Editorial LA ŢINTĂ - Culmea prostiei: să te prefaci că eşti şi să rămâi aşa!
Ăsta pare să fie unul dintre blestemele neamului românesc, obligat de-a lungul istoriei să ignore evidenţa. Scuza cu asigurarea supravieţuirii ţine, dar numai până la un punct. Iar când se trece dincolo de el, deja ne aflăm pe alte coordonate, deloc convenabile. Nu vreau să fac acum încursiuni în trecutul îndepărtat, aşa că mă voi referi la o perioadă scurtă. La sfârşitul lui 2016 am încredinţat prin vot conducerea ţării partidului care a fost cel mai generos în promisiuni. Ce s-a ales din ele, vedem cu ochiul liber din dezamăgirea oamenilor care au preferat să creadă că Dragnea este peste Ponta. PSD a ajuns după un de guvernare la al treilea guvern. Lupta internă pentru ciolanul puterii a căpătat accente dramatice pentru oamenii de rând, ale căror temeri privind ziua de mâine se accentuează. Ei se simt abandonaţi de toţi cei în care şi-au pus speranţele şi asistă aiuriţi la circoteca politicianistă fără cap şi coadă. Din mass-media află lucruri ce-i fac să se crucească, mai ales atunci când aud voci care ar trebui să fie cele mai autorizate susţinând că totul e bine, chiar foarte bine, când amărâţii ştiu că numai aşa nu este. Europa ne priveşte ca pe nişte animale curioase, chiar caraghioase, pentru că europarlamentarii noştri par să doarmă pe ei, mulţumiţi cu ceea ce încasează lunar. Şi nu le pasă de groaza contribuabililor de acasă care sunt cocoşaţi de taxele şi impozitele puse în spinările lor de către cei ce s-au pus la adăpostul unor salarii şi venituri nesimţite, comparativ cu ale cetăţenilor de rând. Iar când avem şi miniştri care nu-şi achită obligaţiile la buget, dar nu-i deranjează cineva, ce-ar mai fi de spus?...
În acest prim trimestru al anului 2018, mie mi se pare că o zi foarte importantă va fi cea de 10 martie. Adică ziua de mâine, când se vor desfăşura două evenimente ce s-ar putea să aibă şi consecinţe în perioada următoare. Mai întâi la Bucureşti avem un congres al PSD, în care - cu siguranţă - Liviu Dragnea îşi va consolida poziţia de "tătuc". Din interior răzbat fel şi fel de lucruri, care numai de laudă nu sunt pentru politica noastră în general, nu numai pentru PSD în special. Vom trăi şi vom vedea ce se va mai întâmpla... Apoi, la Tg. Mureş s-a anunţat o mare demonstraţie a etnicilor maghiari care cer instituirea aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Numărul estimat al participanţilor este de natură să impresioneze: 40.000! Nu ştiu dacă s-au primit toate autorizaţiile pentru asemenea manifestare, dar de când însuşi preşedintele României a legitimat cu prezenţa sa o mişcare de stradă "spontană", parcă nici nu mai contează. Ceea ce dă un element de inedit este faptul că evenimentul din acest an a polarizat toate forţele maghiarimii din România. "Moderatul" Kelemen Hunor, şeful UDMR, s-a aşezat la aceeaşi masă cu celelalte formaţiuni considerate ceva mai rebele cu aceeaşi naturaleţe cu care a stat alături de Călin Popescu Tăriceanu, pe când era premier, de Victor Ponta, care în seara victoriei USL în alegeri, în 2012, îl invita să vină la guvernare şi de Liviu Dragnea, când guvernele sale semnau actele pentru ca gazele româneşti din Marea Neagră să alimenteze Ungaria, în timp ce România le importă pe bani grei din Rusia lui Putin! Ce să înţelegem din toate astea, altceva decât că unii ne prostesc şi fac pe dracu-n patru să rămânem aşa?... Eu cred că în aceste împrejurări ar fi de-a dreptul tâmpit să mizăm pe seriozitatea aşa-ziselor mesaje prin care Hunor susţine că le-ar fi cerut demonstranţilor de la Tg. Mureş să nu strige lozinci sau să formuleze cereri ce i-ar putea deranja pe români. Scenariul este deja cunoscut şi finalul uşor de anticipat, după ce s-a tolerat ca membrii UDMR care n-au recunoscut conceptul de stat naţional unitar şi indivizibil înscris în Constituţie să fie la guvernarea României, pe faţă sau pe ascuns, aproape fără întrerupere, din 1990 până acum. Iar atunci când sunt înghiţite de către guvernanţi astfel de atacuri brutale la valorile naţionale, cerându-se imperativ instituirea Ţinutului Secuiesc, pe care extremiştii maghiari nu-l recunosc a fi parte din România, ar fi timpul să se iasă din starea de prostaţie! Altfel, tare mi-e teamă că urmaşii ne vor acuza pe toţi de trădare de ţară!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
