LA ŢINTĂ: Să votăm pentru noi!
Duminică, asta e miza pentru alegătorul de rând. Gândind pozitiv, trebuie să voteze pentru un altfel de viitor. Dacă se iubeşte pe sine, familia, copiii, părinţii, nu are dreptul să lenevească în casă. Aici nu este vorba de a vota împotriva cuiva, ci pentru ceva. De 25 ani tot auzim lozinca asta, iar clasa politică ne oferă numai posibilitatea de a alege răul cel mai mic. Poate că repet nişte prostii, dar asta este drama: n-avem alternative viabile şi de fiecare dată când am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior, ne-am înşelat. Însă acum, mai mult decât oricând, trebuie să ne facem simţiţi printr-o prezenţă masivă la urne. Dacă se poate, chiar s-o depăşim pe cea din "duminica orbului", din '90. Numai aşa vom putea transmite politicienilor că, dacă nu înţeleg că sunt în slujba noastră, nu mai avem nevoie de ei, căci nu suntem sclavii lor. Răbdarea noastră a ajuns la limită. Aşa nu se mai poate!
Am urmărit cele două confruntări între cei doi candidaţi care vor să-i ia locul lui Băsescu. Ce poate reţine omul de rând din ceea ce a văzut şi auzit? Că avem corupţi şi condamnaţi, dar şi urmăriţi penal prin toate structurile de putere, atât dintre apropiaţii unuia, cât şi din ai celuilalt? Că într-un fel sau altul s-au solidarizat amândoi cu corupţii? Sau că Iohannis n-a avut răspuns când Ponta i-a replicat că la mitingul de susţinere a condamnatului Constantin Nicolescu, acum vreo doi sau trei ani, lângă pesedişti erau şi liberalii, membri ai USL?... Probabil că atunci destui am înţeles de ce se doreşte resuscitarea alianţei moarte din 25 februarie, prin cooptarea reformatorului liberal Călin Popescu Tăriceanu, supranumit de unii Exorcistul. Chestia cu faptul că Iohannis habar n-are cine conduce PNL Argeş a ţinut mai degrabă de sfera faptului divers. Şi le-a prilejuit adversarilor să-l caracterizeze drept o persoană care pricepe greu şi uită repede.
Din respect pentru cei care i-au votat pe cei doi în primul tur, afirm că la ora confruntărilor, ambii protagonişti erau animaţi de cele mai bune intenţii faţă de cei pe care voiau să-i stăpânească. Deşi n-au spus-o explicit, ca Emil Constantinescu în seara câştigării prezidenţialelor din '96 - "A venit vremea să se sacrifice şi clasa politică" - probabil că ar fi fost gata să repete fraza asta până la închiderea secţiilor de votare, duminică, la ora 21.00. Şi sacrificiul dumnealor ar fi fost considerabil, căci nu-i uşor să fii masochist, chiar dacă în joc e jilţul de la Cotroceni. Dar dacă am scăpat de dictatură şi am ales democraţia, trebuie să ne asumăm şi responsabilităţi. Prima ar fi aceea a votului dat în cunoştinţă de cauză. A doua - a acceptării rezultatului decis de majoritate. A treia, a respectării legilor şi regulilor fără de care societatea intră în haos. Mă opresc deocamdată aici, la aceste condiţii minimale, pentru a nu vă încărca memoria. Vreau să vă dau însă un exemplu. Ieri ne-a vizitat la redacţie un cetăţean din blocul A9, de pe Cuza Vodă. Era revoltat din cauza unui câine negru, agresiv, care-i teroriza pe riverani şi pe copii. Animalul era crotaliat şi ni s-a cerut ajutorul. Am explicat situaţia la SPU şi ni s-a promis o vizită a hingherilor în zona reclamată. "Pe cine să căutăm acolo, ca să ştim care este câinele ce face probleme?" La întrebarea asta n-am mai avut răspuns, pentru că reclamantul a refuzat să spună cum îl cheamă. Motiva că-şi pune vecinii în cap, pentru că hrănesc comunitarul şi l-au îndrăgit.
Aşa se întâmplă şi cu alegerile: ne plângem că ne-a ajuns cuţitul la os, dar nu mergem la vot. Omeneşte vorbind, dacă nu putem să ne asumăm responsabilitatea unei alegeri, n-avem nici dreptul de a ne plânge. Nu ştiu cât de convingător am fost, dar vă chem pe toţi la urne, ca să ne exprimăm odată cu votul şi hotărârea de a nu ne mai lăsa păcăliţi.
