Editorial LA ŢINTĂ - Campionii luptei pentru viaţă
Cu permisiunea dvs., astăzi am să încerc să abordez un subiect mai aparte. Voi lăsa în plata Domnului şi în patima omului politica de zi cu zi şi mă voi concentra asupra altui aspect al realităţii. Toţi constatăm aproape zilnic că trăim într-o lume bolnavă. Unii ne mulţumim să ne plângem, alţii căutăm soluţii dacă nu de vindecare, cel puţin de ameliorare a sănătăţii societăţii şi, implicit, a membrilor acesteia. ARGEŞ EXPRES a fost şi rămâne de ani şi ani combatant pe frontul vieţii. Dovadă este rubrica "Durerea de lângă noi", pe care o deschideam prin 2002 în paginile sale, pentru a prezenta cititorilor problemele cu care se confruntau semeni ajunşi în pragul disperării. Era vorba - în general - despre oameni ce puteau să se considere a fi nişte dezmoşteniţi ai sorţii, jefuiţi de orice speranţe de rezolvare a problemelor cu care se confruntau. Personal am trăit de mai multe ori bucuria de a constata că n-am publicat zadarnic poveştile lor şi de cele mai multe ori s-au găsit suflete care au n-au rămas insensibile şi, într-un fel sau altul, ajutorul pe care l-au dat celor în suferinţă a dus cel puţin la reînvierea speranţei. În ultimii ani, colegele Cristina Dincuţă şi, mai nou, Luana Arsene, au săpat în carnea hârtiei durerile celor ce viaţa părea să le refuze dreptul la viitor. N-aş vrea acum să vin cu o listă de cazuri rezolvate, pentru că ar fi prea lungă. Însă conştiinţa nu mă lasă să trec cu vederea rolul celor cărora în sufletul meu le-am acordat titlul suprem de campioni ai luptei pentru viaţă. Spun asta deoarece unii - din motive pe care le înţeleg perfect - au ales anonimatul. Dar mă bucur enorm când oameni care înseamnă ceva în societatea noastră îşi asumă riscul de a sprijini public unele proiecte pe care le-am lansat. Şi am să mă refer strict la ultimul, cel care-l priveşte pe copilul din Şuici, Sebastian Andrei Duţă, lovit de o boală cumplită, care acum se află la tratament în străinătate după o operaţie complicată. Tinerii lui părinţi nu s-au lăsat doborâţi de nenorocirea care le-a lovit unicul odor. Ca nişte oameni responsabili ce sunt, s-au lansat într-o luptă considerată de alţii disperată pentru a-l salva din ghearele unui destin ce părea la un moment dat implacabil. Au strâns puteri din încrederea băiatului că totul se va termina cu bine. Aflându-i povestea de la colega noastră, noi am cerut ajutor oamenilor adevăraţi pentru acoperirea costurilor tratamentelor şi recuperării vlăstarului familiei Duţă de pe Valea Topologului.
Cea mai mare bucurie ne-a produs-o cunoscutul şi apreciatul realizator TV Victor Ciutacu. Aflând despre caz, jurnalistul a făcut un gest surprinzător pe pagina sa de socializare, distribuind materialele noastre şi apelând la ajutorarea băiatului argeşean. În 15 mai, Victor Ciutacu îşi sărbătoreşte ziua de naştere şi a postat cazul tânărului Duţă pe blogul personal, "Vorbe Grele" în 20 aprilie, iar în 11 mai, a distribuit în postare materialul de la ARGEŞ EXPRES. Atunci a anunţat că de ziua lui, "cei ce mă iubesc şi dau doi bani pe mine" să-i doneze în conturile lui Sebastian Andrei Duţă!
Eu îmi fac acum datoria de a preciza faptul că a cunoscut-o pe Luana acum vreo 6 ani, când erau colegi la Antena 3, la Bucureşti. Numele fostei colege a fost, probabil, pentru Victor Ciutacu o garanţie a seriozităţii, ceea ce nu poate fi trecut cu vederea uşor. Nu de alta, dar ne aflăm în faţa unei probe de legitimizare a profesionismului Luanei Arsene şi, poate - prin extensie - şi a celorlalţi colegi de la ARGEŞ EXPRES. Povestea aflată din ziarul nostru l-a impresionat şi l-a determinat să se alăture proiectului de ajutorare a lui Sebastian Andrei. Şi încă un gest superb: aflând că băiatul din Argeş visează să ajungă fotbalist, a anunţat că-i va dărui un tricou al lui Mihai Neşu, de pe vremea când era valid şi juca la FC Utrecht!
Cum este ştiut că nu este un tip cu inima de mămăligă, care a ştiut să rămână insensibil la "argumentele" puternicilor zile, este de reţinut gestul său de sprijin pentru ca aripile visului unui copil necunoscut, la urma urmei, să nu fie arse de indiferenţa sistemului. Nu ştiu dacă Victor Ciutacu este un cinic, pentru că nu-l cunosc decât din apariţiile "pe sticlă", unde a fost şi rămâne unul dintre preferaţii mei, deoarece consider că este realist şi nu ezită să lovească dur cu barda acolo şi atunci când consideră că este cazul. Asta nu i-a adus mulţi prieteni, dar eu m-aş simţi onorat dacă m-ar accepta printre cei pe care consideră că se poate baza. Concluzionând, voi acorda tot respectul şi cele mai sincere mulţumiri lui Victor Ciutacu şi celorlalţi campioni ai luptei pentru viaţă, ştiuţi sau neştiuţi!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
