Editorial LA ŢINTĂ - Luna păcălelilor
Ne-a dat Dumnezeu drăguţu' - vorba bătrânilor care-mi spuneau poveşti pe lângă foc, la vremea copilăriei mele petrecute la ţară - şi am prins o nouă lună a păcălelilor. Căci aşa mai este recunoscută aprilie, potrivit tradiţiilor. Cum, necum, ne scufundăm tot mai adânc în mizeria deceniilor păcălelilor de după 1990. Şi spun mizerie pentru că distanţa dintre ceea ce sperau cei mai mulţi naivi ori disperaţi dintre noi atunci când voiam cu toţii să uităm "iepoca de aur" este ca de la Pământ la Lună. Ne-am dus la urne ca mieii la tăiere la urne ca să ne votăm parlamentarii ce aveau misiunea de a ne conduce spre democraţia adevărată şi o viaţă mai bună, pe modelul celei vestice, la care jinduiam. Am început cu Duminica Orbului, din 1990, şi am continuat berbeceşte în 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012 şi 2016. Rezultatul nu trebuie să vi-l spun eu, căci îl ştiţi la fel de bine ca şi mine: am ajuns un fel de toleraţi în ţara noastră, nişte săraci disperaţi, gata să-şi ia lumea-n cap, pentru că la noi sunt unii puţini, dar şmecheri, înhăitaţi cu tot soiul de lifte spurcate, care ne-au sărăcit prin jaf organizat nepedepsit de frăţiile lor de hoţi ce ni s-au urcat în spinare, ne-au scuipat şi ne-au umilit, astupându-ne gurile cu composturile lor de emanaţi!
Nu vreau să fac acum bilanţul jafurilor declanşate de tembelul care spunea în 1990 că "industria românească e un morman de fiare vechi" şi că "agricultura este un pariu păgubos". Urmarea: s-a dus pe Apa Sâmbetei şi una şi alta plus turismul - pentru care aveam potenţial de speriat pentru mulţi dintre cei ce fac averi din asemenea oportunităţi, care este la pământ - iar perspectivele sunt vai de mama lor. Ăla care n-avea gât, odraslă comunistă cu cei asemenea lui, acoliţii şi urmaşii au făcut cârdăşii penale între instituţii şi servicii ca să-şi conserve puterea, au prostituat justiţia şi au generalizat corupţia. Ştiu că am ajuns la punctul scandalos în care mulţi dintre compatrioţii plecaţi la muncă în străinătate se feresc ca de dracu' să-şi recunoască naţionalitatea, pentru că suntem asimilaţi cu hoţii şi bandiţii, mâncătorii de lebede vieneze, spărgătorii de bancomate, cu prostituatele ieftine, proxeneţii, violatorii, tâlharii şi asasini de joasă speţă. Iar a fi patriot român a devenit aproape penal şi în ţara proprie, unde minorităţi ca ungurii şi romii - care nu-s nici pe departe urmaşii Romei, căci se trag de pe Indus şi Gange - sunt protejaţi şi fac "ce vrea muşchii lor", în timp ce cu populaţia majoritară este dată de pământ de către toţi, de fiecare dată, fără milă. Tâmpenia sau perversitatea unor politicieni de-ai noştri au permis existenţa unor aşa-zise împărăţii sau regate ţigăneşti pe teritoriul României, alimentând astfel "pohtele" hulpave ale unora de instituire a unor ţinuturi prin care s-ar distruge conceptul constituţional de stat naţional unitar şi indivizibil. Guvernanţii noştri din 1990 şi până în prezent n-au avut vreodată curajul spaniolilor care au reacţionat dur la tentativa de separare a Cataloniei. Şi n-au avut pentru că, probabil, într-un fel sau altul, sunt şantajabili. N-aş vrea să zic vorbă mare, dar nu văd cine ar fi ăia destul de duşi cu minţile pe coclauri şi ar face, la o adică, zid de piepturi ca să-i apere pe cei ce ne-au vândut de-atâtea ori!
Cât despre vină, trebuie să recunoaştem că este împărţită: partidele politice n-au valori, iar votanţii lipsiţi de educaţia pentru democraţie sunt uşor de manevrat sau de silit să aleagă de fiecare dată ceea ce li se pare a fi răul cel mai mic. Comunismul - şi mai ales cel ceauşist - a făcut un mare rău acestei naţii prin faptul că prin industrializarea forţată a smuls ţăranul de la glie, l-a făcut muncitor de oraş şi acolo s-a dus pe pustii cultul pentru muncă şi mai ales cel pentru bunul simţ.
Cu riscul de a fi înjurat de mulţi troglodiţi, am să vă dau un exemplu banal. Săptămâna trecută s-a înfundat o coloană pe care erau legate toaletele la o scară de bloc. Cauza: tot soiul de tâmpenii aruncate în vase, de la tampoane de toate soiurile, până la bucăţi de carne, şerveţele umede sau bucăţi de tencuială! Oricine poate concluziona că e greu să-l înveţi pe un dezrădăcinat care-şi făcea nevoile pe holdă, la ţară, că în toaleta de la bloc nu poţi arunca găina moartă din cauze suspecte, ca în closetul din spatele casei. Şi-atunci cum - Doamne iartă-mă! - să ai pretenţii de la unul ca ăsta, care poate a trecut prin şcoală ca musca pe undeva, să facă alegerile corecte, atunci când situaţia o cere imperativ?... Din păcate, cât timp nu vom vrea să ne autoeducăm, pornind de la lucrurile simple, de bun simţ, vom înşira anii păcălelilor, având mai puţine drepturi decât animalele pentru care se bat cei ce le iubesc habar n-am cât de dezinteresat. Nu de alta, dar aleşii noştri se iubesc pe ei şi pe ai lor, iar nouă ne-au rezervat strict rolul de a-i servi, ca slugi. Iar dacă ei au tot fost şmecherii până acum, nu credeţi că a venit timpul să revenim la normalitate şi să-i trimitem pe jigodiţi la origine?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
