. El a semnat un tratat cu amicul Gorbaciov prin care menţinea România la remorca URSS în 1990 şi s-a grăbit să recunoască Republica Moldova, în 1991, amânând sine die revenirea ei la trupul ţării-mame. Ceea ce s-a întâmplat în acei ani, când s-au edificat printr-un şir nesfârşit de fraude marile averi, este strigător la cer. Spiritele mai radicale i-ar fi putut defini pe ei şi pe cei ce le-au fost apropiaţi trădători de ţară. Nu s-a întâmplat aşa, pentru că a existat o complicitate a vinovăţiilor care le-a asigurat imuinitate. Nici pentru morţii sau schilodiţii în luptele de stradă din acel deceniu întunecat încă n-au plătit. Aşa cum n-au plătit nici urmaşii lor, ce le-au continuat politica dedicată burticilor proprii, la modul cel mai fanariot cu putinţă. Foarte adevărat, pentru că ni s-a impus de către organismele europene, s-au redeschis nişte dosare clasate şi unii au fost acuzaţi de crime împotriva umanităţii. Eventuala lor condamnare vine prea târziu pentru a compensa pierderile reale suferite de România în toate planurile. Şi, în acest caz, atâta timp cât nu sunt pedepsiţi şi cei care le-au fost complici şi au "mermelit" dosare, totul este praf în ochii proştilor. Şi spun asta deoarece aceia sunt mari trădători de ţară pentru că nu şi-au făcut datoria la timp şi i-au încurajat şi pe alţii să comită un şir întreg de fărădelegi, care ne-au sărăcit pe toţi!
Traian Băsescu a venit la putere înveşmântat în armura cavalerului luptător contra corupţiei. Şi a făcut-o pentru că a avut tupeul de a demisiona şi a renunţa la imunitatea parlamentară ca să fie cercetat pentru dispariţia flotei ţării. Şi cum organele de cercetare s-au dovedit atunci impotente, ca şi cele de acum, şi nu i-au putut dovedi vreo vină, a revenit în forţă şi şi-a continuat cariera politică profitând de lipsa unor adversari capabili să-l trimită la locul lui. Cinismul său demonstrat când i-a spus public lui Adrian Năstase în 2004 că românii sunt de plâns pentru că sunt siliţi să-şi aleagă preşedintele între doi foşti comunişti a atins culmi ale sfidării pentru care în altă ţară ar fi plătit cât nu şi-ar fi putut permite!
Băsescu a condus România la fel de mult ca şi Iliescu - tătucul lui - într-un deceniu care a accentuat izolarea ţării transformate într-un rai mafiot al celor care au creat statul paralel. Faptul că acum tocmai el îl denunţă, după ce l-a edificat cu Monica Macovei şi alţi acoliţi, este mai mult decât scandalos cât timp nu este tras la răspundere. Impresia cetăţeanului obsedat de grija zilei de azi şi de mâine este că Iliescu şi Băsescu au demn urmaş în Klaus Iohannis, iar Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu, în Victor Ponta şi premierii semestriali ai lui Liviu Dragnea. Mai nou se vorbeşte deschis despre înaltă trădare, după ce cetăţeanul Ludovic Orban i-a formulat o plângere premierului Viorica Vasilica Dăncilă. Pe care locatarul temporar de la Cotroceni o vrea dată afară de la Victoria. Liderul PNL şi-a pus pielea la saramură pentru a-i face pe plac lui Klaus Iohannis, care vrea musai "guvernul lui" - susţine Liviu Dragnea şi ai lui. Ilie Bolojan, alt vârf liberal, s-a distanţat imediat de Orban, pe care n-ar fi exclus să-l acuze de înaltă trădare faţă de partidul pe care-l conduce ca un dictator ori ca un frate de cruce al lui Liviu Dragnea. Pesediştii analizează dac-ar fi cazul să-l suspende pe Iohannis indiferent din ce motiv.
Nu ştiu cât temei au acuzaţiile care se aruncă peste gardul palatelor de la Cotroceni şi Victoria. Şi poate nici n-ar conta prea mult, dac-ar fi produse de simpli cetăţeni. Într-un asemenea caz puteau fi taxate ca bălmăjeli de beţivi prin cârciumi. Dar când oameni care reprezintă statul lansează astfel de acuzaţii - pe care tot ei le caracterizează drept demente - mă întreb ce credibilitate mai poate avea România în ochii celorlalte ţări? Şi-atunci, pentru mine, cel puţin, distrugerea imaginii de seriozitate a statului român poate reprezenta un act de înaltă trădare, în faţa căruia organismele în drept nu au dreptul să rămână indiferente. Iar dac-o fac, complicitatea vinovată este dovedită şi trebuie pedepsită fără milă!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
