Editorial LA ŢINTĂ - Unde ne sunt inculpaţii?...
A început procesul mineriadelor. Factorii de decizie l-au plasat într-o sală minusculă. Asta în ciuda faptului că au fost citaţi circa 1.000 martori. Pe dinafară au rămas sute. Unuia i s-a făcut rău, dar sigur va fi tratat tot ca o victimă colaterală. Dintre principalii vizaţi s-a prezentat numai fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu. Ion Iliescu şi Petre Roman, preşedintele şi premierul României din 13-15 iunie 1990, nu s-au prezentat. Probabil că i-a deranjat calitatea de inculpaţi. Se mai poate bănui şi că omul ales în Duminica Orbului, la 20 mai 1990, sub lozinca "Un preşedinte pentru liniştea noastră", avea ceva dureri întârziate de la nişte schije vechi, căpătate în Consiliul Naţional al Frontului Salvării Naţionale. Acolo se văitase că seniorul Corneliu Coposu îi tot băga sula-n coaste! Iar papaşa Iliescu o fi având de suferit ca Ştefan cel Mare după rana la picior cu care se pricopsise la asediul Chiliei, pe la jumătatea secolului al XV-lea. Asta mai degrabă, că nici Satana n-ar crede că omul care se visa despot luminat al neocomunismului ar fi bântuit de coşmaruri iscate de umbrele celor ucişi în decembrie 1989, inclusiv de ale Ceauşeştilor ori ale celor de la mineriadele "Luceafărului huilei", Miron Cozma. Cât despre don Pedro Romano, idolul urmaşelor Evei de prin 1990, cel care a făcut praf economia noastră definind industria un morman de fiare vechi şi agricultura un pariu păgubos, fără să-l ia cineva la bani mărunţi, probabil că-şi pregătea o nouă prezenţă "pe sticlă", unde-şi dă cu părerea şi emite sentinţe economice şi politice. Oricum, corifeii comunismului care au pus bazele capitalismului de cumetrie nu pot accepta să vină la bară să se apere de acuzaţiile pe care i le-au adus ei lui Ceauşescu. Paraleli cu realitatea, cei doi nu pot accepta ideea că după ce au tăiat şi spânzurat după cum le-a trăznit pe chelie în ţara asta, ar putea fi traşi la răspundere după mai bine de un sfert de secol!
Într-o vreme în care alţii sunt consideraţi din start nu inculpaţi, ci vinovaţi, chiar dacă n-au făcut obiectul unei decizii judecătoreşti definitive şi irevocabile - vezi scandalul dezvăluirilor de la DNA şi reacţiile Laurei Codruţa Kovesi şi ale lui Klaus Werner Iohannis - deşi asupra capetelor lui Iliescu şi Roman a picat beleaua, s-ar părea că sunt protejaţi să nu le cânte cumva cucuveaua a petrecere cu Vişinescu, torţionarul securist trimis unde a fost el cândva împărat. Cine şi de ce îi protejează, probabil vom afla peste mult timp, poate după ce vedetele absente de la proces vor da în anii maimuţei ori se vor face oale şi ulcele. În aceste condiţii, este de aplaudat atitudinea lui Virgil Măgureanu care n-a căutat să fenteze instanţa, dovedind că nu este laş precum ceilalţi doi componenţi ai triunghiului scalen al puterii statale din 1990. El a înţeles perfect că trebuie cel puţin să dea impresia că respectă acel principiu sacrosant înscris în Constituţia României, potrivit căruia "Nimeni nu e mai presus de lege". Ceilalţi doi sunt de-a dreptul patetici prin modul în care se sustrag de la lămurirea unor situaţii prin care s-ar putea face nişte paşi pe drumul reconcilierii naţionale. Dar Ion Iliescu şi Petre Roman par mai degrabă atraşi de un parteneriat consensual sau, mă rog, de un concubinaj în formă continuată cu secretul, ca să nu zic direct minciuna în care au trăit şi cu care au otrăvit naţiunea. Să le fie ruşine!
Unul dintre scandalurile momentului este dat de condamnarea fraţilor Giovanni şi Victor Becali pentru mituirea fostei judecătoare Geanina Terceanu cu 185.000 euro, ca să le dea un verdict favorabil în dosarul transferurilor. Ambii au avut tăria să-şi recunoască faptele şi să-şi asume pedeapsa, ca nişte bărbaţi, nu ca nişte lăuze. Cristian Borcea n-a recunoscut că i-ar fi dat fostului magistrat 10.000 euro şi a scăpat fără condamnare, din lipsă de probe. Asta deşi madam Terceanu a recunoscut că ar fi primit acei bani de la fostul finanţator dinamovist, dar că fusese convinsă că era un semn al admiraţiei lui pentru modul în care ea "prestase" - în particular. Recunoaşterea n-a scutit-o de o condamnare pe care dac-o va executa, când va ieşi din puşcărie, după ispăşirea pedepsei, va trebui să ia viaţa de la început, în condiţiile în care valoarea dumneaei de piaţă va fi destul de scăzută. Însă, dacă o analizăm sub aspectul tăriei de caracter dovedită prin asumarea încălcării legii, cutezanţa ei este de-a dreptul remarcabilă. Şi, dac-am pune-o în balanţă cu trioul Iliescu-Roman-Borcea, ar cântări cât nişte nevertebrate, ar fi nişte bagatele! Revenind la subiect, să ne amintim că tov. Ivan Ilici a lipsit şi la citarea anterioară, ascunzându-se după nu ştiu ce dureri. Mă întreb, aşa, ca un naiv care nu pot să fiu, dac-ar fi fost vorba despre un simplu cetăţean, tot aşa i s-ar fi trecut cu vederea absenţa?... Ştiu că oricine mi-ar putea spune că s-ar fi evitat să se ajungă la un nou episod scandalos, similar cu cel petrecut la sfârşitul săptămânii trecute la Ploieşti. Atunci mascaţii s-au dus să facă o percheziţie la o adresă greşită, au dat buzna în apartamentul unor bătrâni pe care i-au bumbăcit bine şi mai apoi s-a descoperit că mandatul era aiurit, căci nu specifica nici măcar ce se căuta. Despre comportamentul celor care mai întâi rup uşile, oasele şi ce le mai iese în cale n-are rost să mai discutăm, chiar dacă vorbim despre forţele din oraşul definit de Laura Codruţa Kovesi drept sediul unităţii de elită a DNA. Aşa că, să mă ierte Dumnezeu, dar mai prudent ar fi să nu trimită după Iliescu şi Roman ca să fie aduşi pe sus la instanţă, pentru că există riscul ca mascaţii de la Direcţia de Operaţiuni Speciale (DOS) să nimerească la Iohannis sau la Kovesi. Şi-atunci chiar s-ar impune răspuns urgent la întrebarea din titlu, nu ca acum - amânat!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
