LA ŢINTĂ: A patra putere în stat
Aşa este alintată presa, atunci când politicienii au nevoie de ea. După ce-şi fac treaba, adio şi n-am cuvinte! Îşi ia fiecare ce-a câştigat sau face bilanţul pierderilor, după caz. Unii numără ce e de numărat, alţii scuipă ce e de scuipat, parlamentează, votează ce li s-a recomandat şi toată lumea aşteaptă cu nerăbdare noile alegeri. Între timp, se mai plătesc nişte poliţe, se mai dau nişte condamnări şi se refac sau se sparg alianţe în numele mai binelui în societatea noastră crizată. Iar cel mai bun exemplu îl avem cum deschidem televizorul, radioul, unele ziare şi vedem cum s-au aliniat "câinii de pază ai democraţiei". Dar nu-i niciun păcat, câtă vreme şi cinstita preoţime face campanie electorală în faţa altarelor, predicând sprijinirea unor candidaţi care s-au dovedit "atenţi" cu multele nevoi ale slujitorilor bisericilor. Politica de zi cu zi şi mai ales alegerile prezidenţiale au accentuat polarizarea trusturilor de presă în jurul principalelor tabere. Cele lăsate pe post de chibiţi s-au revoltat, dar cine-a stat să le plângă de milă?...
Nu voi reveni asupra campaniei electorale ciudate, ca şi vara care s-a dus. Cine-a vrut să vadă cam ce proiecte de ţară aveau candidaţii, nu s-au prea lămurit, pentru că temele abordate erau cam depărtate de prerogativele constituţionale ale preşedintelui. Însă, ştiţi cum se spune: cine plăteşte, comandă muzica! Favoriţii sondajelor, Victor Ponta şi Klaus Iohannis s-au calificat pentru finala de duminică. Românii, pasionaţi de dueluri retorice, aşteptau cu sufletul la gură să vadă câteva runde de confruntări la baionetă între dumnealor. Iohannis s-a dovedit a fi greu de convins să intre în ring, deşi astfel ar fi putut recupera mai uşor cele 10 procente care-l despărţeau de Ponta după primul tur. Episodul cu găinile din curtea ACL, de marţi, pare să-l fi convins să vină seara, intempestiv, la Realitatea TV. S-ar părea că le-a luat cam prin surprindere şi pe gazde, căci şi-a confirmat prezenţa numai cu vreo 45 minute înainte de debutul emisiunii. Ce-a fost acolo, cine-a fost interesat, a văzut şi a tras nişte concluzii. Personal am fost dezamăgit de câteva aspecte. În primul rând de coborârea nivelului discuţiei la cel de bălăcăreală de mahala - în unele momente. Apoi de faptul că s-a bătut prea multă monedă pe votul din diaspora. Acolo, dacă e să dăm crezare a ceea ce se spune despre numărul compatrioţilor din străinătate, toţi prezidenţiabilii au pierdut. Şi asta pentru că din cei 3,5 milioane au votat numai 162.000. Nu ştiu dacă la turul doi, în condiţii de mai bună organizare a votului de către noul ministru de Externe, Teodor Meleşcanu, vor vrea să voteze nu 1.000.000, ci măcar 500.000. Oricum, şi după ce se va întâmpla duminică, vor apărea noi discuţii, care vor învenina şi mai mult situaţia. Nu în ultimul rând am fost uimit că s-a ajuns la discuţii pe teme din categoria celor care intră în atribuţiile guvernului, nu ale instituţiei prezidenţiale. De la prezidenţiabili aşteptam să auzim nu ce au de gând cu pensiile şi salariile, ci cu integritatea teritorială, cu rolul pe care ar trebui să-l joace România în politica de securitate internaţională şi zonală a NATO ş.a.m.d. Momentul favorabil pentru toate acestea a fost ratat marţi, dar poate fi încă valorificat în confruntările din ultimele zile de campanie, dacă vor mai fi... Am auzit ieri destule comentarii defavorabile la adresa celor de la Realitatea care, după despărţirea de Klaus Iohannis, au mai rămas cu Victor Ponta. Procedura a fost calificată de unii drept incorectă. Departe de mine gândul de a le face procese de intenţie gazdelor, dar să nu uităm că premierul avea programată întâlnirea din acea seară! Şi, ca un băiat deştept ce este, a profitat din plin de oportunitate, punctând mai bine la impresia artistică...
