Editorial LA ŢINTĂ - O primăvară dominată de pesimism
Cam aşa pare să fie acest anotimp pentru omul de rând. Care a început cu o iarnă târzie şi continuă cu o vară grăbită. Dacă vorbeam strict despre politică, ne aflam în (a)normalitatea ce s-a banalizat. Luna păcălelilor ne-a lăsat moştenire câteva scandaluri şi o sumedenie de speculaţii. Preşedintele Klaus Iohannis a decis s-o păstreze pe Laura Codruţa Kovesi la şefia DNA, stârnind destule speculaţii, contestări, dar şi aplauze. Tot dumnealui a făcut o declaraţie lipsită de diplomaţie vizavi de vizita lui premierului Viorica Dăncilă şi a şefului ei de partid, Liviu Dragnea, în Israel. La revenire, a anunţat, după ce prim-ministrul nu s-a prezentat la Cotroceni să-i dea anumite explicaţii, nu numai că-i retrage sprijinul, dar i-a cerut şi demisia. Pe care o poate obţine numai în urma unei moţiuni de cenzură susţinută în Parlament. S-a vorbit şi despre o trimitere a şefului guvernului în faţa Justiţiei, dar nu este clar dacă va fi acuzată că va face două stadioane lângă Podul Grant, ca să-i cânte în strună fanului rapidist Liviu Dragnea... În criză de idei de luptă politică, liberalii şi ceilalţi din opoziţie par dispuşi să-i facă pe plac şefului statului, deşi social-democraţii, liderii coaliţiei de guvernare şi-au anunţat sprijinul necondiţionat pentru premierul ce nu iese din cuvântul lui Dragnea. Matematica voturilor dă demersului prezidenţial susţinut de cei ce-i cântă necondiţionat în strună o tentă de masochism politic. Lupta pentru ciolanul puterii banalizează tot ce nu este strict legat de câştigurile electorale imediate sau de perspectivă.
Noroc că a venit vacanţa de 1 Mai şi fiecare politician cu pretenţii s-a dus să se relaxeze pe unde l-au chemat interesele. Asta pentru că acum nu se mai poartă sărbătoririle acelea populiste cu fals fast muncitoresc, învăluite-n fum de grătare şi asezonate cu berea care făcea discursurile sforăitoare ceva mai comestibile. Nostalgicii de rând şi-au fript singuri mititeii, iar cei de la vârf s-au ascuns de ochii vulgului ca să le priască fructele de mare, stridiile şi alte chestii sofisticate care-i pot îndepărta de producţiile cazanelor colhoznice atât de dragi părinţilor lor. Oricât de amărât, românul tot îşi poate permite să-şi ia şi el un mic şi-o bere şi să nu aştepte pomana politicienilor preocupaţi să facă referendum pentru familia tradiţională. Ceea ce, la urma urmei, poate însemna şi pentru drepturile pedofililor de vârste înaintate, inclusiv politici, care se dau în bărci cu tipe abia ieşite din pubertate, cărora le-ar fi putut fi taţi şi se dau "macho" şi după ce nu mai punctează la indicele demografic. Să mai pomenesc aici şi despre spărgătoarele de case de rang înalt şi moralitate liliputană care fac deliciul paparazzilor, ale ziarelor de scandal şi ale perverşilor ce-şi liniştesc conştiinţele încărcate când văd că pot da exemple cu alţii mai prăpădiţi decât ei?... Departe de a fi un fan al gay-lor, mi se par la fel de scandaloase o sumedenie de situaţii des întâlnite în viaţa de zi cu zi, despre care preferăm să nu vorbim, ca şi când n-ar exista. Tăcerea poate fi asimilată de puritani mai degrabă complicităţii decât pudicităţii, dar oricum este imoral modul în care se mermeleşte totul. Extravaganţa lansării unui astfel de exerciţiu de consultare publică este dată de inutilitatea demersului şi dezvăluie clar nevoia de a deturna banii publici spre anumite buzunare. Am intrat în Europa cu fundul înainte şi acum, cei ce sunt la butoanele puterii, după ce şi-au sodomizat cetăţenii de rând după 1990, indiferent de ce culoare ar fi fost, încearcă să ne convingă că - de fapt - ar fi buni creştini. Ne place sau nu, trăim în plină prefăcătorie - ca să nu-i zic pe faţă curvăsărie - şi aici şi aiurea, pozând de-a dreptul scârbos în virtuoşi. Iar cei mai nesimţiţi sunt tocmai cei ce ni-i arată cu degetul pe ceilalţi şi fac gură mare sperând că ei vor fi uitaţi!
Tocmai de aceea susţin că primăvara asta este încărcată de pesimism câtă vreme suntem victimele diversiunilor mediatice şi ale promisiunilor aiuritoare obsedant repetate, pentru ca proştii să le creadă. La noi s-a dovedit de prea multe ori că "Ţara arde şi baba se piaptănă!" Dar pentru proşti nu contează că tocmai în aceste zile, în 30 aprilie, militarii români au dat nou tribut de sânge prin cei 8 răniţi în teatrul de operaţiuni din Afganistan. Iar acei compatrioţi, fraţii noştri, nu erau nişte diletanţi, căci cei mai mulţi dintre ei aveau la activ şi alte misiuni de pace executate, în care mai priviseră moartea în faţă de câteva ori la modul propriu! Ce şi cât le pasă de asta amatorilor de referendumuri şi de jaf din banii publici, putem concluziona fiecare dintre noi, cei care mai avem un minim de decenţă sau de respect faţă de viaţă şi, de ce nu, de Dumnezeu. Iată, se spune tot mai apăsat că sistemul de pensii este pe cale să sară în aer, că bugetele locale nu vor putea acoperi cheltuielile salariale exagerate din primării, că investiţiile se fac doar pe hârtie, ca nişte scamatorii financiare, dar iată că se găsesc bani pentru un referendum fără obiect, la urma urmei. Spiritelor cât de cât lucide nu le e greu să intuiască nici care va fi rezultatul lui, dar nici să bănuie ce câştiguri electorale sunt vizate şi de către cine. S-a dovedit în ultimii ani că românii nu prea se dau de ceasul morţii ca să participe la referendumuri fără obiective pe care să le socotească a fi de viaţă şi de moarte pentru soarta lor. Şi-atunci, de ce nu s-ar stabili ca toate costurile unei asemenea consultări publice care nu poate să fie validată din cauza absenteismului la urne să fie suportate de cei care au lansat-o?... Vă rog să trataţi această întrebare ca pe o provocare la curaj şi responsabilitate civică, venită din partea unuia care nu mai poate fi momit cu acadele, bombonici şi carne tânără ca să joace kazaciokul pe viitorul copiilor noştri!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
