LA ŢINTĂ: Debăsesificarea
La sfârşitul ultimului război mondial, câştigătorii au impus denazificarea Germaniei. La doi ani după moartea lui Stalin, urmaşul său, Nichita Sergheevici Hruşciov, i-a dărâmat mitul, spulberându-i fundamentul - cultul personalităţii. Comunismul a mers însă mai departe, salvat de aşa-zisa destalinizare. Ceauşescu şi-a pus piatra de temelie la cultul personalităţii proprii, ridicat pe modelul lui Mao şi Kim Ir Sen, deschizând procesul abuzurilor comise de Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca şi reabilitându-l pe Lucreţiu Pătrăşcanu şi pe alte victime ale luptei pentru putere. Ceauşescu, la rându-i, a fost jertfit de foştii tovarăşi, ca să se evite un proces al comunismului. Rezultatul îl vedem zi de zi, în sărăcia materială a celor mai mulţi dintre noi şi în cea morală, generalizată. Societatea românească este astăzi mai dezbinată şi mai radicalizată decât oricând. Iar vina este aruncată doar spre Băsescu, de parcă nu l-ar fi avut precursor pe Iliescu.
Votul din 16 noiembrie a dovedit că poporul s-a săturat de politica cinică şi mizerabilă şi vrea să vină cineva care să pună ţara asta pe calea dreaptă a normalităţii civilizate. Iar pentru asta cere o debăsesificare rapidă. Iohannis a câştigat pentru că n-a fost perceput ca un politician, ci ca o alternativă. Povara pe care o va avea de purtat, dacă va fi lăsat să depună jurământul de preşedinte, este uriaşă, egală cu speranţele pe care şi le pun oamenii în el. Un prim pas spre normalitate l-a făcut, atunci când i-a cerut lui Ponta să-şi unească forţele pentru a respinge Legea amnistiei şi graţierii, atât de aşteptată de corupţi. De frica străzii, care i-ar putea face să-şi piardă mandatele, parlamentarii au votat ce li s-a cerut. Acum DNA are verde la arestarea celor bănuiţi de corupţie. Asta nu rezolvă mare lucru, mai ales dacă se va dovedi că asupra unora s-a aruncat aiurea anatema suspiciunii. Procedeul este pe cât de pervers, pe atât de periculos, pentru că va putea să pună sub semnul întrebării şi sentinţele pronunţate pe drept asupra corupţilor dovediţi. Asta ca să nu mai pomenesc ceva despre cinismul cu care cei nevinovaţi au fost sacrificaţi.
Un ultim aspect: actuala guvernare este sub presiunea alcătuirii bugetului naţional pe baza pomenilor electorale promise în campania pentru prezidenţiale.Tabăra lui Iohannis ar vrea puterea, dar ceva mai amânat. Ponta a ratat posibilitatea de a scoate castanele din foc cu mâna lui Tăriceanu. Acum riscă să fie zdrobit între oftica pesediştilor de a fi pierdut alegerile şi furia celor ce se vor descoperi păcăliţi, dacă nu vor primi ceea ce aşteptau. În timpul ăsta, Băsescu se va amuza, coştientizând că a creat o nouă criză şi sperând că va fi chemat ca salvatore de la patria, după ce va pleca de la Cotroceni. Iar nenorocirea este că mai are destui fani fanatici. Şi tocmai de aceea s-ar impune o debăsesificare radicală, chiar cu riscul de a se ajunge la exorcizare. Altfel vom repeta istoria ultimilor 25 ani. Şi-ar fi tare păcat, sper că realizaţi, prieteni...
