Editorial LA ŢINTĂ - Nene Iancule, dormi în pace: avem şi noi şmecheraşii noştri!
Caragiale rămâne nemuritor. La vremea lui, unul dintre personajele căruia i-a fost tătic, un demagog politic din care-şi trag rădăcinile generaţiile ajunse până la noi, se văita cum că n-avem faliţii noştri. Pe fals o făcea, tot aşa cum se procedează şi acum, când aleşilor li se rupe-n 3 şi 14 la pătrat de votanţii lor. Dovadă este faptul că după ce ne-au păcălit să-i propulsăm unde n-a visat neam de neamul lor, şi-au tras după ei legiunile de slugoi, instalându-i pe posturi de responsabilitate publică. Dac-ar avea cineva curajul sau interesul să le facă arborele genealogic şi să le cerceteze rămuricile, mamă, ce mai scandal ar ieşi, când s-ar descoperi că toţi au rude pe la Ierusalim sau obligaţii pe la Crucea de Piatră! Dar n-o fac, că' e mai simplu să-ţi pui fermoar la gură şi să încasezi cuminte salariul exagerat - pentru unii - de funcţionar la stat, dat ca o pomană de cei care au manufacturat cea mai nouă Lege a salarizării (unică în lume prin ruptura pe care o provoacă în societatea românească a vremurilor pe care le trăim).
Ca să nu credeţi c-am plecat cu sorcova în Postul Paştelui, am să vin cu câteva exemple din viaţa de zi cu zi. Pentru procurorul şef de la DNA, cei care fac dezvăluiri despre practicile ilegale ale subordonaţilor sunt nişte nenorociţi de inculpaţi. Iar când este plagiat fără jenă de primul garant al Constituţiei, în faţa palatului căruia se adună oamenii să protesteze cu portocale, avem dovada irefutabilă că prezumţia de nevinovăţie este valabilă numai pentru "ai lor". La fel de adevărat este şi că păstrarea în structurile ministeriale a unuia care a fost condamnat penal se înscrie tot în acelaşi registru al faptelor cu iz de putreziciune şi corupţie. Coborând mai la nivel de Curtea de Argeş, în pagina 3 a ziarului nostru de azi aţi găsit un material vizând starea jalnică în care au ajuns ruinele de la Sân Nicoară, care au rămas ale nimănui de vreo 16 ani. Asta fără a mai spune că starea monumentului istoric se degradează pe zi ce trece, într-un Oraş Regal în care autorităţile dau dovadă de slăbiciuni plebee, ca să nu fiu mai rău. Mărturisesc că eu m-am plictisit să tot văd cum sunt descoperiţi incompatibili unii după ce şi-au încheiat mandatele de aleşi locali, de parcă n-ar fi existat un control de conformitate juridică înainte de depunerea jurămintelor. Tot în ziarul de azi, dar în pagina 2, am avut cazurile vizând un primar şi un viceprimar, de la Coşeşti, respectiv de la Corbeni, pe care secretarii instituţiilor respective nu i-au avertizat că încălcau legea. N-au ştiut, n-au vrut, n-au putut?... Nici nu mai contează cât timp atitudinea îi declasifică, pentru că secretarii dau girul legislativ hotărârilor adoptate de aleşii care nu sunt obligaţi cumva să cunoască şi să interpreteze legea. Iar când "specialiştii" plătiţi cu salarii nesimţite, ce vor ajunge şi beneficiari de pensii pe măsură când le va veni vremea, o dau cotită după interese, ce mai putem spune?... Explicabil de ce nu mai este respectat un astfel de secretar de către un alt şefuţ din primărie, după ce a văzut cum "se fac treburile pe ouă"!
Mai greu de înţeles este cum poate şeful de la Resursele Umane, Dorinel Savu, să nu ţină seama de secretarul Primăriei Curtea de Argeş, Radu Chirca. Cu câtva timp în urmă, dumnealui dădea la AJOFM nişte posturi vacante pentru care se căutau candidaţi, dar fără să precizeze salariile de încadrare, treptele, data până la care se primeau dosarele de concurs, data concursului, unde se găsea bibliografia ş.a.m.d. Noi am semnalat prompt situaţia anapoda în ziarul nostru, dar a fost zadarnic! Atunci când un consilier local a întrebat de ce se întâmplă aşa ceva, dl. Dorinel Savu a dezminţit public, susţinând că nu era adevărat. Personal i-am indicat să citească pagina 7 a ziarului nostru din acea zi de luni - când tradiţional noi dăm locurile de muncă de la AJOFM. Nu vă mai spun ce balamuc este şi cu funcţionarii de la Piteşti, care socotesc pe degete posturile, le dublează, ş.am.d., fără să observe vreunul dintre cei ce conduc instituţia ce tâmpenii comit subordonaţii. Revenind la dl. Savu, a recidivat cu salariile confidenţiale, botezate negociabile! Şi cum la Curtea de Argeş am dovedit că este o practică, l-am consultat pe secretarul Radu Chirca, omul care a primit de la consilierii locali calificativul "Foarte Bine" pentru competenţa profesională dovedită prin faptul că hotărârile de consiliu pe care şi-a pus viza de legalitate n-au fost vreodată contestate în contenciosul administrativ al Prefecturii. Şi dumnealui ne-a spus răspicat că în administraţie publică locală nu există salarii confidenţiale! L-am contactat imediat pe dl. Dorinel Savu, care a motivat discreţia cu faptul că nu avea de unde să ştie cine se înscrie la concurs, ce competenţe are ş.c.l., ş.c.l. I-am replicat că era cinstit să-i informeze pe eventualii candidaţi despre plaja salarială, ca să ştie la ce se înhamă. Degeaba, căci recent a revenit cu anunţ la AJOFM pentru angajarea unor inspectori debutanţi, şi tot cu salarii negociabile! Oare de ce l-o fi sfidând dl. Savu pe dl. Chirca?... Întrebarea este legitimă, deoarece primăriile trebuie să afişeze de două ori într-un an toate salariile agajaţilor, la 30 martie şi la 30 septembrie. Şi prevederea legală s-a respectat anul trecut, fără să se ţină seama de sfiala confidenţială a şefului de la Resurse Umane! Care nu s-a deranjat nici să-i spună consilierului local Mădălin Marinescu dacă a întocmit nişte criterii de performanţă pe baza cărora s-au majorat salariile colegilor din primărie, ori s-a considerat că era mai bine s-o facă la ochi, într-un cerc restrâns, ca să nu dezamăgească pe cine nu trebuia...
Nu ridicam această problemă, deoarece constatasem cam de multişor că n-ai ce negocia cu fixiştii ori cu nărăviţii. Dar a venit cineva şi m-a întrebat pentru cine se tot aranjează posturile de la primărie, pentru care se dau anunţuri incomplete la AJOFM, ce rămân confidenţiale, cât timp nu sunt publicate şi în vreun ziar, că n-are tot omul internet acasă. I-am replicat că bate câmpii şi mi-a zis că dacă nu se indică public bibliografia, data concursului şi celelalte amănunte, înseamnă că totul e deja rezolvat pentru cine trebuie şi că mai e nevoie doar de nişte fraieri care să certifice corectitudinea concursului. La drept vorbind, argumentaţia asta nu m-a lăsat rece, pentru că sunt prea bătrân ca să mai cred că dracu' face mănăstiri... Azi, dl. Savu m-a informat telefonic că dumnealui a dat toate datele la ALOFM, aşa cum stabileşte legea. Deci, pe partea asta, problema este în altă parte! Şi mi-a mai spus că salariile persoanelor, legal rămân confidenţiale, dar se pot da nivelurile salariale pentru funcţii. I-am replicat aiurea-n tramvai că un nene de pe stradă, care ştie unde lucrează Cutărică, habar n-are ce funcţie are. Şi dacă printre atribuţiunile de serviciu intră şi să-şi facă piaţa sau să-şi rezolve alte probleme personale în timpul programului de lucru ori să semneze condica la cine ştie ce stabiliment unde este client de bază pe tarlaua "una mică, la botu' calului". Iar asta dă al dracului de prost în ochii contribuabilului!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
