Editorial LA ŢINTĂ - Răni greu de lecuit pentru Helmuth Duckadam
Actualul director de imagine al echipei lui Gigi Becali a intrat în legenda fotbalului mondial în 7 mai 1986. Atunci, la Sevilla, apăra patru penaltiuri şi Steaua Bucureşti, prin golurile marcate de Marius Lăcătuş şi Gavrilă Pele Balint, cucerea Cupa Campionilor Europeni în faţa mult mai titratei CF Barcelona. Helmuth Duckadam, portarul care a avut minutele sale de inspiraţie poate divină sub ochii arbitrului francez Michel Vautrot, l-a silit pe regele Juan Carlos să înmâneze mult-râvnitul trofeu unei echipe de dincolo de cortina de fier politică, care împărţea lumea în două în timpul războiului rece. A fost cel mai mare succes al unei echipe de fotbal din lagărul socialist, care a rămas singular până în vremurile pe care le trăim. Steaua avea să cucerească apoi şi Supercupa Europei, după o partidă disputată la Monaco împotriva unei alte mari echipe din această zonă, câştigătoarea Cupei Cupelor, Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi din lovitură liberă în poarta lui Rinat Dasaev. Cel ce avea să fie recunoscut drept regele neîncoronat al fotbalului românesc era proaspăta achiziţie a campioanei Europei şi, cu noua generaţie ridicată din Ghencea, avea să mai joace o finală de Cupa Campionilor, în 1989, la Barcelona, pierdută în faţa lui AC Milan, unde strălucea tripleta olandeză, Gullit-Van Basten-Rijkaard. Ce timpuri, ce realizări care scoteau trista noastră ţară din anonimat!...
Timpul i-a despărţit pe cei numiţi generic "eroii de la Sevilla". După 1990, fiecare şi-a găsit loc pe la echipele din Europa. Unii au făcut performanţe în continuare, alţii s-au mulţumit să trăiască nostalgiile gloriei trecute. De la o vreme au început să se întâlnească periodic pentru a sărbători la data de 7 mai triumful unic din 1986, deplângând decăderea fotbalului nostru din ultimii ani, când aşa-numita "Generaţie de Aur" a lui Hagi, Gică Popescu, Răducioiu, Selymesi, Dorinel Munteanu, Ilie Dumitrescu şi ceilalţi s-a retras din tern şi a devenit simplu punct de reper. Mare parte din echipele de tradiţie ale fotbalului nostru au dispărut de pe prima scenă fotbalistică a ţării. S-a dus FC Argeş, de parcă plecarea magnificului Nicolae Dobrin ar fi fost un blestem; la fel Petrolul, Rapidul, UTA, Poli Timişoara, ASA Tg. Mureş, Poli Iaşi, U Craiova; Dinamo a intrat în declin şi Steaua - salvată de la faliment de banii lui Gigi Becali - a fost contestată de oficialii Armatei şi a ajuns graţie unor sentinţe judecătoreşti greu de înţeles să se numească FCSB. Clubul Sportiv al Armatei Steaua, susţinut de o parte dintre jucătorii de la Sevilla - Lăcătuş, Balint, Iovan, Stoica, Belodedici, Piţurcă - se uită urât la Ilie Dumitrescu sau la Helmuth Duckadam, pentru că sunt alături de Gigi Becali şi FCSB. În aceste condiţii, după ce fostul portar de legendă a renunţat să mai organizeze revederile din 7 mai, ştafeta a fost preluată de celălalt grup, care nu-i prea invită pe disidenţi, uitând contribuţia imensă a lui Duckadam la istorica victorie de acum 32 ani. Firesc, asemenea atitudine i-a produs o imensă tristeţe celui intrat în "Cartea Recordurilor" şi fix în 7 mai a postat pe pagina sa de socializare un mesaj emoţionant, care ar trebui să-i pună pe gânduri pe mulţi dintre protagonişti, dar şi pe cei care iubesc fotbalul mioritic. Fără alte comentarii, vi-l redăm în continuare:
"Acum 32 de ani, eram fericit. Azi, din păcate, sunt supărat şi dezamăgit. Pentru nişte orgolii personale, şi ale unui om frustrat, azi suntem dezbinaţi. Peste două zile, CSA va cere 37 de milioane de euro, pentru performanţele obţinute de sportivii militari de-a lungul istoriei. Am contribuit şi eu, cu o mică părticică la aceaste performanţe: două titluri de Campion al României, Cupa României, câştigarea Cupei Campionilor Europeni. Cum am fost răsplătit de Armata Română: după două săptămâni de la câştigarea Cupei Campionilor Europeni am fost interzis în Complexul Ghencea, deoarece nu am vrut să particip la un meci aranjat la Craiova, şi apoi am fost ameninţat cu Tribunalul Militar. După operaţia din 1986, nemaifiind de folos, am fost dat afară din Armată. Am şi eu câteva întrebări pentru cei care au condus Armata Română, miniştri, generali şi, nu în ultimul rând, pentru dl. Talpan: unde aţi fost în perioada 1986-1994, când am fost obligat să cresc câini de rasă, pentru a-mi putea întreţine familia? Unde aţi fost între anii 1994-2001, când am fost nevoit să apelez la Ministerul de Interne, pentru a obţine un loc de muncă? Dar între 2001-2018?... Aveţi tupeul să cereţi o sumă uriaşă în numele multor sportivi de care v-aţi bătut joc de-a lungul anilor. În ultimii 32 de ani, am trecut prin 5 operaţii grele, dar nu v-am cerut niciodată nimic, aşteptam poate doar un telefon, pe care nu l-am primit niciodată. Poate veţi reuşi să distrugeţi această echipă de fotbal, dar nu veţi reuşi să ne luaţi amintirile frumoase! Iar voi, cu siguranţă, veţi rămâne o RUŞINE a istoriei!"
Păstrând proporţiile, în România prezentului putem găsi destui fraţi de suferinţă ai lui Duckadam. Şi asta pentru că se continuă strategia marginalizării valorilor de către puternicii zilei, în mare parte nişte impostori dispuşi să lovească la nesfârşit în "vita care trage". Nu e greu de anticipat unde vom ajunge dacă nu vom ieşi de pe acest drum total păgubos!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
